Se spune ca timpul vindeca ranile, dar eu nu il voi putea uita pe Vlad, cel caruia nu i-a pasat de anii in care i-am fost tot timpul alaturi, daruindu-i toata dragostea mea si tot ajutorul meu! L-am cunoscut pe Vlad la putin timp dupa ce divortase de sotia lui, care se indragostise de un coleg de-al ei de serviciu… L-am intalnit in casa verisoarei lui, care imi era vecina, si am acceptat sa-mi planga pe umar. Era cu adevarat distrus, mai ales din cauza ca nevasta il parasise luandu-l cu ea si pe baietelul lor de patru ani.
Vlad era agent comercial la o firma, dar dorea sa faca mai mult in viata pe plan profesional; mai intai, l-am ajutat in acest sens. Imi era simpatic si il simteam apropiat. Aveam amandoi 28 de ani si eram si eu singura. Lucrasem ca functionar economic la stat si m-am straduit sa invat contabilitate asistata de calculator, apoi mi-am deschis o asociatie familiala si tineam evidente contabile pentru mai multe firme. Eram deci foarte ocupata si de aceea nu avusesem timp pentru viata mea sentimentala. Dar eram propriul meu stapan si ma consideram o norocoasa, aveam venituri bune si, in plus, cand sora mea a plecat definitiv in strainatate, mi-a lasat mie apartamentul si masina ei. Din viata mea lipsea doar un partener, iar intalnirea cu Vlad m-a pus pe ganduri.
Mai intai, am incercat sa-l abat pe prietenul meu de la gandurile lui negre, propunandu-i sa invete si el contabilitate. Salariul lui se compunea din comisioane si niciodata nu stia daca va reusi sa-si achite chiria dupa ce va plati pensia alimentara pentru copil. Am avut rabdare sa-l invat totul, cum sa utilizeze programul pe calculator pentru evidente contabile.
Aveam clientii mei care imi aduceau mereu alti clienti, asa ca aveam ce sa-i dau de lucru si lui Vlad. Cand a tinut in mana primii bani castigati, s-a bucurat enorm si m-a invitat la restaurant. Rabdarea de care dadusem dovada pentru a ajunge la sufletul lui ranit meritase! Cand inchinam un pahar de vin, mi-a spus:
— Norocul mi te-a scos in cale! Esti o fata admirabila! M-ai ajutat sa ma pun iar pe picioare! in seara aceea, Vlad a ramas la mine dupa ce m-a condus acasa si incepusem sa sper ca ma va iubi cu timpul tot atat de mult pe cat il iubeam eu, desi stiam ca ii atrasesem atentia ajutandu-l pe plan material. Ma indragostisem de un om pe care eu il vedeam sincer, afectuos. E adevarat ca era si un barbat chipes…
Am petrecut tot mai mult timp impreuna, pentru ca Vlad isi intreba toti partenerii pe care ii contacta in calitate de agent comercial daca nu au nevoie de servicii contabile si astfel am gasit mai multe firme pentru care sa lucram cot la cot. Sfarsiturile de luna, cand trebuia sa incheiem toate evidentele, ne cam epuizau, dar aveam ganduri marete. Voiam sa avem bani suficienti ca sa ne deschidem impreuna o firma mai mare. insa pana atunci voiam si sa-l fac pe Vlad sa inteleaga ca putem avea o viata fericita de cuplu, asa ca, intr-o seara, cand voia sa plece spre casa, i-am spus:
— Ramai la mine definitiv! Ai inceput o noua viata si vreau sa fac si eu parte din ea! Ce zici, te muti aici? Iubitul meu a stat putin pe ganduri, apoi mi-a raspuns: — Faci deja parte din viata mea si esti femeia langa care vreau sa ma trezesc in fiecare dimineata…
L-am sarutat fericita, iar a doua zi si-a adus toate lucrurile la mine. Am constatat atunci ca Vlad nici nu avea de fapt prea multe lucruri… Mi-a explicat ca plecase dezamagit din casa fostei sale sotii si ca, din mandrie, nu-i ceruse nici macar obiectele care il pasionau, de exemplu combina muzicala sau aparatul video.
Eu il invitasem sa se mute la mine chiar in preajma zilei lui de nastere, ca sa sarbatorim in doi, si iata ca gasisem si o idee de cadou. I-am cumparat o combina muzicala si am luat pentru inceput cd-uri cu muzica romantica, numai buna pentru indragostiti. Vlad s-a bucurat tare mult, iar eu eram incantata de petrecerea noastra in cadru intim. in sfarsit ma simteam implinita sufleteste! Eram indragostita pana peste cap si, in acelasi timp, ma simteam stapana pe situatie. Asta pentru ca Vlad aprecia faptul ca l-am ajutat si imi spunea mereu ca nu stie ce se facea daca nu ma intalnea. Trecuse mai bine de un an de cand eram impreuna, cand Vlad mi-a spus, entuziasmat, luandu-ma in brate:
— Viitorul ne surade, langa mine vei fi cea mai fericita femeie!
