Ma numesc Elena, am 18 ani. Am o relatie de 3 ani, iar acum am ajuns intr-un impas, la inceput totul era bine, iubitul meu isi facea oricand timp sa vorbim, chiar daca nu ne puteam vedea. Dupa o perioada, cam de 6 luni, a inceput sa imi gaseasca tot felul de motive de despartire pentru a putea fi cu altele apoi ma cauta si ne impacam si asa era mereu. El pleca, apoi se intorcea si eu il iertam. Dupa aproximativ 2 ani de relatie de acest fel, el a luat hotararea sa ne mutam impreuna, desi tot timpul parintii mei au fost impotriva lui pentru ca avea momente cand ma agresa verbal.

Dar totusi, in ciuda parintilor mei, am acceptat si el era pornit sa ne casatorim imediat ce fac 18 ani. Totul s-a terminat brusc, dupa 6 luni in care am stat in aceeasi casa, acum 3 luni, cand parintii mei au spus ca imi fac o vizita, el fiind initial de acord, atunci cand a auzit ca ei sunt pe drum, si-a facut bagajele si a plecat pe motiv ca nu mai suporta sa stea inchis la bloc. Dupa asta, in urmatoarele 2 saptamani, imi raspundea rar, spunea mereu ca este ocupat. Si gasea tot felul de motive pentru a nu-mi raspunde. Apoi m-am dus la el acasa, ajutata de mama lui si a reactionat destul de urat, spunandu-mi ca mai bine nu veneam. Ulterior, am gasit mesaje cu diferite fete la el in telefon si pe retelele de socializare si m-am luat de una dintre acele fete, iar el a ajuns sa fie foarte violent atat fizic cat si verbal.

L-am lasat asa fara sa vorbim o luna, timp in care am tinut legatura cu mama lui. Dupa aceasta luna, el a aflat de la mama lui ca am fost insarcinata si am pierdut sarcina si m-a cautat sub pretextul ca sa ii dau dovada ca a fost copilul lui, el stiind ca nu am avut niciodata legaturi cu alti barbati in afara de el.

M-a chemat la el si m-am dus, iar dupa 2 zile mi-a spus sa merg acasa ca nu se simte liber cu mine stand in permanenta langa el si i-am facut pe plac (mentionez ca in aceste 2 zile am incercat sa nu il agasez si mi-am petrecut mai mult timp cu mama lui, lasandu-i libertate, chiar daca stateam in casa cu el). In acest timp el vorbea cu o alta de care imi spusese si imi aratase ceva mesaje si cand a vazut ca m-am suparat a spus: „vorbesc si cu altele ca asa imi place, dar tot acasa ma intorc, iar pe tine te las doar cand incepi sa ai tupeu cu mine” (la el a avea tupeu cu el inseamna sa nu pot sa imi impun punctul de vedere, chiar daca stiu ca am dreptate, sa nu cumva sa indraznesc sa il contrazic in vreun fel).

Dupa o saptamana in care abia mi-a raspuns la un apel sau un mesaj, mi-a cerut sa vin la el iarasi si m-am trezit intoarsa din drum ca mai bine ma duc a doua zi. M-am suparat foarte tare si i-am spus ca ma iau de fata cu care mai vorbea, iar el s-a atacat si mi-a facut un scandal monstru la telefon pe motiv ca am tupeu cu el si il amenint cu asemenea lucruri, si totusi m-am luat de respectiva pentru ca nu mai suportam. De atunci nu am mai vorbit cu el. Il iubesc foarte mult, am vazut in el un altfel de om, fata de cum vrea sa para, chiar daca este foarte autoritar, am pus atitudinea lui pe seama experientelor din copilarie, a fost parasit de tata de la o varsta foarte mica si am incercat mereu sa ii fiu aproape ca nu cumva sa se simta parasit si de mine. Nu stiu cum si ce sa fac in acest moment.

Raspunsul psihologului:

Imi pare rau ca trebuie sa-ti spun, dar acest baiat profita de naivitatea si de bunatatea ta. Daca el a avut traume in copilarie, nu inseamna ca trebuie sa ai si tu, daca mai ramai mult in relatia asta. Felul in care se poarta cu tine este inadmisibil, dar tu nu ai de unde sa stii, pentru ca nu ai mai avut alte relatii cu care sa faci comparatie. Mai bine ca ai pierdut acea sarcina, ca sa nu fii nevoita sa ramai legata de el toata viata. Mama lui ii ia apararea, pentru ca este mama lui, dar sunt sigura ca nici ea nu e prea fericita cu modul lui de a fi. Sfatul meu este sa te tii cat mai departe de el, sa traiesti de acum inainte ca si cum nu ar exista. Spui ca il iubesti si asa ceva ar fi greu pentru tine, dar daca vei ramane alaturi de el, te va chinui in acelasi mod bine-cunoscut pentru totdeauna. Daca iti vei permite sa fii libera, vei vedea ca exista si altfel de baieti, care stiu cum sa respecte o fata si care sa te faca sa simti ca esti fericita si iubita.

De asemenea, te sfatuiesc sa faci toate eforturile pentru a-ti castiga singura existenta, pentru a nu fi niciodata dependenta de barbatul de langa tine din punct de vedere material. Asa e cel mai bine. Esti foarte tanara, du-te la facultate, ia-ti si un job daca e nevoie. Construieste-ti un viitor. Nu te inhama la o familie, si aia cu probleme, de pe-acum. Bucura-te de viata, ai tot timpul sa ai griji si probleme mai tarziu. Anii acestia frumosi vor trece ca o clipa si nu se vor mai intoarce inapoi. Acum e momentul sa-ti construiesti temelia vietii, pe care sa o construiesti apoi exact cum vrei tu.

coral