News Flash:

Ce sfinti sarbatorim vineri, 22 septembrie

21 Septembrie 2017
659 Vizualizari | 0 Comentarii
In aceasta luna, in ziua a douazeci si doua, pomenirea Sfantului Sfintitului Mucenic Foca, facatorul de minuni.

FocaAcest Sfant era fiul lui Pamfil si al Mariei din cetatea Sinope, pe malul Marii Negre. Si inca din frageda varsta facea minuni mari cu darul Sfantului Duh. Si a petrecut facand minuni pana la sfarsitul vietii sale. I s-a aratat si sfarsitul muceniciei ce era sa vina, ca a venit un porumbel si a sezut pe capul lui si i-a pus cununa, graind omeneste: "Pahar ti s-a amestecat si trebuie sa-l bei". Pe care pe deplin s-a invrednicit de l-a baut, in zilele imparatului Traian (catre anul 101), luand sfarsit prin sabie si prin foc. Si dupa mutarea lui catre Domnul a facut multe minuni.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfantului Foca gradinarul.

Acest Sfant era din Sinope, cetate veche si vestita langa Marea Neagra. Avea mestesug gradinaria, la care ostenea si lucra, si ce agonisea avea mare grija sa-si infrumuseteze sufletul. Pentru aceea nu s-a ascuns, ci s-a vadit ca o sluga adevarata a lui Hristos catre ighemonul care era atunci. Si venind ucigasii, au gazduit la casa celui pe care il cautau. Primindu-i si odihnindu-i i-a intrebat cine sunt si cu ce trebuinta au venit in cetatea lui? Aceia ii spusera taina, ca ei cautau pe Foca, pentru a-l chinui. Si daca a auzit sluga Domnului acestea, facandu-si gatirea mormantului, s-a vadit pe sine la cei ce-l cautau; iar lor li s-a facut mila; dar el ii ruga sa indrazneasca a infaptui porunca pe care o aveau, si taindu-i capul, s-a adus curata jertfa inaintea lui Dumnezeu.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfantului Mucenic Isaac si a Sfantului Martin.

Tot in aceasta zi, pomenirea Cuviosului Cosma Zografitul, ce a pustnicit in Sfantul Munte al Atonului, in anii 1323.

Sfantul Cosma, pustnic al Manastirii Zografu, a fost bulgar de origine. In tinerete a facut tot ce a putut sa nu se casatoreasca si a parasit in secret casa parintilor sai, plecind spre Muntele Athos. Pe drum spre Sfantul Munte, diavolul a incercat sa-l zdruncine pe tanar printr-o viziune infricosatoare a unei adancimi infinite a marii care inconjura muntele. Tanarul a scapat de ispita diavoleasca dupa indelunga rugaciune facuta cu ardoare.

La Sf. Munte, Cosma a fost primit in Manastirea Zografu, unde a fost novice o perioada lunga de timp, dupa care a fost tuns si numit ecleziarh. Sf. Cosma a fost invrednicit de un dar deosebit chiar din partea Stapanei Sfantului Munte, Preasfanta Fecioara, care la hramul Buneivestiri de la Manastirea Vatoped a binevoit sa-i dezvaluie acestuia o farama din grija ei fata de oameni. Astfel i se arata o Fecioara cu slava imparateasca, care participa la slujbele din biserica si la trapeza, toti calugarii slujind si supunindu-i-se ei.

Curand, sfantul a fost hirotonit diacon, apoi preot, ceea ce l-a inspirat la multe fapte remarcabile. Ravnitor pentru mantuire, prin multele rugaciuni la Maica Domnului, a fost invrednicit de un semn special din partea Preasfintei Fecioare. El a auzit vocea Maicii Domnului vorbindu-i dintr-o sfanta icoana in care ea il intreba pe Fiul ei: "Cum se va mantui Cosma?" La care Mintuitorul a raspuns: "Lasati-l sa se retraga in pustie". Dupa ce primi binecuvantarea din partea superiorului sau, Sf. Cosma s-a retras in salbaticie, unde intr-o pestera taiata in stanca si-a inceput nevointa insingurarii. Dumnezeu insa nu s-a lepadat de rugatorul sau credincios, daruindu-i darul inaintevederii.

Ca si la inceputul drumului sau in ale credintei, vrajmasul neamului omenesc a incercat din nou sa-l abata pe sfant de la drumul sau, dindu-i in ultimele sale zile de viata o incercare cumplita. Nu cu mult timp inainte de moartea alesului lui Dumnezeu, i s-a aratat Insusi Hristos care i-a spus ca inainte ca sufletul sau sa urce la cer va veni satan cu armata lui si-l vor chinui.

Pregatit cu acea mangaiere divina pentru incercarile care urmau, sfantul a indurat curajos atacurile demonice si in a treia zi de batai furibunde a primit Preacuratele Taine. Cu rugaciuni de slava lui Dumnezeu pe buze, sfantul a plecat cu pace de la moarte la viata in Sanul Domnului.

