News Flash:

„Cinci zile pe saptamana eram iubitul Ioanei. In noptile cand colegii mei erau plecati, ea mi se daruia cu o pasiune incredibila…” De necrezut ce se intampla in weekend

4 Mai 2017
2060 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.6559 RON (0.0000)
USD: 3.9517 RON (0.0000)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
M-a mintit, m-a furat, m-a parasit, dar eu tot o iubesc la nebunie…
Cel mai bun prieten al meu, intr-o discutie recenta, m-a cotonogit fara mila: „Ba Daniele, da’ proooost mai esti, omule!”. Tot ce pot sa spun e ca… are dreptate. Sunt prost de bubui, da, sunt prost Ca iubesc o femeie profitoare, parsiva, hoata si fara suflet. Credeti Ca eu nu stiu toate astea? Paradoxal, sunt un tip destept. Mai putin cand sunt indragostit…

Pe Ioana am iubit-o din prima clipa. stiu ca o asemenea declaratie pare exagerata, as putea, totusi, jura in fata oricarui tribunal ca nu mint absolut deloc cand spun ca pe Ioana am iubit-o chiar din secunda in care am vazut-o.
Eram student in anul intai la Facultatea de Matematica. Pe 1 octombrie, la ora opt dimineata, la cursul festiv de inceput de an, m-am ciocnit chiar la intrarea in amfiteatru de o bruneta foarte agitata, imbracata foarte fistichiu – cu o bluza portocalie si o pereche de pantaloni verzi – care ducea in brate un teanc de carti. in urma impactului, cartile s-au imprastiat pe hol, iar eu m-am si aplecat sa le adun, simtindu-ma putin vinovat pentru incident.

— Lasa-le, da-le dracului, nu te mai obosi!
Am crezut ca am auzit aiurea.

