S-au cunoscut intr-o zi la scoala. Ea era profesoara, iar el eratatal unuia dintre elevi. Dupa foarte multe insistente, a decis sa totusi sa ii acorde o sansa.
Inca din prima clipa, cand l-a zarit, mama femeii i-a spus ca o sa sufere mult din cauza acestui barbat si i-a interzis sa nu se mai vada cu el. In plus, aflase ca barbatul fusese casatorit de trei ori si ca ultima sotie plecase de acasa.
„Doua luni mai tarziu, imi schimbam numele de familie in Dumitru, fiind a patra sotie a lui Marius. Deveneam mama vitrega a lui Sorin, copilul lui de doisprezece ani si elevul meu. Am avut vreo doi ani minunati, in care am crezut ca ating cerul cu mana, ca sunt aproape de nori. Nu credeam ca exista pe lume femeie mai fericita. M era foarte atent, prevenitor, iubitor, imi facea tot timpul surprize, cadouri.
Ne iubeam nebuneste, nu ne mai saturam unul de celalalt. Abia asteptam sa ajungem acasa, ca sa facem dragoste. Iubirea noastra nu a fost umbrita deloc in acesti doi ani. Pana si mama parca se linistise, acceptase ideea ca m-am casatorit cu M, ca nu mai avea cum sa ma desparta de el. Desi, uneori, mai venea acasa la noi si ma mai intepa.
Spuneam ca au trecut doi ani de fericire cand s-a intamplat ceva ce n-am sa uit niciodata. Stiu ca era o zi ploioasa, dar pentru mine era soare, fiindca aflasem ca voi avea un copil. Eram in al noualea cer, toata lumea era a mea.
Vorbeam la telefon cu Marius, cand am auzit soneria. Cand am deschis usa, in fata mea statea o femeie de vreo treizeci de ani, imbracata complet aiuristic. Era tare caraghioasa si am zambit, fara sa vreau.
– Doamna Dumitru? a intrebat ea pasind spre mine, ca sa intre in casa. Sunt Ioana, sotia lui M, a mai zis facand inca un pas si intinzandu-mi mana. Am ramas masca. Normal ca nu ma asteptam ca una dintre nevestele lui Marius sa-mi intre pe usa, fara macar sa ma anunte. (…)
– Uite de ce-am venit, a zis ea. Cu siguranta ca nu stii adevarul. M, asa cum il stiu eu, nu ti-a spus o vorba. L-ai intrebat unde pleaca in fiecare sambata dupa-amiaza?
Doamne, parca vorbea mama! Atunci mi-am adus aminte ca si ea ma intrebase acelasi lucru.
– Nu l-ai intrebat, vad asta in ochii tai. Ei, bine, vine la mine, la spital. Mi-aduce flori, flori pe care le vad si aici, in casa asta, unde am trait impreuna cu el. Am avut grija de baiatul lui timp de sapte ani, de cand i-a murit mama, a doua nevasta a lui M. si intr-o zi, pac, a venit boala asta, n-am mai putut sa respir decat cu aparate si m-am dus la spital.
I-am redat libertatea lui M dupa un an, am divortat, nu avea rost sa-l leg de maini si de picioare. Trebuia sa aiba viata lui, sa fie liber. Am ramas internata, nu pentru ca as avea nevoie de spitalizare, dar pentru ca nu am unde sa ma duc, m-am obisnuit acolo si, apoi, directoarea adjuncta e sora mea, mi-a dat o rezerva, ma simt foarte bine…”, a povestit femeia, in revista „Povestea mea”. In cele din urma, cei doi au divortat, nu inainte ca femeia sa renunte la copil.
