Numele meu este Cristina si am 39 de ani. In decembrie am cunoscut pe cineva, el find mai tanar decat mine cu 11 ani. Paul mi-a placut din primul moment in care l-am vazut.

La fel am avut impresia si din partea lui. Ne-am cunoscut si dupa citeva zile ne-am intilnit ;eu facand primul pas. Totul bine si linistit pana recent, cad fostul meu sot a aflat ca ma intalnesc cu altcineva. Si asa a inceput calvarul in viata mea. Paul spunea ca nu vrea emotii in relatia noastra, care de fapt, nici eu nu stiam ce este, dar nici nu ma lasa in pace.

Imi spunea foarte des ca se simte linistit in preajma mea, ca se simte bine. Eu, in schimb, incepusem sa ma indragostesc de el, nu exista zi sa nu ma gindesc la el. Sotul meu ma teroriza psihic, imi spunea ca ma iubeste, ca vrea sa fie iarasi impreuna, ca si-a dat seama de greselile pe care le-a facut in trecut si ca vrea sa o luam de la inceput si sa fim iarasi o familie avand si o fetita de 10 ani impreuna.

In sufletul meu nu mai stiam ce sa fac. Paul imi spusese ca nu o sa mai stea foarte mult in tara. Pentu mine era clar ca relatia nu avea nici un viitor, ne-am intalnit aproape o luna in fiecare zi, iar la ultima intalnire mi-a spus ca nu stie ce se intampla cu el, ca ii este frica de sentimentele lui. Ziua lui de nastere am petrecut-o tot impreuna, a doua zi parea totul normal si nu banuiam ce ma asteapta.

Luni dimineata l-am sunat, ca de obicei, dar era foarte distant, chiar agresiv pot spune cu mine. Simteam ca ceva nu este in regula, pentru ca se comporta foarte ciudat. Pana la urma am aflat de la o prietena ca el urma a doua zi sa plece, iar lucrul acesta m-a inebunit. Mii de intrebari se roteau in capul meu: de ce nu a vrut sa-mi spuna ca pleaca, ce am fost eu pentru el, si-a baut joc de sentimentele mele.

Asa ca m-am dus sa aflu ce avea de gand. Prea multe nu am aflat. El a plecat a doua zi si nici macar nu l-am mai vazut, iar de atunci nu a mai dat niciun semn de viata. Nu exista zi sa nu ma gandesc la el, imi este foarte dor de el, am incercat sa uit, dar nu pot. M-am impacat cu sotul meu, dar stiu daca a fost hotarirea cea mai buna. Nu exista zi sa nu sufar.

Nu stiu ce sa mai fac. Da-mi un sfat.

Adela raspunde:

Draga Cristina,Problema ta, in momentul de fata, este ca esti coplesita de emotii. Faptele sunt clare, nu exista nicio necunoscuta, in afara celei legate de plecarea brusca si neanuntata a lui Paul. Dar aceasta poate fi usor inteleasa, avand in vedere circumstantele. Omul si-a dat seama ca a intrat intr-o legatura ”primejdioasa”, din care nu se poate despinde decat brusc – pentru ca altfel ar suferi prea tare.

Nu ti-a spus ca pleaca pentru ca si-a dat seama ca nu ar fi suportat reactia ta si a preferat sa o evite. Nu mi-ai spus daca el stia sau nu ca fostul tau sot tau intrase si el pe fir.

Daca stia, atunci nu a vrut sa se puna cu el. Stia probabil si ca aveti un copil impreuna si, daca exista sansa unei reintregiri a familiei voastre, poate nu avrut sa fie un impediment. Nu poti sa stii ce era in capul lui. Poate ca era complexat de faptul ca esti mai in varsta decat el, poate se simtea in plus din cauza faptului ca si-a dat seama ca, orice s-ar intampla, tu oricum vei ramane in legatura cu sotul tau, datorita copilului…

Poate a dat inapoi cand si-a dat seama ca se ataseaza de tine si s-a temut de aceste sentimente. Nu mai conteaza, oricum. El a plecat, situatia este complet schimbata acum. Poate, peste o vreme, o sa te mai caute sa te intrebe de sanatate, sau poate n-o sa-l mai intalnesti niciodata.

Multumeste universului pentru clipele minunate pe care le-ai petrecut alaturi de el, transmite-i toata dragoste ta, oriunde s-ar afla si incearca sa mergi mai departe in viata ta. Cum anume vrei sa te dezvolti in perioada urmatoare? Ce lucru nou vrei sa inveti, cum poti sa contribui la binele celorlalti?

Daca te vei concentra pe raspunsurile la aceste intrebari, vei reusi, treptat, sa-ti linistesti emotiile care te devoreaza acum. coral