E drept ca de cateva zile il vazusem gandindu-se intens la ceva, dar abia acum mi-a explicat. Vorbise la telefon cu mama lui si aflase ca urma sa mosteneasca o casa in Maramures. Bunicul lui, care nu se mai descurca singur, fiind batran, urma sa se mute cu parintii lui Vlad si hotarase sa-i lase casa nepotului sau mai mare, care era iubitul meu. El s-a gandit s-o transforme intr-o pensiune turistica, „una cum nu s-a mai vazut”. Dar, pentru ca era meticulos, Vlad nu se grabea si mai intai voia sa se inscrie la Facultatea de Management Turistic, ca sa invete totul in domeniu.
Nu dorea sa aiba un motel cu clienti de ocazie, ci o pensiune care sa devina cunoscuta si cautata de multa lume, sa faca parte dintr-un circuit turistic. Zicea ca, pana va termina facultatea, va studia locul si va incepe treptat lucrarile de constructie.
Eu eram cam sceptica la inceput, trebuiau destui bani pentru amenajarea unei pensiuni, dar Vlad a continuat sa fie la fel de ambitios, visul lui ii dadea aripi. Am facut o vizita impreuna la parintii sai, in Maramures, iar bunicul lui a fost de acord ca gospodaria lui sa fie transformata. Cand Vlad le-a spus tuturor ca din toamna se inscrie la facultate ca sa poata face afacerea „cu cap”, parintii lui s-au oferit sa il ajute cu bani pentru a porni lucrarile de constructie, in primavara urmatoare. I-au pus doar conditia sa il implice si pe fratele lui in afacere, ca sa fie pace in familie.
Cu mine, rudele lui Vlad au fost foarte binevoitoare, stiind ca i-am fost sprijin ca sa iasa din impas. si uite asa am ajuns eu si iubitul meu sa vedem si acel loc frumos unde urma sa pornim afacerea. Eram cu masina mea si ne-am permis sa stam mai multe zile acolo si sa vizitam locuri frumoase, bucurandu-ne de aerul proaspat. Seara, Vlad ma imbratisa tandru si imi spunea:
— Am muncit mult impreuna si meritam o vacanta. Ne asteapta si mai multa munca, dar, cand vom izbandi, vom fi mandri de noi!
Ajunsesem si eu sa cred ca planurile lui Vlad puteau fi duse la indeplinire cu bine. Dupa ce a inceput facultatea, a renuntat sa mai fie agent comercial si am continuat sa lucram amandoi. Taxele pentru facultate erau destul de mari si, in plus, voiam sa punem bani deoparte pentru planurile noastre.
Eu incepusem sa il rasfat pe Vlad, cand venea de la cursuri il asteptam cu tot felul de bunatati si ii asiguram toate conditiile de studiu.
Cand i-am sarbatorit ziua de nastere, am hotarat sa-i „intineresc” garderoba, caci Vlad avea doar costumele sobre cu care umbla pe teren la vechiul lui loc de munca. Asa ca am cheltuit din economiile mele ca sa-i cumpar tinute sport dintre cele scumpe, de marca, comode si care il intinereau. Mi-a spus, fericit:
— Te pricepi de minune sa imi faci viata cat mai frumoasa! Clipa de clipa te gandesti la mine si iti multumesc pentru asta!
Eu mai aveam o surpriza pentru iubitul meu: i-am sugerat sa-si ia si el permis de conducere, ca sa folosim amandoi masina. Oricum, ca viitor om de afaceri, urma sa aiba masina lui. Cand Vlad a terminat primul an de facultate, am condus amandoi, pe rand, pana in Maramures, fiindca venise timpul sa trecem la treaba. Vlad a angajat o echipa de muncitori constructori care sa renoveze mai intai o parte din casa bunicului.
Pasul urmator era extinderea cladirii cu una etajata, cu multe camere pentru turisti. Curtea urma devina loc de parcare pentru masini, Vlad lasandu-mi mie in grija planul unei terase cochete, unde turistii sa ia masa in aer liber, terasa care sa se intinda pana in gradina, sa se piarda in verdeata.
Singurul gand care ma apasa atunci era sa nu treaca prea mult timp pana voi avea un copil cu Vlad. Tot ce facusem pentru el era dovada iubirii imense pe care i-o purtam si mi se parea drept sa-mi vad si eu dorintele implinite. O singura data am vorbit cu Vlad despre copii, si el mi-a spus sa mai asteptam, sa ne bucuram unul de altul pana ne intemeiem o familie. stiam ca nu prea voia sa se casatoreasca a doua oara, chiar daca tinea la mine, dar eu voiam un copil chiar si daca nu eram sot si sotie.
Dar eu aveam aproape 33 de ani si imi doream nespus sa fiu mama. I-am explicat din nou ca ar fi bine sa avem un copil pana isi termina studiile, inainte sa se precipite lucrurile cu viitoarea pensiune, dar Vlad mi-a spus din nou sa mai asteptam, ca peste ceva vreme vom fi destul de prosperi sa crestem si doi copii.
