Cabral a postat o fotografie cu tanarul, dar si cu aparatul lui de fotografiat, o bucata de plastic topit pe care se incapataneaza sa o repare, sperand sincer ca si prietenul lui sa isi revina miraculos din cosmarul in care a intrat de vineri seara.

"E solid prietenul meu. Si destul de inalt. Si radem mult. Cu toate ca nu stie de gluma, radem mult.

Alex Chelba il cheama.

Si e un capsoman si-un fixist.

Are 33 de ani si e un baiat serios. Uneori chiar enervant de serios.

Munceste de rupe. Alearga cu aparatul ala al lui, cara multe kile de obiective, fuge dintr-un loc intr-altul… ba fotografie, ba video.

Nu stie sa zica nu. Cu toate ca nu-i tace gura aia bogata… nu stie sa refuze. Sare sa ajute, sa sprijine, sa rezolve.

E un baiat extraordinar.

Si plang ca un idiot pentru ca nu-mi aduc aminte sa-i fi spus vreodata cat de misto cred ca este.

Am despaturit un cearsaf curat si i-am pus aparatul pe el.

Cand s-a declansat iadul el filma, fix in partea cealalta fata de iesirea blestematului club.

Cand s-a pornit totul a incercat sa iasa.

N-a reusit.

A cazut la cativa metri de iesire, naucit de fumul toxic, simtind cum arde carnea pe el.

Au inceput sa-l calce oamenii in picioare.

A reusit sa se mai tarasca unul sau doi metri… cineva din intrare l-a tras afara. Poate Despot, poate Rugina, poate Claudiu, poate un altul dintre cei care s-au dovedit a fi eroi in noaptea aia groaznica.

L-au tras afara si pe el si pe aparatul lui, pe care instinctiv i se inclestasera mainile.

Aparatul lui, cumparat din multe, foarte multe ore de munca. Aparatul lui, pentru care mai trebuie sa munceasca.

Aparatul lui nou-nout si care acum e o epava.

A ajuns la spital pe picioare, a povestit ce s-a intamplat cu amanunte. Am ajuns sa-l vad la cateva ore dupa, de la aeroport am alergat direct la el.

Era intubat, incepusera sa apara problemele.

Am vorbit putin, l-am certat, l-am necajit ca ma duc sa mananc falafel fara el… incercam sa fac glume si tot ce reuseam era sa-mi musc buzele ca sa nu-mi bubuie lacrimile.

Ne-au mutilat prietenii. Alex se chinuie de patru zile sa supravietuiasca. Teodora se agata, asa cum a trebuit sa invete, de viata. Stefan Dan se chinuie si el, in spital la SRI.

Ne-au nenorocit prietenii.

Am despaturit un cearsaf si-am pus aparatul lui Alex pe el.

De patru zile ne-am mutat la spital. De patru zile ne-am abandonat vietile, de dimineata si pana in noapte stam acolo.

Dar acum e seara si dupa ce-am despaturit un cearsaf i-am pus aparatul pe el.

O epava. Plastic ars, plastic crapat, plastic topit. Pana si cauciucul e topit.

Ma uit la aparatul asta si mi-e groaza sa stiu ca si carnea lui Alex a patit la fel.

Stiu ce-am de facut. I-l dau la reparat. Si daca nu se repara… ii fac rost de altul.

Aparatul asta este viata lui.

Daca salvez aparatul… il salvez si pe el.

Daca repar aparatul nu-mi moare prietenul.

Un om extraordinar, un fotograf bun, un om incredibil de muncitor. Si de corect.

Prietenul meu, Alex", a scris Cabral

BZI.live

Mica publicitate