News Flash:

Avocatul secret: "Ne lipsesc judecatorii intelectuali. Avem doar aplicatori de legi pe care nu le inteleg"

25 Mai 2015
551 Vizualizari | 0 Comentarii
Intrebarea pe care ti-o pui este: "Cum sunt judecatorii?". Suna foarte profund si oarecum si mistic, sa patrunzi in strafundurile gandirii unui judecator. Eu cred ca statutul si pozitia in general a judecatorilor au fost permanent aceleasi. Judecatorii sunt prizonierii timpului in care isi exercita aceasta calitate. Ei trebuie sa judece intotdeauna intr-un anumit context social, politic, economic. Deci ei sunt "condamnati" sa judece in contextul unei realitati sociale. Si atunci, intotdeauna fata de judecatori societatea va avea mai multe asteptari decat asteptarile pe care le are de la mediul societatii in esenta.

De exemplu, politicienii se asteapta ca judecatorii sa fie partasi la politica pe care o fac acestia. Oamenii de rand se asteapta ca judecatorii sa fie partasi la nevoile pe care le are societatea la momentul respectiv. Tinerii se asteapta ca judecatorii sa reprezinte etalon de valoare morala pentru o generatie intreaga. Unde sunt atatea asteptari, judecatorul nu are alta sansa decat sa dezamageasca. Riscul de deziluzie este foarte mare.

Mai exista o caracteristica pentru judecatori. Este o lipsa de asumare. In sensul ca nimeni nu vine sa spuna ce se asteapta de la judecatori. Toti au asteptari fata de judecatori, dar nimeni nu le comunica un set de cerinte exacte. Sa luam perioada actuala, de exemplu. Este o perioada in care se lupta impotriva coruptiei. Nu este lupta judecatorilor. Este lupta procurorilor, pentru ca ei au ales sa abordeze acest gen de infractiuni, si atunci au asteptari de la judecatori. Pentru ca nici institutional nu este permisa o asumare a unor astfel de cerinte, in care sa spuna, "Domnule, uite, noi procurorii luptam impotriva coruptiei si ne asteptam ca voi, judecatorii, sa le dati pedeapsa maxima acestor infractori". Nu se poate formula. Democratia nu permite genul acesta de dialog. Desi se discuta despre asumarea parteneriatului din partea presedintelui Inaltei Curti. Eu sunt convins ca acolo a fost o intelegere gresita a contextului in care presedinta Inaltei Curti s-a exprimat.

Nici judecatorii nu trebuie sa fie pusi in situatia in care sa isi asume astfel de apartenente la un anumit curent. Pentru ca atunci, ne trezim cu situatia similara din perioada Revolutiei Franceze, in care o anumita Justitie trebuia sa apere idealurile Revolutiei, nu? Si a sfarsit prin faptul ca acea Justitie a ghilotinat membrii, sau persoanele care au generat acea miscare. Absurdul in Justitie eu cred ca reprezinta intr-o pondere mai mica sau mai mare o situatie care insoteste permanent actul de justitie. Actul de justitie nu vazut in mod particular, ci actul de justitie in general.

Dar momentul actual nu este doar momentul in care se lupta impotriva coruptiei. Momentul actual reprezinta un moment de lupta impotriva mai multor pacate sociale: se lupta impotriva coruptiei, se lupta impotriva evaziunii fiscale, se lupta impotriva traficului si consumului de droguri, se lupta impotriva altor infractiuni economice, cum ar fi spalarea de bani. Iar toata aceasta lupta vine pe o activitate recurenta a justitiei penale. Pentru ca ma refer la justitia penala in sensul ca se lupta in egala masura si impotriva furtului si impotriva talhariei si impotriva violurilor si impotriva falsului si a celorlalte infractiuni. Dar, mai mediatizata sau poate cu atentie mai mare fata de opinia publica este lupta aceasta impotriva coruptiei. Cand avem astfel de curente – pentru ca este ca o miscare sociala acum, sustinuta de grupul social al procurorilor, lupta impotriva coruptiei - ce cred eu ca este cel mai riscant pentru justitie este sa se piarda acea cumpatare. Pentru ca poate ca judecatorii, avand impresia ca participa la o miscare sau la un curent din interiorul Justitiei care va contribui la restabilirea unui bine social suprem, tind sa devina mai superficiali in analiza, sa devina mai ingaduitori in privinta aprecierii probelor, iar pretul este indepartarea de adevar. Si in momentul in care adevarul judiciar se indeparteaza prea mult de adevarul obiectiv al faptelor, apar acele situatii absurde din Justitie.