Dumnezeu, "Care slaveste pe toti cei ce-L slavesc pe El", l-a slavit in mod minunat si pe Sf. Cosma la moartea sa. La slujba inmormantarii sfantului, multime de animale salbatice si pasari s-au adunat la pestera sa, simtind si ele pierderea pentru Sf. Munte. La punerea sa in mormant, fiecare din cele necuvantatoare au scos sunete de jale, ca un ultim omagiu adus sfantului lui Dumnezeu.

Dupa patruzeci de zile, cand fratii au deschis mormantul sfantului dupa privegherea de toata noaptea, dupa cum era obisnuit, ca sa mute cu cinste sfintele moaste la manastire, acestea nu au mai fost de gasit. Dumnezeu le-a ascuns in mod minunat. Acestea toate s-au intamplat in anul 1323.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului ierarh martir Teodosie de la Brazi.

Sfantul mucenic TEODOSIE s-a nascut in prima jumatate a secolului al XVII-lea in aproprierea Manastirii Brazi din parinti razesi de la sfantul voievod Stefan cel Mare. Parintii sai l-au dus la slujbele care se oficiau aici. La varsta de 18 ani el a intrat ca frate la aceasta manastire, iar metania de calugar a primit-o la Manastirea Bogdana (azi in judetul Bacau).

Fiind un monah evlavios si avand si o inteligenta deosebita, cunoscand Sfanta Scriptura si o parte din Scrierile Sfintilor Parinti, a fost ales Episcop in anul 1669 la Radauti, unde mergea deseori la mormantul lui Stefan cel Mare de la Manastirea Putna, unde ardea permanent o candela.

In anul 1671 a fost trimis sa pastoreasca Episcopia Romanului, unde a activat pana in anul 1674, cand pentru activitatea sa pastorala si pentru inalta sa spiritualitate a fost ales Mitropolitul Moldovei, unde scaunul era vacant prin plecarea lui Dosoftei in Polonia.

Cronicarul Ion Neculce scrie in Cronica Moldovei ca domnul Moldovei era Dumitrascu Cantacuzino, una dintre cele mai decazute figuri din istoria noastra. El a adus pe tatari in Moldova pentru a sta cat mai mult pe tron, platind un bir mare provenit nu numai din impozitele mari asupra moldovenilor, dar si din banii manastirilor (de la Manastirea Rascau luand toti galbenii).

"Mitropolitul Teodosie s-a dus la Domnitorul Dumitrascu Cantacuzino zicand: Ce sunt acestea Maria Ta, au semeni lui Antihrist? si domnul s-a maniat si l-a scos din scaun cu necinste", scrie cronicarul Ion Neculce, si l-a inchis la Manastirea Sfantul Sava din Iasi. Cand s-a intors din Polonia Mitropolitul Dosoftei l-a scos din inchisoare si Mitropolitul Teodosie s-a retras la Manastirea Brazi, de care era legat sufleteste de cand a intrat ca frate la aceasta manastire. Cum a ajuns aici a ridicat o biserica frumoasa cu hramul Sfantului Gheorghe, introducand reguli cu slujbe monahale de zi si de noapte. A avut grija si de Manastirea Bogdana, determinand pe logofatul Solomon Barladeanu de a ridica din temelie o noua manastire.

A inzestrat aceste manastiri cu terenuri arabile, vii, pomi fructiferi, paduri si mori de apa. In vremea aceea era Vornic de Vrancea Cronicarul Miron Costin si impreuna au semnat multe documente ale vrancenilor, urmasi ai celor 7 feciori ai "babei Vrancioaia" , carora Sfantul Voievod Stefan cel Mare  le-a dat "ocine", fiindca "l-au slujit cu credinta."

In anul 1691 Mitropolitul Teodosie face o Diata in care scrie ca a ridicat mai multe locasuri pe care le stie Dumnezeu si lasa toate donatiile pe care le-a primit de la credinciosi pentru manastiri, ucenicului sau Diaconul Laurentiu ca sa mai faca doua manastiri.

Cronicarul Ion Neculce scrie ca in vremea aceea veneau tatarii ca lacustele si jefuiau pe moldoveni de tot avutul lor. Astfel, in anul 1694 o hoarda de tatari razleti au patruns in Manastirea Brazi si l-au chinuit cumplit pe Mitropolitul Teodosie ca sa le dea odoarele si banii, si pentru ca el nu a voit sa le dea, l-au ucis taindu-i cinstitul sau cap.  Era dupa "Ziua Crucii".

Monahii impreuna cu credinciosii de prin satele vecine l-au inmormantat in Biserica Sfantul Gheorghe, care era ridicata de Mitropolitul Teodosie.

Din cauza cutremurelor din regiunea Vrancei, biserica ridicata de Mitropolitul Teodosie s-a ruinat.

Atunci Ieroschimonahul Dimitrie, staretul Manastirii Brazi, a dezgropat, in anul 1842, osemintele Mitropolitului Teodosie si le-au dus sa fie reinhumate in Pestera de jos, ridicata de primii pustnici ai Manastirii Brazi, Teofilact si Sava, unde era si Paraclisul "Invierea lui Lazar", in care se oficia si Sfanta Liturghie.

