Marti, 04 Martie 2008
Print

Tag-uri:
(926)

Explica în ce consta meseria lui: face sepci. Si pune în aceasta activitate toata pasiunea.

„Diferenta dintre ceaprazar si palarier este mare. Ceaprazarul coase pentru a face sepci, palarierul foloseste o tehnica speciala care nu necesita folosirea acului si a atei. Tot ce se pune pe cap si se coase se cheama ceaprazarie“, povesteste nea Marcel, asa cum este cunoscut de clienti si prieteni. Si, de-a lungul timpului, si-a facut multi prieteni din rândul celor care au venit la el sa le confectioneze sepci. „Cel mai fidel client este un cioban dintr-un sat din Dobrogea care are un tip de sapca foarte special. Este cel mai pretentios client al meu. Vine de vreo 30 de ani la mine. Suntem prieteni buni“, spune mestesugarul.

Este propriul sau stapân

Povesteste ca a ajuns sa practice aceasta meserie pentru ca si tatal sau o practica, la un moment dat. „El s-a lasat si m-am dus la mesterul Vasile Lungu. Nu mai traieste acum. Era printre putinii care avea atelier particular, pe Cuza Voda colt cu Mihai Viteazu. Prin 1985 am reusit sa-mi deschid atelierul meu, dar foarte greu pentru ca erau atunci alte conditii“, spune Marcel Andronache. I s-a acordat dreptul sa lucreze patru ore dupa program, dupa ce s-a angajat la o cooperativa.

Nu atât câstigul l-a îndemnat sa faca asta, dar spune ca a fost întotdeauna o fire mai independenta si a preferat sa fie propriul sau stapân. „Nu câstig foarte mult, dar, în orice caz, peste minim. Am un trai decent. Sunt singurul care a ramas. Au mai fost doi mesteri aici, în zona, dar erau batrâni si au murit. Când mi-am început eu ucenicia, la 15 ani, erau vreo zece mesteri ceaprazari“, marturiseste nea Marcel.

Orasul fara palarier

Povesteste ca lumea înca îsi face sepci si palarii. Mai ales cei de vârsta mai înaintata care au obisnuinta de a-si face lucruri „pe comanda“. Îsi fac un costum la comanda, cu vesta si îsi fac si sapca din acelasi material. Vin si tinerii, mai ales cei care nu au suficienti bani sa-si comande pe Internet ceva la moda. „Uneori lucrez pentru preoti. Am facut capeline pentru ei. În rest, fac fel de fel de modele.

Bonete, palariute cu linii clasice pentru domni si doamne, caschete si multe altele. Ceaprazarii fac si însemnele de grad pentru marina comerciala. Dar sunt rari clientii de felul asta. Am un marinar o data la multi ani“, spune sepcarul. Marcel Andronache povesteste orasul nostru nu a avut niciodata un palarier. Demult, era un mester, „domnul Sava“, care reconditiona palarii, însa, niciodata nu a fost, din câte stie el, vreun palarier pe aici.

Turcii, capete mari

A avut si clienti care au spart tiparele. Spre exemplu, unul dintre acestia a fost omul cu cel mai mare cap pe care l-a „îmbracat“ nea Marcel sepcarul. „Clientul cu cel mai mare cap avea o circumferinta de 67 sau 68 de centimetri. Media este de 57 cm la români. Daca ar fi sa comparam, ar fi ca un om care poarta 70 la pantof. De obicei, cei din etnia turco-tatara au cele mai mari capete. Asa sunt ei. Ei, prin excelenta sunt «capete mari» si merg pâna la 62 cm“, spune mesterul.

Ieftin ca braga

O sapca ajunge sa coste maxim trei sute de mii. „Este un pret modic. Am unele tipare personalizate pentru fiecare client. Vine, iau tiparul lui si omul sigur vine de trei, patru ori pe an si poarta numai ce vrea el“, zice nea Marcel. Lucreaza cu o masina de cusut Union, productie ruseasca, însa, mai are si un model Zinger, cu suveica-cartus, care are peste 150 de ani. Însa, mestesugarul nostru are o tristete: se vede în imposibilitatea de a-si continua treaba în locatia care l-a consacrat. „Cred ca voi închide, în câteva luni atelierul pentru ca sunt nevoit sa ma mut de aici, de unde locuiesc. Nici nu stiu ce voi face, unde ma voi muta, pentru ca spatiile au chirii foarte mari“, spune, trist, ceaprazarul.

Clienti celebri

Jean Constantin este un client fidel de-al lui nea Marcel de foarte multi ani. Ceaprazarul a lucrat si pentru Teatrul de Opera si Balet. „În timpul acela era director Eugen Mazilu, cu care am copilarit si îmi este bun prieten. Jean Constantin îsi face mereu acelasi model, pentru vara, vine la mine cam o data pe an. Am lucrat si pentru Mihai Traistariu“, mai spune ceaprazarul.

A lucrat si pentru televiziune. „Au facut la un moment dat un program si balerinele aveau caschete de marinari. Au intrat ele în scena si primul lucru pe care au facut a fost sa-si arunce sepcile pe jos. M-a durut inima. Am facut sepci si pentru stripteuze, pentru balerine...“, spune amuzat nea Marcel. Si politicienii i-au trecut pragul de multe ori. „Nicolae Moga si-a facut bereta la mine. Apoi mi-a venit cu masurile lui Mazare si ale lui fi-su sa le fac si lor la fel. Mazare a vrut rosie si pentru baiat au adus un material verde-turbat. A zis ca este o fita de-a lor, pentru nu stiu ce petrecere.

Am lucrat si pentru fostul secretar general de partid, Marina. Pentru Trandafir, care era seful directiei de finante, pe vremea comunistilor, dar si pentru multi politicieni. A mai „îmbracat“ capetele unor interlopi, iar un prieten mai „bazat“ chiar i-a spus sa puna preturi mai mari la sepci, ca spune lumea ca poarta lucruri de trei poli.

 
Corina Samoila