Intr-o dimineata, cand aveam 18 ani, m-am dus la gara si m-am urcat in primul tren. Ma saturasem sa-i despart pe mama si pe tata cand se bateau in parte, ori de cate ori erau bauti, iar apoi sa ma uit la ei cum se giugiulesc, dupa ce se trezeau. Iubirea lor a fost cu nabadai de la bun inceput si asa a ramas. Eu eram in plus, ii stingheream. Uneori aveam chiar impresia ca au si uitat ca exist.

Asa ca… mi-am luat talpasita. Eram singur in compartiment, am ador-mit si m-am trezit la capat de Unie, la Bucuresti. Cand am coborat, se lumina de ziua. Era o dimineata destul de rece, eram cam subtire imbracat si mergeam zgribulit spre iesire. La un moment dat, am vazut o femeie bine imbracata, inconjurata de valize. Fuma nervoasa si se uita in toate partile. „Probabil ca asteapta pe cineva”, mi-am spus si am trecut mai departe. Nu stiu de ce m-am mai uitat o data in urma, biata de ea incepuse sa planga si am vazut-o trantind pe jos un telefon mobil. M-am intors si am intrebat-o cat am putut de politicos:

— Pot sa va ajut cu ceva? Cred ca persoana pe care o asteptati n-a venit si, daca vreti, va pot conduce eu pana la un taxi sau… va ajut cum pot, fara nicio obligatie. S-a uitat la mine, m-a masurat din cap pana-n picioare si a izbucnit in plans. si-a sters ochii si nasul, si-a revenit, si mi-a spus cu o voce foarte delicata:

— V-as fi profund recunoscatoare daca m-ati ajuta sa ajung la un taxi. Am inghetat si, intr-adevar, persoana pe care o asteptam ori a uitat, ori nu stiu ce sa mai inteleg. Multumesc mult! Nu prea mai exista oameni saritori in ziua de azi si nu stiu cum puteam duce singura toate astea pana afara.
— Asteptati-ma aici! O sa duc valizele pe rand la o masina si pe urma vin sa va iau. E bine asa?
— Da, da, foarte bine.

Am carat geamantanele ingrozitor de grele afara din gara, le-am incarcat intr-un taxi, cel mai mare pe care l-am putut gasi, si m-am intors s-o iau pe femeie. Am ajutat-o sa urce in taxi si am vrut sa plec.

-N-ati putea sa veniti cu mine pana acasa? Poate nu pot intra si atunci as mai avea nevoie de ajutor. A fost inspirata sa ma roage sa raman. „Sotul” ei nu era acasa, asa ca nu avea cum sa intre. Femeia fusese plecata in strainatate, nu-si luase cheile la ea si trebuia s-o astepte barbatul ei la gara. A sunat la vecini, a luat cheia de rezerva si am ajutat-o sa intram. Am bagat in casa toate valizele si m-am prabusit pe un fotoliu.

— Pot sa va ofer ceva de baut, o cafea, ceva de mancare? am auzit-o din bucatarie.

Pana sa apuc eu sa raspund, am auzit-o razand in hohote. Nu se mai oprea. M-am dus sa vad ce s-a intamplat. Avea in mana un bilet, se uita la el si radea.

— „Sotul meu”, cum ii ziceti dumneavoastra, a fost intotdeauna un om extrem de original. Trebuie sa recunosc ca nu m-am plictisit niciodata langa el. Acum m-a parasit. si-a ales cel mai potrivit moment, trebuie sa recunosc. si culmea, a plecat cu mama lui vitrega, o buna prietena de-a mea. Vina imi apartine in exclusivitate. Cand Nadia s-a maritat cu Dragos, fostul meu cumnat, am avertizat-o ca el are un baiat, care era al fostei lui sotii, ceva foarte incurcat, un copil pe care ea il infiase, pentru ca nu putea face copii. Baiatul era deja mare… Ce spun eu baiat… era deja barbat… avea 23 de ani. Eu si Nadia aveam atunci 40 de ani. Nadia tocmai divortase, mie imi murise barbatul, ne petreceam timpul amandoua, incercand sa ne tinem de urat. Cumnatul meu trecea destul de des pe la mine, a cunoscut-o pe Nadia, s-au placut si au decis sa se casatoreasca. si cumnatului meu ii murise sotia si ramasese cu baiatul, de care se atasase foarte mult si il considera fiul lui. Tot venind in vizita cu Dragos si cu Nadia, Mircea, baiatul vitreg al Nadiei, s-a lipit de mine. A inceput sa vina pe la mine si singur, sa-mi faca un fel de curte destul de timida si, ca sa n-o mai lungesc prea mult, am avut o aventura cu el si pana la urma, m-a convins sa se mute la mine. Dragos a fost destul de socat de idee, dar pana la urma a cedat.