— Nu, cum sa le las? E vina mea!
— Da-le naibii! a spus ea, facand un gest a lehamite, de parca exact asta asteptase, sa gaseasca un motiv ca sa scape de ele.
Apoi a intrat in amfiteatru. Am ramas un minut cat sa-i adun cartile -toate, se vedea, erau proaspat cumparate de la libraria Universitatii -si am intrat si eu. M-am asezat in primul rand. La doua randuri mai in spate, era ea. I-am facut semn, aratandu-i cartile, si ea a schitat acelasi gest de lehamite, zambindu-mi foarte dulce, ca un copil care a facut o pozna. Nu mai intalnisem pana atunci nicio fata asa cum era ea.
M-am gandit ca e putin nebuna. Dar si foarte frumoasa, in acelasi timp… Pur si simplu, nu-mi puteam lua ochii de la ea. Ma suceam si rasuceam in banca din minut in minut si ma intorceam doar ca sa o privesc. Dupa curs, am asteptat-o la iesire, cu gandul sa-i dau cartile, dar si sa mai stau putin in preajma ei. A trecut pe langa mine in fuga, mi-a atins usor obrazul cu varful degetelor, razand, si a disparut in multimea care se imbulzea spre usa.
In scurt timp, am devenit prieteni. Dimineata o asteptam in statia de troleibuz si plecam impreuna la scoala. Cum nu avea mai nimic de a face cu fizica si matematica, fiindca intrase la facultate pe baza mediei de la bacalaureat, trebuia sa-i explic toate cursurile. Ma topeam cand o vedeam ca ma asculta ca o scolarita sarguincioasa, rontaind capatul unui creion si punandu-mi o mie de intrebari.
Se prefacea ca o intereseaza raspunsurile, dar mintea ei era in cu totul alta parte. Era in stare sa mearga cu mine pe strada, tinandu-ma strans de mana, si deodata sa ma lase balta, fara nicio explicatie.
Pur si simplu se intorcea din drum si disparea naiba stie unde. De cate ori ma suparam si ii reprosam asemenea gesturi, imi replica, intepata:
— Dani, nu esti proprietarul meu. Poate ca, intr-adevar, sunt nepoliticoasa, dar asa sunt eu.
si incheia discutia. Nu mai insistam, pentru ca mi-era frica sa nu o pierd. As fi fost dispus sa ma umileasca de un milion de ori decat sa nu-mi mai vorbeasca. intr-o seara, m-a luat cu ea intr-un club. Nu prea eram genul care frecventeaza cluburile, dar ea insistase…
Dupa vreo doua ore mizerabile stateam la masa de langa o boxa si nu intelegeam nimic din ce se discuta, Ioana, care parea sa se simta ca la ea acasa, m-a tras langa ea si m-a sarutat cu lacomie. Un sarut lung, de vreo cateva minute, care mi s-au parut cativa ani.
Dupa ce m-am desprins, aproape sufocat, de buzele ei, am observat ca prietenele ei comentau, ironice, scena. Dar nu-mi pasa. Ioana si-a lasat capul pe genunchii mei. Ma privea, tacuta, ea care nu se putea opri o clipa din vorbit.
— M-am indragostit de tine! a tipat. Boxa duduia deasupra capului meu.
Am urlat:
— Ioana, te iubesc!
Apoi am mai spus asta inca o data, si mai tare:
— Ioana, te iubesc!
M-am aplecat si am sarutat-o. Ce zic eu, practic am sufocat-o. S-a ridicat, gafaind, si si-a aprins o tigara. Nu spunea nimic, doar fuma si privea undeva, catre usa barului. Brusc, s-a ridicat si, sarind peste picioarele mele, s-a mutat de cealalta parte a mesei. Nu intelegeam ce se intampla. Pana a aparut el… Un individ masiv, imbracat cu haine scumpe, de mall, a venit la masa noastra, a salutat pe toata lumea -pe mine abia bagandu-ma in seama si s-a asezat langa Ioana. I-a soptit ceva la ureche, ea a ras, a luat-o in brate, posesiv, si a sarutat-o. Foarte calm, foarte rece, de parca i-ar fi aplicat o stampila.
Astfel a inceput o poveste ciudata de dragoste, poveste in care eu aveam cel mai mult de suferit. Cinci zile pe saptamana eram iubitul Ioanei. Ne intalneam la scoala, ne plimbam prin parcuri, mergeam la concerte, in cluburi si, in unele nopti, ramanea la mine in camin si dormeam impreuna. si nu numai dormeam: in noptile cand colegii mei erau plecati, ea mi se daruia cu o pasiune incredibila pentru cineva care ducea o viata dubla. Caci sambata venea el din orasul unde avea afaceri, o scotea in oras si, in cele doua zile de weekend, eu trebuia sa ma fac disparut…
Nu o intrebam niciodata ce au facut impreuna, asa stabilisem cu ea si, dupa cum v-am mai spus, preferam sa fiu umilit decat sa o pierd de tot. intr-o seara, vazandu-ma cam abatut, Ioana s-a indurat de mine si mi-a explicat:
— Iuli, te iubesc! Sper ca stii asta…
— Da, i-am raspuns, dar cum ramane cu celalalt?
— stiu ca pare complicat, dar e foarte simplu. il iubesc si pe el.
— Simplu… stii ca doua corpuri diferite nu pot ocupa acelasi spatiu. Atunci cum poti ingramadi doi barbati in acelasi suflet?
— Nu stiu… Dar curand se va rezolva si asta. Peste doua luni Sorin isi muta afacerea aici. I-am promis ca, imediat ce rezolva, ma voi marita cu el.
Am incremenit.
— Cum, si noi doi…
— imi pare rau, Iuli. Gandeste-te la povestea noastra ca la o dragoste de tabara. Ca si cum s-ar termina vara, noi plecam acasa si fiecare isi vede de drumul lui.
