Săptămâna trecută am cunoscut un artist: pe Mircea Cazan. Am discutat cu el, fără să-mi dau seama, aproape o oră şi jumătate.

Mi-a povestit cum, în urmă cu ceva ani a fost impresionat de o voce. O voce bună, îmi spunea el. un artist care ar fi putut face carieră. Acum face bani, carieră... este mult spus. „Are voce, la vremea aia avea melodii bune, cu versuri gândite şi îmi plăcea să-l ascult", îmi povestea Cazan, iar mie nu-mi venea să cred. Vorbea despre Nicolae Guţă! Da, manelistul Guţă. Cel pe care îl blamează toată lumea şi pe care sufletul mei inundat de vocea lui Jim Morrison nu ar fi acceptat niciodată să-l primească. 

Festivalul de la Mamaia este din ce în ce mai îmbătrânit. Vă zic sincer că de câţiva ani încoace nici nu-mi vine să mă mai uit la el.

Din nefericire, câteodată am fost obligată să o fac. Mi-aduc aminte că acum câţiva ani, în sala „celebrului" festival am avut neplăcerea să o cunosc pe Naomi. Nu-i contest talentul, nu-s specialist, nu zic că nu are voce. Însă nu pot să uit clipa în care am văzut-o pentru prima dată. Se aşezase pe rândurile destinate presei şi chiţăia ca o primadonă.

Când am auzit la se organizează un târg de antichităţi mi-am imaginat că va fi ceva interesant.

Aşa că m-am dus să admir chestiile interesante pe care, spunea reclama, le vor prezenta colecţionarii. Aş fi vrut să simt mirosul cafelei la nisip, să admir lucruri frumoase care să mă ducă cu gândul la alte vremuri. Numai că... ghinion. Ajung la locul de desfăşurare. Nimic din farmecul la care mă aşteptam, nici picătură de visare şi nici urmă de aromă de cafea turcească. 

Citesc zilnic ziarele colorate. Văd poze cu diverse fătuci şi crai de Dorobanţi, citesc informaţii despre ei şi reţin nume: Poponeţ, Tonciu, Gabor, Laurette, Lăzăruţ, Pătraşcu... şi exemple ar mai fi n.

Câţi dintre toţi cei enumeraţi pot fi incluşi la categoria „celebri"? Pentru presa de scandal... toţi sunt multe VIP-uri. Ba chiar şi Nikita, Sexy Brăileanca, Tarky şi aşa mai departe. Adevăratele celebrităţi ne mor în mizerie şi singurătate. Nu îi putem vedea decât dacă li se întâmplă ceva cu adevărat scandalos sau tragic, demn de ştirile de la ora 5.

Toată lumea-i în vacanţă. Ziarele colorate sunt pline de vedete venite pe litoralul românesc. De ce?, mă întreb eu născută şi crescută lângă minunata mare.

Am iubit întotdeauna întinderea verde-albăstruie care mi-a liniştit şi cele mai negre gânduri. Mereu mi-a fost prietenă, aliată, confidentă, loc de linişte şi de apropiere de... mine. Am spus mereu că mă duc lângă mare ca să mă apropii de mine. Şi ştiu că turişti caută altceva atunci când vin aici. 

Dacă la un moment dat vreun manechin, să zicem Vali Pungă sau Bogdan Vlădău vor pune mâinile în şoldurile lor bine lucrate şi vor dori să candideze la Primăria Constanţei. Ce o să facă Mazăre, dragii mei? 

Săptămâna trecută a venit ca o primadonă la Constanţa pentru a-şi lansa magazinul de haine pentru copii. În mall-ul fostului soţ, pe terenul fostului parc al Tăbăcăriei. Pentru că, poate doamna Rădulescu nu ştie că locul pe care acum tronează adunătura de magazine a lui Elan, înainte era niţel spaţiu verde pentru oxigenarea plămânilor constănţenilor.

Uneori... nu pare din zonă, cum se spune. Toată lumea ştie că edilul este născut şi crescut în Capitală. Nu este nici un secret. Însă, chiar dacă s-a  acomodat bine în urbea pe care o conduce şi spune că Bucureştiul nu-i mai place de nici o culoare, că acolo nu are libertatea pe care i-o oferă Constanţa, că n-are marea aproape, totuşi, nu mi se pare că se „lipeşte" pe profilul constănţeanului şi că aduce a turist. 

Eu ştiu că nu trecea zi fără să mă uit la emisiunea ei. Mă amuza şi mi-a demonstrat la acea vreme că o femeie ieşită din tiparele 90-60-90 poate face carieră. Mi-a arătat că îţi trebuie voinţă multă ca să arăţi „ca omul" şi că ai nevoie de tone de dragoste pentru a îngriji copilul altuia şi să-l tratezi ca şi cum ar fi  parte din tine.

„Prostia face audienţa", a decretat... chestia blondă în emisiunea lui Luis Lazarus de la Kanal D. Bun, admitem că individa are dreptate şi că prostia face audienţa. M-am gândit: prostia cui face audienţă? A noastră, a celor care ne uităm la toţi „deştepţii" sau a lor, a celor care fac ca toţi dracii pe la emisiuni.