In ciuda diferentei de varsta, ne intelegeam foarte bine. Acum doi ani, mi s-a descoperit un cancer si, cum n-am pe nimeni, Mircea mi-a propus sa ne casatorim, macar sa-i ramana lui toate astea, in caz ca… Am invins cancerul, cel putin deocamdata, iar Mircea se vede treaba ca a fost foarte dezamagit si a preferat sa plece cu mama lui vitrega. De ce, asta chiar nu stiu. Oricum, e amuzant. Mi-a comunicat ca divorteaza si spera sa nu-i fac greutati. Dar mai bine spune-mi ceva despre tine. Am vorbit numai despre mine, pe tine nu te-am intrebat nimic. Ai unde sa dormi?

— Nu. Am plecat de acasa si am venit sa incerc marea cu degetul. Daca gasesc ceva de facut, bine, daca nu, fac cale-ntoarsa.

— Ai fost foarte dragut cu mine, asa ca am sa-ti intorc amabilitatea. Poti sta aici cat vrei, fara sa platesti nimic. Casa e mare, n-ai cum sa ma deranjezi. si mai putem schimba din cand in cand o vorba, ce zici?

Am acceptat pe loc, asa pleasca nu mai pupam eu! Sanziana era o femeie minunata. Nu-si arata varsta, dar nici nu o ascundea. Daca o intreba cineva cati ani are, spunea cu mandrie „44, merg pe 45″. Casa ei era plina de carti, asculta mereu muzica, o muzica de care eu nu mai auzisem, dar cu timpul a inceput sa-mi placa. Am invatat multe de la ea. Pot spune cu mana pe inima ca Sanziana m-a facut om. Mi-a aranjat sa fiu angajat la firma unui cunoscut al ei, m-a trimis la facultate si pe urma m-am luptat sa-i arat ce pot de unul singur.

Intr-o buna zi, am cunoscut-o pe Corina, am dus-o la ea sa i-o prezint, s-a bucurat pentru mine si s-a oferit sa ne cunune. Corina nu era din Bucuresti, iar parintii ei tineau mortis ca fata lor sa fie langa ei, era unica lor fiica, asa ca am plecat la Oradea si m-am angajat la firma socrului meu. Vorbeam cu Sanziana la telefon, mai dadeam cate o fuga s-o vad, tineam la ea mai ceva ca la o mama. Intotdeauna avea un sfat bun pentru mine. Din cate incurcaturi n-am iesit multumita ei!

Corina mi-a daruit trei copii, un baiat si doua fete gemene, aveam cam tot ce-mi doream: o familie, o cariera, bunastare, o viata asigurata. Numai ca stiti cum e omul… I se uraste cu binele.

Prima aventura am avut-o cu o clienta. Era intr-o situatie dificila, trebuia sa ocolesc putin legea ca sa pot rezolva situatia in favoarea ei… Femeia a vrut sa-mi fie recunoscatoare, eu m-am simtit flatat, era o femeie frumoasa si pe urma am inceput sa ne vedem saptamanal. imi facea placere sa uit de toate frecusurile de la firma, de reprosurile socrului meu, care nu era niciodata multumit de profit, voia tot mai mult, cu investitii minime. Ramona era o femeie senzuala, o femeie citita, trecuta prin viata, nu ma plictiseam niciodata cu ea. Ma astepta intotdeauna bine dispusa, imi pregatea ceva delicios, vizitele la ea erau o desfatare.

Dupa ce Ramona s-a recasatorit, am inceput sa ne vedem mai rar, nu voiam sa aiba probleme, sotul ei era mai in varsta si extrem de gelos. II cunoscuse la tribunal. Lui i se facuse rau din cauza caldurii, iar ea, care a fost candva asistenta medicala, i-a sarit in ajutor si a chemat niste cunostinte de la Ambulanta, sa-l duca la spital. Bietul om s-a atasat atat de mult de ea, incat n-a vrut sa-i mai dea drumul. Iar Ramona a zis ca nu-i strica sa aiba viitorul asigurat (barbatul avea destui bani la saltea) si a acceptat sa se marite cu el. Ramona m-a prezentat drept varul ei, dar mi-am dat seama dupa cum s-a uitat la mine ca n-a crezut o iota.

Dupa Ramona a urmat Narcisa, una din secretare, care demisionase de la firma noastra, dupa ce a fost acuzata ca ar fi sustras niste bani. O acuzase sefa ei, din cauza ca iubitul femeii se incurcase cu Narcisa, desi biata Narcisa habar n-avea ca fantele era amantul sefei ei. A amutit si ea cand a aflat.