Atunci nu m-am putut abtine si am fost ticalos:
— E vorba si de bani, nu-i asa?
— Da, dar nu cum crezi tu.
— Bine, Ioana, dar daca tu esti in stare sa arunci manuale de sute de lei, cum poti sa spui ca-ti pasa de bani?
N-a raspuns. S-a ridicat si a luat-o la fuga. M-am dus dupa ea, dar deja se urcase intr-un taxi. Am vazut-o prin parbriz cum il inghiontea pe sofer sa porneasca mai repede.
„Daca e vorba de bani, pot sa fac si eu bani!”, mi-am spus si, chiar in acea seara, l-am sunat pe varul meu, Alex, care lucra in Spania. L-am rugat sa-mi faca rost urgent de o slujba. Rugamintea mea l-a surprins, stia ca sunt student, dar nu m-a intrebat nimic. M-a asigurat ca, intr-o saptamana, sunt rezolvat cu problema asta.
A doua zi m-am prezentat la decanul facultatii cu o cerere de retragere de la cursuri. Nu-i venea sa creada! Eram unul dintre cei mai buni studenti. A incercat sa-mi schimbe hotararea, dar, vazand cat de indarjit sunt, a oftat si mi-a stampilat cererea. Dupa doua saptamani eram in Valencia. Nu mi-am luat ramas-bun de la nimeni, nici macar de la parintii mei. Nu voiam sa ma las induiosat si sa ma intorc din drum. Am plecat ca un hot in noapte…
La inceput, munca pe santier mi s-a parut infernala. Lucram cate douasprezece ore pe zi in niste conditii nu tocmai omenesti sefilor nostri nu le pasa decat de rezultatele finale; in rest, eram doar niste parliti de romani si care ar fi trebuit sa fie fericiti ca aveau ocazia sa castige un ban in tara lor si, la sfarsitul unei asemenea zile, aveam exact atata energie cat sa ma imbat si sa adorm.
Speram ca macar in timpul somnului sa o vad pe Ioana, dar tot ceea ce visam erau galeti de ciment, schele si caramizi. Ma abrutizasem atat de mult incat, in seara in care un fost coleg m-a anuntat prin telefon ca tocmai pleaca la nunta ei, l-am rugat, nepasator, sa-i transmita toate cele bune din partea mea si am continuat sa joc table cu un coleg de camera.
Venisem in mai si, prin octombrie, multi dintre noi au fost concediati. Am plecat intr-un satuc de langa Valencia, la cules de struguri. intr-o zi, ea m-a sunat pe mobil:
— Dani, sunt in drum spre Spania. M-am despartit de Sorin. Spune-mi, cum dau de tine? Mi-e dor…
Nu-mi venea sa cred! Simteam ca plutesc. Toata mizeria din jurul meu se evaporase ca prin farmec, deodata ii priveam pe supraveghetorii mei cu infinita simpatie, am inceput sa tai ciorchinii cu un entuziasm stupid, de parca ar fi fost via mea.
Ioana parea neschimbata. Aceleasi haine fistichii, aceeasi frizura zburlita, aceleasi gesturi zapacite. M-a masurat cateva clipe din cap pana in picioare, dupa care mi-a cerut, nonsalanta, un foc, de parca tocmai ne intalniseram ca
in fiecare dimineata in statia de troleibuz.
— Ce s-a intamplat cu Sorin?
— A, Sorin… Nimic interesant, mi-a raspuns, facand gestul acela de lehamite; pentru ea, un teanc de manuale scapate pe podea sau un barbat parasit erau totuna.
— si facultatea?
— La fel… Pai fara tine nu inteleg nimic la cursuri. Dar hai sa mancam ceva, sunt moarta de foame!
Am mai lucrat o saptamana, apoi mi-am cerut leafa si am plecat cu Ioana la Madrid. Ea era langa mine, nu-mi mai pasa de nimic… Locuiam intr-o camera de motel si nu faceam nimic altceva toata ziua decat sa ne iubim si sa batem la pas strazile fascinantului oras. Aveam destui bani si voiam sa o rasfat, dar ea ma oprea de cate ori incercam sa cumpar si altceva decat strictul necesar. Spiritul ei de economie ma incanta, era ca si cum am fi fost casatoriti si ea ar fi avut grija de bugetul familiei. Ce naiv puteam fi…
Intr-o dimineata, m-am trezit si am coborat sa cumpar doua cafele. Am traversat strada, la automatul cu espresso, cafeaua ei preferata. Cand m-am intors in camera – nu cred sa fi lipsit mai mult de un sfert de ora -, Ioana nu mai era. si nici banii mei, pe care-i tineam intr-un sertar al noptierei. Doar un bilet: „Dani, iubitule, iarta-ma, dar trebuia sa fac asta. Sorin are datorii la niste indivizi periculosi si ma tem sa nu pateasca ceva. iti jur ca asta e adevarul. Dupa ce o sa trecem de hopul asta, vom incerca sa-ti restituim banii. Te iubesc! Ioana”.
Da, pe Ioana am iubit-o inca din prima clipa si inca o mai iubesc. Acum trag tare ca sa ma pot intoarce cu multi bani in tara. Vreau sa ma casatoresc cu ea si sa facem copii. Vreau sa-mi termin studiile si sa o determin si pe ea sa faca la fel. Nu imi pasa ca mi-a furat banii si ca m-a mintit ca l-a lasat pe Sorin, eu tot o iubesc!
Scrisoarea aceasta e si pentru ea, ca sa stie. Bineinteles, multi vor spune ca sunt un dobitoc. Da, sunt. Dar cine n-a iubit niciodata ca mine sa dea primul cu piatra…
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1303 (s) | 32 queries | Mysql time :0.043325 (s)