News Flash:

„Baiatul meu are sindrom Down si probleme cu stomacul. Intr-o zi avea diaree si a facut pe el. Eram la coada la un magazin. Avea 14 ani atunci. M-a busit plansul. Nu stiam ce sa fac, era murdar tot, pe haine, pe tenisi. Am fugit cu el la toaleta…” Toti st

7 Iunie 2018
785 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.6669 RON (0.0000)
USD: 4.0761 RON (0.0000)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
baiat

O femeie a decis sa vorbeasca de dificultatile pe care le are cand iese in oras cu copilul ei cu nevoi speciale. Povestea sa a fost postata pe internet si a creat un val de simpatie pentru mamele care se confrunta cu aceste dificultati.

“Cand copilul tau cu nevoie speciale e micut, oamenii sunt draguti cu tine. Cand e mare si incepe sa iasa in evidenta in public, oamenii nu mai sunt asa de intelegatori. Ce poti face? Zambesti si te prefaci ca totul e in ordine, desi in inima ta te simti atat de singura si neajutorata.
Fiul meu cel mic este diagnosticat cu Sindromul Down si autism. In plus are o groaza de probleme digestive. Am grija sa mearga din doua in doua ore la toaleta. De cele mai multe ori avem noroc.

Intr-o zi ni s-a terminat norocul. Era la o coada imensa in supermarket cand baiatul meu a inceput sa aiba diaree. Avea 14 ani atunci.

Am lasat carutul deoparte si am fugit cu baiatul la o toaleta. El avea crampe si mergea aplecat. Incepuse sa lase o dara in urma sa, dar nu ma puteam opri sa curat. Trebuia sa-l duc repede la toaleta.

La toaleta pentru femei, locul pentru persoane cu nevoi speciale era liber, asa ca ne-am facut loc repede. Femeile care se aflau in interior au strambat din nas si au iesit repede. Eram doar doi noi in toaleta.

Mi-am dat seama tarziu ca scutecele si servetele erau in masina. M-am descurcat cum am putut. Am facut drumuri intre toaleta si chiuveta udand hartie igienca si curatandul pe fiul meu din cap pana in picioare. Am reusit sa curat bine tenisii, dar pantalonii, sosetele si tricoul nu i-am putut salva. Nu se mai puteau purta.

Nu puteam sa-l las singur si sa fug sa cumpar ceva de imbracat. Nu era nimeni in toaleta cu care sa-l las cateva minute. Ce puteam sa fac? Ma simteam asa de neajutorata. Eram blocati in toaleta.

M-a bufnit plansul, dar m-am adunat repede. Trebuie sa fiu un sprijin pentru copilul meu. El avea nevoie sa ma vada zambind, pentru ca mama stie cum sa-l aline si cum sa rezolve totul. Mama, astazi, insa nu avea nicio idee ce sa faca.

N-a trecut niciun minut si in toaleta a intrat cineva care a batut la usa. O femeie pe la 40 de ani s-a oferit sa ma ajute. Imi parea un inger in acel moment, i-am zambit si am rugat-o sa mearga in supermarket si sa cumpere o pijama pentru baiatul meu.
I-am intins banii si in cateva minute s-a intors cu pijamale si sosete. Eu nu ii cerusem si sosete, uitasem cu desavasire de ele.

I-am multumit de mii de ori. Nu exista suficiente cuvinte ca sa descrie bunatatea unui om care a sarit in ajutorul altuia.
In ziua aceea mi-am dat seama ca nu sunt singura si ca exista sufletele bune si bunatate intre oameni.”

 

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1192 (s) | 22 queries | Mysql time :0.020110 (s)