News Flash:

Cum a cucerit armata romana Budapesta in 1919

4 August 2016
1137 Vizualizari | 0 Comentarii
Guvernul bolsevic de la Budapesta refuza sa recunoasca unirea Transilvaniei cu Romania si in aprilie 1919 a atacat armata romana. De comun acord cu guvernul, regele a decis respingerea agresorului si inaintarea trupelor romane pana la hotarul stabilit prin Convetia cu Antanta din august 1916. La 20 iuile, maghiarii au atacat din nou. De acesta data s-a hotarat o risposta decisiva, pana la infrangerea Ungariei.

Regele Ferdinand si regina Maria, aflati in Transivania, au asistat in ziua de 30 iulie la trecea Tisei de catre trupele romane, in dreptul satului Tiszabo. Regina nota ”Toti erau atat de plini de elan, se bucurau ca trec Tisa ca sa-i alunge pe bolsevici, ei doreau sa ajunga la Budapesta.” Ofensiva romaneasca a fost extrem de energica. Pe 2 august Blea-Kun, liderul bolsevic al Ungariei a fugit in Austria si apoi Rusia Sovietica. Referitor la ocuparea Budapestei de catre armata romana in august 1919 exista unele dezbateri pana in ziua de astazi. Cand a fost ocupata capitala, la 3 sau la 4 august 1919? Pana in prezent, data ocuparii Budapestei a ramas in istorie cea de 4 august, conform generalului Gheorghe Mardarescu, desi o unitate a armatei romane patrunsese in oras inca din ziua precedenta, nerespectand dispozitiile generalului. Un fragment din memoriul generalului Rusescu, cel ce a intrat primul in Budapesta, in 3 august 1919, este edificator.

(Armata generalului Rusescu spulberase rand pe rand toate masurile defensive ale capitalei maghiare. O unitate inamica se retrasese in fata impetuoasei inaintari ale armatei regale, lasand o mana de soldati sa se ocupe cu demontarea armamentului, totul la cererea comandantului roman)

”Intr-adevar nu strabat decat vreun kilometru si sunt intampinat de o delegatie de trei a guvernului unguresc ce venea in goana automobilului, ca sa ma roage a ma opri, avand comunicari importante. La randul meu i-am rugat sa ma scuze, dar sunt in timpul de trap si nu pot opri coloana; dupa care, am parcurs o distanta de inca trei kilometri, si cand am apreciat ca am intrega capitala in bataia tunului, am oprit. Plouand torential, am intrat intr-o locuinta si am angajat urmatoarele tratative:

Delegatia imi spune: – „Guvernul se afla intrunit intr-un consiliu si ma roaga a ma retrage cu trupa.”

Am raspuns: – „Nu numai ca nu ma retrag, dar imediat voi intra in oras si oprirea de inaintare nu o poate ordona decat Comandamentul Superior Roman la care, le spun ca trebuie sa se adreseze; si in fata delegatiei dau ordin celor doua tunuri a pune in baterie asupra orasului (5000-6000 m)”, dupa care adaug: – „Timp nu este de pierdut, orice tratative altele decat ce priveste detasamentul meu, care este fapt indeplinit, nu le pot trata eu, si dumnealor sa se adreseze Comandamentului Armatei Romane, la Törek Szt Miclos.” Delegatia in fata mea comunica Guvernului la telefon hotararea.
Raspunsul, tot telefonic, a fost ca autoriza delegatia a se duce la Marele Cartier General , iar eu sa trimit un delegat la Consiliul de Ministri. Le-am facut cunoscut ca voi veni chiar eu, fixandu-le ca daca pana la orele 20 tratativele nu vor fi terminate bombardez orasul!Odata cu plecarea misiunii, am raportat si situatia. La Consiliul Guvernului Ungar, am ajuns la ora 18:30, Venise si capitanul Mihailescu ce intrase cu un escadron spre Malxasföld, Est – N-Est – Pesta. Guvernul imi comunica ca asteapta sosirea si a delegatului misiunii italiene, locotenent-colonel Romanelli. Le raspund ca e de prisos si ca nu se poate schimba intru nimic hotararea mea.

Consiliul imi face cunoscut ca situatia este dificila ca populatia e agitata, ca 20.000 de lucratori armati se vor rascula, iar 3 regimente ce au in oras, poate, ca nu vor putea fi stapinite la intrarea armatei romane. I-am asigurat sa nu aiba nici o teama, ca armata romana va mentine ordinea cea mai perfecta in Buda-Pesta, ca trebuie sa intru si sa imi puna la dispozitie cazarma husarilor „Herzog Ioseph” (acum „Lenin”) si care sa fie evacuata de trupele ungare. (Era raspandit zvonul ca toate cazarmele erau minate, dar n-am dat crezare). Discutiile prelungindu-se, le pun in vedere ca armata rosie intrega este capitulata, orasul e incercuit de trupele noastre si catastrofa e inevitabila. O singura concesie ce le pot face este ca grosul fortelor mele (real nu avem nimic mai mult decat cele trei escadroane, 2 plutoane, 2 tunuri si 2 grupuri de mitraliere) sa fie oprite, pentru noapte, acolo unde se gasesc, iar in oras sa nu intre decit Brigada IV, deja sosita cu mine. Ora fiind avansata, le pun in vedere ca din eroare am uitat a contramanda ordinul ca la ora 20:30 daca nu se termina tratativele bombardamentul sa inceapa chiar fiind eu in oras. Consiliul cedeaza! Si la ora 20:00 (8 seara) un ofiter de legatura ungur este trimis cu ordinul meu ca trupa sa intre in oras!
La cazarma am primit defilarea trupei. Apoi am revenit in oras si am luat cartier la hotelul „Dunapalota” (Rietz) la care erau ofiteri italieni si francezi. Alte tratative nu am facut decat cele privitoare la detasamentul meu.”

A doua zi va intra in Budapesta si generalul Gheorghe Mardarescu. La 4 august 1919, implinea 53 de ani, si ce cadou mai frumos pentru orice general ar fi putut fi intrarea in capitala cucerita tocmai de ziua sa. Ulterior, Mardarescu il va marginaliza pe Rusescu, deoarece considera ca a incercat sa-i sufle onoarea de a ocupa capitala inamica, suprema apoteoza pentru cariera oricarui militar. Actele oficiale vor recunoaste 4 august 1919 ca data a ocuparii Budapestei. A fost singura capitala inamica ocupata de un stat din Antanta prin actiune militara directa in cursul sau ca urmare a primului razboi mondial.




guvernul bolsevic budapesta transilvaniei romania convetia antanta
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.0870 (s) | 23 queries | Mysql time :0.021447 (s)