In timpul in care soborul de preoti slujeau osemintele Sfantului Ierarh Teodosie, era acolo si Cuviosul Antipa (de la Calapodesti), pe care noi il sarbatorim la 10 ianuarie, si el marturiseste: "M-am invrednicit a vedea aceste moaste, eu le-am atins si erau binemirositoare". Un egumen al Manastirii Brazi, Anton Dumbrava, care a fost si ajutor de staret la Manastirea Neamt, scria ca  in anul 1857 se gasea tivda (capul) Sfantului Mucenic Teodosie la mare cinste, scoasa din mormant la Manastirea Brazi.

Staretul de la Manastirea Brazi - Teodosie Filimon, care dupa anul 1959, cand Manastirea Brazi a fost demolata de comunisti, a dat o declaratie la Manastirea Cernica semnata de Prea Cuviosul staret si cu stampila Manastirii Cernica, in care scrie ca "atat in timpul meu, cat si inainte de mine, monahii si credinciosii veneau de aprindeau lumanari si se rugau pentru implinirea cererii lor la mormantul Sfantului Ierarh Mucenic Teodosie de la Manastirea Brazi".

Viata Sfintitului Mucenic Teodosie, ravna lui pentru ridicarea de sfinte lacasuri, smerenia sa, dragostea pentru buna randuiala a obstilor monahale, grija parinteasca fata de pastoritii sai, rabdarea tuturor suferintelor si prigonirilor nedrepte la care a fost supus, precum si lucrarea lui incununata de jertfa martirica au facut ca sa fie intotdeauna cinstit cu evlavie de dreptmaritorii crestini.

Sfantul Teodosie de la Brazi a fost in mod solemn proclamat sfant la data de 5 octombrie 2003. Pomenirea sa a fost stabilita pentru ziua de 22 septembrie.

Tot in aceasta zi, pomenirea celor douazeci si sase cuviosi Parinti Zografiti (de la Manastirea Zografu, Muntele Athos), care mustrand pe imparatul Mihail si pe patriarhul Ioan Becul, latino-cugetatorii, deasupra Pirgului prin foc s-au savarsit.

In 1274, la Lyon, imparatul Mihail al VIII-lea Paleologul ordona semnarea unui act de uniune intre Biserica Ortodoxa si Biserica Catolica romana, nu din dragoste pentru adevar, ci numai pentru a-si asigura protectia politica a Papalitatii in actiunea lui de reconstituire a imperiului bizantin la sfirsitul ocupatiei latine. Poporul iubitor de Dumnezeu, gata sa ramina credincios pina la singe Sfintei Credinte Ortodoxe, nu accepta aceasta falsa unire si se dadu de partea Patriarhului Arsenie, care fu inlaturat pentru ca il infruntase pe imparat. Acesta, cu ajutorul lui Ioan al XI-lea Becul, barbat invatat si viclean pe care il ridicase la demnitatea Patriarhala, incerca sa impuna cu forta aceasta uniune. Din acel moment inchisorile se umplura de Preoti, de Calugari, de laici, de oameni simpli precum si de nobili, care preferau cu totii mai degraba tortura si surghiunul decit tradarea. Latinofronii (astfel erau numiti partizanii Uniunii) isi indreptara actiunea in special impotriva Calugarilor, care din toate timpurile fusesera aparatorii mult veghetori ai Sfintei Credinte Ortodoxe. Ei venira cu osti puternice pe Sfintul Munte Athos, pentru a-i constringe pe Calugari sa accepte Uniunea. In acea vreme, era un batrin ascet pe linga Manastirea Zografu care isi facuse pravila din citirea de mai multe ori pe zi a Acatistului Maicii Domnului. In acea zi, in timp ce oamenii imparatului se apropiau de Zografu, el auzi glasul Maicii Domnului raspunzind binecuvintarilor pe care i le adresa ca de obicei. Ea ii vesti ca dusmanii lui Hristos se apropiau si ii ceru sa mearga sa anunte aceasta la manastire, pentru ca cei care erau inca slabi sa poata sa fuga iar cei care ajunsesera la maturitate duhovniceasca sa poata sa se pregateasca de Mucenicie. La auzul acestei vesti, majoritatea Calugarilor au fugit in munte, dar douazeci si sase dintre ei s-au refugiat in turnul manastirii, primind de la Dumnezeu incredintarea ca venise vremea pentru ei sa primeasca coroana Muceniciei. Lingusirile si falsele argumente ale Latinilor si ale aliatilor lor greci pentru a-i convinge sa treaca de partea uniunii celei fatarnice ramasera fara succes, Sfintii raminind tari in marturisirea lui Hristos ca singur cap al Bisericii. Si murira aducindu-I slava in turnul caruia soldatii ii dadusera foc.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.0744 (s) | 33 queries | Mysql time :0.018106 (s)