Am incercat sa-l inteleg, dar tristetea mi se cuibarise in suflet. Simteam ca nu mi se raspunde cu aceeasi moneda la dovezile mele de afectiune. incepusem sa-mi doresc si eu cu inversunare ca afacerea pe care Vlad o visa atat sa fie pusa mai repede pe picioare, ca sa ne ocupam mai mult si de viata noastra de cuplu.
Fratele lui Vlad se mobilizase si el, utilase si deschisese restaurantul, in timp ce la cealalta aripa a cladirii se lucra in continuare. Cand Vlad era in vacanta, ne petreceam si noi mult timp acolo, pentru a urmari desfasurarea lucrarilor.
Iubitul meu chiar se gandea ca invatase destule si ca nu-i trebuia neaparat diploma, spunea ca poate ar fi bine sa renunte la facultate si sa ne mutam in Maramures, ca sa ne dedicam cu totul planurilor noastre.
Cu toate astea, brusc s-a razgandit si a inceput sa fie din ce in ce mai constiincios in privinta studiilor. Nu lipsea de la niciun curs sau seminar si curand aveam sa aflu de ce…
Vlad incepuse sa cocheteze cu o colega de-a lui, o tanara de 21 de ani, foarte atragatoare. intr-o zi cand il stiam la cursuri, am iesit cu o prietena la restaurantul unde mergeam de obicei cu Vlad si am avut surpriza neplacuta sa il gasim si pe el acolo, la o masa, cu acea fata.
S-a ridicat incurcat si ne-a prezentat-o pe colega lui, spunand ca nu s-a tinut un curs si au venit la o cafea. Mie nu mi-a convenit deloc situatia, putea sa iasa cu colegii, nu cu o pipita imbracata provocator. Pentru prima data in viata mea m-am simtit… batrana si ma gandeam ca Vlad putea fi o partida buna pentru o fetiscana ambitioasa, acum ca va deveni mare patron. Zile intregi am ra-mas suparata, desi el incerca sa ma impace:
— De ce esti geloasa, Catalina? Nu ne-am certat niciodata… stii doar ca impreuna cu tine mi-am facut toate planurile…
Dar eu eram convinsa ca din cauza acelei fete, pe nume Alexandra, Vlad se hotarase sa-si duca studiile pana la capat, chiar daca nu mai considera ca are nevoie de diploma. Cand il intrebam de ce nu plecam definitiv in Maramures, imi spunea ca vrea sa mai stam in Timisoara pana cand baietelul lui va incepe scoala si va fi sigur ca nu-i va lipsi nimic.
Dar, la cateva saptamani dupa accidentul cu restaurantul, a avut loc un alt incident, mult mai grav. intr-o vineri, pe cand Vlad pleca spre Maramures cu masina, pe mine m-a lasat la parintii mei, in apropiere de Timisoara, eu vrand sa stau acolo vreo trei zile. Dar, pentru ca ai mei tocmai se pregateau sa mearga la o nunta, sambata m-am intors acasa fara sa-l anunt. Cam dupa doua ore a aparut si Vlad, privindu-ma mirat… Hainele lui miroseau a parfum de dama ieftin. Era clar ca nici nu plecase in Maramures, ci facuse cale intoarsa dupa ce ma condusese la ai mei.
isi petrecuse ziua precedenta si noaptea cu acea Alexandra si nu mi-a mai putut ascunde acest fapt. imi vedeam tot viitorul naruit, dar am facut eforturi uriase ca sa imi pastrez calmul si i-am spus:
— Sunt dispusa sa te iert daca imi spui ca te-a tentat doar o aventura si nu este nimic serios intre tine si fata aceea. Fii sincer cu mine, te rog! Merit sa fii sincer cu mine…
— Nu vreau sa te pierd, Catalina! Numai langa tine pot sa continui ce am inceput. Te rog, nu ma alunga!
Ce a urmat a fost incercarea mea disperata de a readuce relatia noastra pe un fagas normal. il priveam cu ciuda cand se pregatea sa plece spre facultate, stiind ca acolo o va intalni pe rivala mea. Dupa cateva luni de continue suspiciuni, i-am cerut sa renunte la studii. L-am lasat sa se gandeasca cateva zile, apoi mi-a spus, spulberandu-mi orice speranta:
— imi pare rau sa-ti spun asta. Sunt indragostit. O iubesc pe Alexandra…
Mai multe cuvinte erau de prisos. Nu mai conta ca ii fusesem sprijin cand era la necaz si ca l-am inconjurat cu toata afectiunea mea. Voia sa aiba o femeie tanara si frumoasa langa el. Poate chiar o iubea cu adevarat, nu stiu. A plecat de la mine, nevrand la inceput sa ia cu el lucrurile scumpe pe care eu i le daruisem cu atata dragoste, dar i-am cerut sa nu lase nimic in urma lui, sa ia tot ce-i apartine.
Acum, stau si ma gandesc ca poate si eu am gresit: trebuia sa ma asigur de la inceput de sentimentele lui, inainte sa ma zbat atat ca sa nu-i lipseasca nimic. I-am oferit totul pe tava, iar el a uitat asa usor iubirea mea sincera…
