News Flash:

Cine era zeul Dragobete si de ce i se spunea Logodnicul Pasarilor

23 Februarie 2014
1087 Vizualizari | 0 Comentarii
Dragobete, care era numit si Navalnicul sau Logodnicul Pasarilor, era un zeu tanar al dacilor care era sarbatorit in Muntenia, Dobrogea, Oltenia si Transilvania la o data fixa in fiecare an.

Data varia de la o zona la alta (intre 24 februarie si 28 februarie, 1 martie si 25 martie). Dragobete era considerat patronul dragostei si bunei dispozitii pe meleagurile romanesti.

In unele traditii este considerat Cap de primavara, Cap de vara, fiu al Baba Dochia si cumnat al eroului vegetational Lazarica. Dragobete este identificat cu Cupidon, zeul dragostei din mitologia romana si cu Eros zeul iubirii in mitologia greaca.

Citeste si: De Dragobete planteaza busuioc, ca sa-ti mearga bine tot anul

Dragobete cap de primavara era considerata divinitatea populara sinonima cu sarbatoarea de Dragobete celebrata la 1 martie, deschizatorul primaverii, patronul dragostei si bunei dispozitii pe plaiurile romanesti in Oltenia, Muntenia si Dobrogea.

La Dragobete pasarile nemigratoare se strang in stoluri, ciripesc, se imperecheaza si incep sa-si construiasca cuiburile. Pasarile neimperecheate in ziua de Dragobete se spune ca ramaneau fara pui pana in ziua de Dragobete a anului viitor.

Asemanator pasarilor, cuvantul grecesc „pasare" insemnand „mesaj al cerului", fetele si baietii trebuiau sa se intalneasca pentru a fi indragostiti pe parcursul intregului an. Cei care nu se intalneau cu un prieten in ziua de Dragobete se spune ca nu era iubit tot anul.

Daca timpul era favorabil, fetele si baietii se adunau in cete si ieseau la padure chiuind pentru a culege primele flori ale primaverii. Din zapada netopita pana la Dragobete fetele si nevestele tinere din Muntenia, Oltenia, Dobrogea si Transilvania faceau rezerve de apa cu care se spalau in anumite zile ale anului, pentru pastrarea frumusetii.

Fetele ignorate de baieti in ziua de Dragobete le acuzau pe celelalte ca au facut farmece la Atanasii (17 si 18 ianuarie), pentru a-i atrage pe baieti. Aceasta zi, potrivit traditiei, era propice farmecelor pentru alungarea iubirii dintre tineri. Mai multe pe Enciclopedia Romaniei.

Citeste si: Obiceiuri de Dragobete

Etnograful Marcel Lutic de la Muzeul de Etnografie al Moldovei a prezentat etimologia acestei sarbatori populare, considerand ca majoritatea denumirilor ei provin de la „Aflarea Capului Sfantului Ioan Botezatorul", sarbatoare religioasa celebrata pe 23 februarie care in slava se nume?te Glavo-Obretenia.

Romanii au adaptat-o, astfel aparand sub diverse nume („Vobritenia", „Rogobete", „Bragobete", „Bragovete") in perioada Evului mediu, pana cand s-a impus in unele zone (sudul si sud-estul Romaniei) ca Dragobete.

Aceasta explicatie este data si de „Micul dictionar academic", care atesta folosirea cuvantului din anul 1774. „E foarte posibil ca la forma actuala sa se fi ajuns prin confuzii paronimice, etimologie populara, prin apropierea compusului slav de cuvinte cunoscute din familia lui drag si prin reinterpretarea lui ca nume propriu de persoana; in acest caz, «zeul» s-a nascut pornind de la un nume", a afirmat Rodica Safiu de la Romania literara. N.A. Constantinescu, in „Dictionar onomastic romanesc", 1963, trateaza cuvantul „Dragobete" la articolul despre „drag" (cu tema slava) si ca substantiv comun, insemnand „gandacel de culoare aramie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitra", cunoscuta si sub numele de „tartarita" sau „repede" (Cicindela campestris).

In „Dictionarul etimologic al limbii romane", Al. Cioranescu propune ca etimon, cu rezerve, cuvantul sarb „drugobrat" ce se traduce prin „cumnat".[3] Alte teorii expuse de Lutic considera provenienta numelui de la cuvintele din slava veche „dragu" si „biti", care s-ar traduce prin „a fi drag" sau de la cuvintele dacice „trago" - tap si „pede" - picioare, acestea transformandu-se, in timp, in drago, respectiv bete: „În paranteza fie spus, credem ca dacii au avut o divinitate celebrata in aceasta perioada a anului, divinitate al carei nume nu ni s-a pastrat, dupa cum multe alte nume ale divinitatilor dacice nu ne mai sunt cunoscute"

Ziua de Dragobete cadein fiecare an pe 24 februarie si este asociata nu doar cu iubirea, ci si cu inceputul primaverii, inceputul unui an mai bun din punct de vedere sentimental.

De Dragobete exista fel de fel de superstitii si traditii, in care unele persoane inca mai cred cu tarie si in ziua de azi, potrivit Eva.ro:

1. Spalarea parului cu zapada
În popor, se spune ca de Dragobete fetele strangeau zapada si o topeau, pentru a se spala cu apa obtinuta pe cap si pe fata. În acest fel, se mentineau frumoase tot anul si baietii le remarcau mai repede. În zonele rurale, fetele foloseau apa din zapada de Dragobete pentru a face diferite farmece prin care sa-si atraga ursitii.

2. Sarutul eternitatii
În unele zone din tara, superstitia de Dragobete spune ca indragostitii trebuie neaparat sa se sarute in aceasta zi, daca vor sa ramana impreuna cat mai mult timp. De fapt, tot de Dragobete, indragostitii fac o logodna neoficiala, prin care isi jura iubire vesnica. Acest lucru ii ajuta sa fie impreuna pe viata.

3. Ziua distractiei si a veseliei
De Dragobete , traditia spune ca nimeni nu trebuie sa fie trist sau sa planga, deoarece asa va fi tot anul si va atrage ghinioanele asupra lui. În schimb, trebuie sa petreaca si sa se veselasca, pentru ca tot anul sa ii mearga bine si sa aiba parte de voie buna.

dragobete navalnicul logodnicul pasarilor patronul dragostei
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1192 (s) | 33 queries | Mysql time :0.043558 (s)