|
Au,
fiecare, cel puţin 6.000 de ore de scufundări - „norma" ar fi de 300 - 400 pe
an, dar de cele mai multe ori au depăşit acest timp. Liderul lor în ale
scufundărilor, George Lipoveanu, are nu mai puţin de 7.200 de ore, realizate în
cei 30 de ani de activitate în marină. Acum, în micul golf din staţiunea
Jupiter, cel mai „tare" scufundător al zonei şi unul dintre cei mai buni
salvamari de pe litoral îi învaţă pe alţii cum să pătrundă tainele adâncurilor
Mării Negre.
|
|
|
Exemplarele de pursânge arab din Mangalia
sunt vedetele incontestabile ale mai multor filme româneşti, regizate şi la
malul mării - unul dintre acestea fiind „Mihai Viteazul"
Herghelia Mangalia, una dintre cele mai vestite din sud-estul Europei,
pepinieră de pursânge arab, aşteaptă în fiecare zi, de la primele ore ale
dimineţii şi până seara târziu, turiştii care doresc să viziteze padocurile,
dar şi pe cei ce vor să urmeze o oră de echitaţie cu unele dintre cele mai
frumoase şi mai liniştite exemplare de aici.
|
|
|
La fel ca şi la
Vama Veche, la Costineşti, localnicii îşi freacă mâinile de mulţumire.
Staţiunea este la fel de plină ca şi anul trecut, criza a „sărit" Costineştiul.
Turiştii curg în valuri, iar „cheile" fluturate pe marginea drumului îşi reduc
numărul de la o zi la alta.
„Găseşti ceva mai greu turişti, dar nu ne plângem.
Faţă de ce jale e spre Mangalia, mulţumim lui Dumnezeu, e bine!", ne spune Ion
Marin, unul dintre proprietarii de pensiuni particulare din Costineşti.
|
|
Este vedeta incontestabilă a Delfinariului din Constanţa. Este decanul de
vârstă, însă şi cel mai activ în spectacol. Împarte scena şi aplauzele
publicului cu doi lei de mare, Lorry şi John. Este Mark, delfinul care ne face
să ne simţim din nou copii.
Recunosc, nu am mai fost la Delfinariu din copilărie. Iar revederea
spectacolului m-a făcut să retrăiesc clipe demult uitate. Bucuria pe care ţi-o
poate oferi spectacolul susţinut de Mark şi de colegii săi, Lorry şi John are
puterea de a te face să uiţi de griji.
|
|
Ajungi greu la Uspenia. Cel puţin aşa mi s-a părut mie la volanul Matizului meu albastru. O iei încet înspre Babadag, la întrarea în oraş faci stânga, înspre Slava Rusă.
Auzisem multe despre Uspenia, dar un singur lucru mi-a rămas în minte: „Vezi că este ciudat acolo. Se aude un zumzăit... Sunt rugile călugărilor". Apoi am citit pe Internet. „A fost fondată de mitropolitul Ambrosie. În primele zile ale lunii august din anul 1847, în mitropolia din Fântâna Albă soseşte delegaţia din partea Mănăstirii din Slava şi din partea comunităţilor de pe malul fluviului Dunărea ( Dobrogea era sub ocupaţia otomană ), cu trei candidaţi pentru consacrarea lor în treptele ierarhale.
|
|
|