Judecatorului ii lipseste formarea intelectuala

Vorbeam despre judecatori. Si despre faptul ca exista acest grad mare de asteptare din partea lor. Parerea mea - si este o parere personala - eu cred ca un judecator reuseste sa fie un judecator bun daca, pe langa o cunoastere buna a institutiilor de Drept in materia in care judecatorul activeaza, are si un grad minim de evolutie intelectuala care sa ii permita sa inteleaga societatea si mai ales sa inteleaga rostul activitatii pe care judecatorul o face.

Aici trebuie sa vorbim putin despre modul si modalitatea in care este format un judecator. Isi formeaza cultura generala intr-un liceu - nu conteaza specialitatea pe care o urmeaza acolo -, dobandeste cunostinte legale in timpul facultatii de Drept, apoi in interiorul Institutului National al Magistraturii aprofundeaza notiunile de Drept si isi intareste practic cunoasterea in domeniul de specialitate al Dreptului. Dar ce ii lipseste judecatorului este formarea sa intelectuala.

Stiti de exemplu ca, la momentul actual, sunt foarte putine facultati de Drept care mai tin cursuri de filosofie? Nu mai avem facultati de Drept care sa tina cursuri de filosofie. Iar la putinele facultati care au astfel de cursuri, cursul de filosofie este de un semestru si de multe ori are si caracter optional.

Cat de important este cursul de filosofie? Mie mi se pare esential, pentru ca un judecator trebuie sa aiba abilitatile abstractizarii pe care filosofia te ajuta sa le ai. Tot la fel, un judecator trebuie sa aiba cunostinte avansate de psihologie, sociologie, ar trebui sa aiba cunostinte avansate de economie. Si peste toate aceste cunostinte, istoria si filosofia cred ca sunt obligatorii. La facultatea de Drept exista un curs de istoria Dreptului romanesc. In care se analizeaza doar modalitatea in care a fost organizat sistemul de justitie si evolutia reglementarilor cu valente juridice in istoria poporului roman. Dar ce te faci daca judecatorul care te judeca pe tine, desi stie foarte bine Dreptul, si este la curent cu toata practica Curtii Europene a Drepturilor Omului in materia respectiva, este incapabil sa abstractizeze intelectual?

La fel, cred ca este important pentru personalitatea de intelectual a unui judecator sa aiba cunostinte si sa stie lucruri peste medie legat de religii. Si nu de o religie, de toate religiile. O istorie a religiilor trebuia sa fie predata. Daca ne dorim o Justitie, sau daca ne-am dori o Justitie apropiata de binele social, nu? Spuneam ca binele social este valoarea procurorilor si ca judecatorii ar trebui sa aiba ca valoare indoiala, un judecator sa iubeasca indoiala. Pai cum ar putea sa iubeasca un judecator indoiala, daca el nu stapaneste mecanismele filosofice? Cand totul este ori alb, ori negru, filosofia nu-si are locul.

Cred ca de fapt aceasta este explicatia pentru care judecatorii, acum, deziluzioneaza. In sensul ca, aproape indiferent ce fapta, se emite mandat de arestare, nu? In materia arestarii se vorbeste despre o suspiciune rezonabila ca a savarsit nu stiu ce infractiune si despre existenta unui pericol pentru ordinea publica. Dar si sintagma "suspiciune rezonabila" are valente filosofice. Si "pericolul pentru ordinea publica" are la fel valente filosofice. Trebuie sa intelegi foarte bine ce inseamna ordinea publica, sa intelegi foarte bine ce inseamna o stare de pericol, iar judecata ar trebuie sa se faca mai mult intr-un context social, economic si de ce nu, filosofic. Nu neaparat prin aplicarea unor norme de Drept.

Ce spun este faptul ca, daca in Justitie nu exista o preocupare pentru a provoca judecatorii sa gandeasca putin si filosofic, vom risca ca acei judecatori sa invete, practic papagaliceste, fara sa inteleaga de ce, anumite rationamente retinute de Curte, de o instanta superioara celei in care ei practica. Si nu inteleg de ce. Ei pur si simplu invata acele rationamente si atat. Si atunci avem situatii absurde. Si absurdul se manifesta adesea in societate. Ajungem ca, eu stiu, un gestionar sa fie condamnat pentru apartenenta la un grup infractional organizat, in sensul in care el nu cunoaste pe nimeni din grupul respectiv. Lipseste capacitatea judecatorului de a intelege pe deplin importanta sociala a actului pe care il indeplineste si valenta reala a activitatii pe care el o desfasoara. Ne lipsesc judecatorii intelectuali. Avem doar aplicatori de legi pe care nu le inteleg.

Sursa: avocatura.com
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

condamnati politicienii judecatorii inaltei curti judecatori drept
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.0801 (s) | 23 queries | Mysql time :0.025960 (s)