Narcisa avea nevoie de umarul cuiva pe care sa planga, eu ma simteam singur, asa ca ne-am inteles cum nu se poate mai bine. Dupa cateva intalniri, ne-am inveselit subit si nu ne mai puteam opri din ras. Narcisa e o fata vesela si are o imaginatie inepuizabila. M-a dus in niste locuri minunate, despre care habar n-aveam ca exista, si am petrecut mult timp intr-o cabana a unei cunostinte de-a ei, in mijlocul unei paduri. Sublim…

Cand incepeam o noua aventura sau cand terminam vreuna, ma duceam s-o vad pe Sanziana, sa-i povestesc cum ma simt, cum sunt femeile care ma tin in brate. Avea grija intotdeauna sa-mi spuna ca, orice as face, sa nu-mi ranesc copiii si sotia, pentru ca ei sunt cei mai importanti pentru mine. Apoi zambea, ma saruta pe frunte si-mi spunea de cele mai multe ori:

— Dragul meu, tu esti ca un copil mare. Ma intreb daca ai sa te maturizezi vreodata.
— Esti suparata pe mine?
— Suparata? De ce-as fi? Esti cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat in viata. N-am sa uit niciodata cum aratai in dimineata aceea pe peron, uitandu-te spre mine si intrebandu-te daca sa ma abordezi sau nu. Erai fermecator! Am asteptat cu inima cat un purice sa te hotarasti sa vii. Am inceput sa plang sperand ca te induiosez.

— Vorbesti serios? Adica m-ai manipulat? — Glumesc! Ai facut oricum cel mai frumos gest posibil. Eram tare amarata, desi ma asteptam ca Mircea sa-si fi luat talpasita. Banuiam deja de o vreme ca e ceva intre el si Nadia. Ea e o fire mai optimista, mai plina de viata decat mine. Mie nici parul nu mi-a crescut cum trebuie, nu vezi? Am avut un par splendid, iar acum sunt tunsa ca un baietoi.

— Esti cea mai frumoasa femeie pe care am cunoscut-o vreodata. si sunt sincer, crede-ma! As fi in stare sa ucid pentru tine. Casnicia mea scartaia tot mai tare, sotia mea prinsese de veste ca nu-i sunt fidel, asa cum i-am promis cand ne-am unit destinele.

Cred ca, de fapt, mai degraba socrul meu isi bagase coada sau pusese pe cineva pe urmele mele. Am fost somat sa ma prezint la el in birou si mi-a comunicat ca, daca n-am de gand sa-mi bag mintile in cap si sa redevin un sot devotat familiei, n-am decat sa-mi iau adio de la copii si de la cariera. si, pentru ca lucrurile sa fie clare, socrul meu m-a sfatuit ca, in cazul in care nu-mi revizuiesc atitudinea, sa ma urc in primul tren si sa ma intorc de unde am venit, sa nu-i fac familia de ras.

Peste cateva zile, era ziua gemenelor. Sotia mea pregatise o petrecere mare, cu multi copii. Era invitat si un clovn sa distreze copiii, iar la sfarsit era un foc de artificii. Cred ca as fi fost un mare porc sa nu fiu de fata. Chiar daca eram un barbat cam… usuratic, imi iubeam copiii. si stiam ca si ei ma iubesc. imi faceam timp liber in fiecare zi pentru ei. Eu ii duceam la culcare si le citeam povestea de „noapte buna”, iar ei nu se culcau pana cand nu ajungeam eu acasa.

De fapt, pentru copii, pentru sufletele lor, m-am intors cu totul acasa, adica trup si suflet. Am renuntat sa mai calc pe de laturi, am plecat impreuna cu Corina intr-un concediu prelungit si asa am avut ocazia sa-mi aduc aminte de ce m-am indragostit de ea. Cand m-am intors acasa, am vrut sa dau fuga la Sanziana sa-i povestesc tot. M-a sunat insa Nadia si mi-a spus ca a doua zi e inmormantarea. Sanziana murise. Pana la urma, cancerul a fost mai puternic decat ea si a rapus-o. Tot ce avea imi lasase mie.

Dupa inmormantare, am stat cateva ore singur in casa ei. Am gasit un pachet mare, cu numele meu pe el. inauntru era jurnalul ei. Erau multe volume. Acolo era toata viata ei. De care habar n-aveam. intre acele coperti de caiet erau sperantele, iubirile, spaimele, dezamagirile, bucuriile, suferintele ei. Ultimele caiete mi-erau adresate mie. Citindu-le, mi-am dat seama ca Sanziana a fost cu adevarat cel mai important om din viata mea. Iar eu n-am avut timp destul… Nu mi-am facut timp destul pentru ea.

Ma simteam gol pe dinauntru. Parca cineva imi smulsese inima din piept. N-aveam chef sa vad pe nimeni. Am stat acolo mai bine de zece zile. Corina ma tot suna in fiecare zi, pentru ca nu intelegea ce se petrece.

-Te rog, ai incredere in mine! Lasa-ma sa ma limpezesc putin. Am nevoie de asta, inainte sa pornim din nou la drum. iti jur ca nu e vorba despre o alta femeie. Vreau sa pot sa te iubesc din tot sufletul, intelegi? Sigur ca nu intelegea, dar m-a lasat in pace. A simtit, a intuit ca de data asta n-o mint. Acum ne-am mutat in casa Sanzianei. Copiii merg deja la scoala. Corina si-a gasit si ea o ocupatie, iar eu am afacerea mea.

coral