News Flash:

Cum a obtinut Ceausescu diploma de BAC

3 Iulie 2013
824 Vizualizari | 0 Comentarii
Nicolae Ceausescu
Lui Nicolae Ceausescu, secretar general al Partidului Comunist Roman, i s-au facut cadou diploma de bacalaureat si de licentiat in stiinte economice. Nevasta i-o luase insa inainte. Elena Ceausescu a intrat in noul an, 1966, ca membru al Consiliului National pentru Stiinta si Tehnologie.

In spiritul anilor '90, Gheorghe Maurer a declarat ca-l cunoscuse putin pe Nicolae Ceausescu inainte de-a lua puterea. Dar ca apreciase dorinta acestuia de-a invata. I-o revelase rugamintea lui de-a interveni pe langa Gheorghe Gheorghiu-Dej sa-i ingaduie continuarea studiilor, scrie historia.ro.

Mai jos decat poporul muncitor 

Contextul amintirii lui Maurer pare a fi obligatia trasata comunistilor de statutul partidului: aceea de „imbogatire" a cunostintelor politice si a culturii generale. Dar, in 1957, prin legiferarea obligativitatii invatamantului de sapte clase, liderii partidului s-au gasit in inferioritate fata de media educatiei  clasei muncitoare.

Ce-i drept, se luasera din vreme masuri de formare a cadrelor noi de conducere. Pentru rezerva de nadejde, cu recomandari speciale, s-a admis trecerea din invatamantul primar direct in facultate prin puntea unor „scoli" de sase luni sau un an.

A fost si cazul Mariei Bobu, ultimul ministru comunist al Justitiei din Romania. Nascuta in 1925, dupa scoala  primara din satul buzoian de bastina si stagiul de muncitoare la o fabrica de perii, a facut Scoala juridica, de un an, din Bucuresti. Suficient cat sa fie unsa, intai, judecator, apoi procuror.

Cu alt dosar bazat pe bune recomandari, a absolvit - in doi ani si  la fara frecventa -, Facultatea de Drept.

Meditatii la Comitetul Central

Situatia aceasta era aproape generala la nivelul nomenclaturii si al angajatilor din aparatul central de partid. Ca sa-i mediteze pe acestia pentru examene au fost adusi, in sediul CC, profesori din licee si facultati.

Dar unii n-au reusit promovarea nici in aceste conditii. Astfel ca, dupa spusele lui Paul Sfetcu, seful de cabinet al lui Dej, pentru activistii trecuti de 40 de ani s-a decis scutirea de „completarea" studiilor. Daca lucreaza bine unde i-a trimis partidul, la ce mai trebuie diploma? - ar fi zis Dej. Sa  spuna oamenii, la moartea lor, c-a mai pierdut tara un inginer?, a ironizat el situatia.

Aici s-ar plasa cazul secretarului cu Organizatoricul. Atunci s-ar fi putut adresa Ceausescu influentului Maurer in chestiunea scolii. Multumit de activismul lui Nicu, pe Dej il satisfaceau studiile lui. Nu aspirase nici Dej  la „completarea" scolii primare.

Anul Nou 1966 a fost sarbatorit de catre secretarul general al partidului ca bacalaureat. Primise cadou, in decembrie 1965, o diploma emisa prin Scoala Medie nr. 10 „Zoia Kosmodemianskaia",  actualmente Scoala Centrala din Bucuresti. O luna mai tarziu, sub semnatura rectorului  Institutului de Stiinte Economice „V.I. Lenin", astazi Academia de Stiinte Economice, Ceausescu e licentiat in stiinte economice.

Accesul in arhivele acestor institutii pentru verificarea autenticitatii informatiilor nu-i, din pacate, ingaduit. Doctor in istorie si profesor cu vechime in institutie, actuala directoare a Scolii Centrale Bucuresti ne-a asigurat ca n-a auzit vreodata sa existe aceasta legatura intre Ceausescu si respectiva institutie.

Promisiunea Domniei Sale de-a verifica arhiva scolii nu s-a finalizat inca. Cat despre diploma in stiinte economice a ultimului lider comunist din Romania, refuzul prof. univ. dr. Ioan Rosca, rectorul ASE Bucuresti, a fost fara echivoc.

Rastalmacind tendentios cererea documentarii in scopul cercetarii istorice, rectorul a invocat reglementarile actuale privind eliberarea actelor de studii. Cu „sfatul" contactarii urmasilor decedatului Nicolae Ceausescu.

Operatii de slefuire


Cine l-a cadorisit pe Ceausescu cu diplomele de absolvent de liceu si invatamant superior? Un anume Stefan Balan (1913-1991) indeplinea atunci functia de ministru al Invatamantului.

Dar  in grupul din preajma lui Ceausescu se stia ca Manea Manescu se-ngrijise de diplomele secretarului general. Sef al sectiei Stiinta si Arta a CC al PCR si, totodata, rector al  Institutului de Stiinte Economice „V.I. Lenin", Manescu girase chiar zisa lui lucrare de licenta.

Zelul celui care va deveni prim-ministru (1974-1979) se vede si din arhiva Cancelariei CC al PCR din aceasta perioada. Manescu se preocupa intens in anii '60 sa-si tina seful la curent cu informatii economice si statistice de nivel mondial.

Fie sub forma unor articole traduse din presa straina, fie ca  scurte studii comparative, totdeauna insotite de biletele scrise de mana. Manescu a fost distins, in 1966, cu ocazia implinirii a 50 de ani, cu Ordinul Steaua Republicii Clasa I.

In paralel cu Manea Manescu, Stefan  Andrei, Cornel Burtica si Dumitru Popescu procedau similar. Si subalternii acestora conspectau, la greu, bibliografie pentru Ceausescu.

Dar bestseller-urile de politologie si futurologie ale epocii il atrageau, se pare, mai putin. De la spiritul lecturilor politice facute in inchisoare, liderul nu s-a abatut.

Intentii de modelare a personalitatii lui Ceausescu au avut si veteranii partidului. Ingrijorat de perceptia negativa a balbaielilor sale, Barladeanu s-a adresat lui Bodnaras cu ideea unui profesor de dictie.

I-l propunea pe actorul Radu Beligan. Fie-l gasise deja, fie ca se temea de ofensarea orgoliosului Ceausescu, caci Bodnaras a declinat grabit propunerea.

"Daca activistii lucreaza bine unde i-a trimis partidul, la ce le mai trebuie diplome de studii?"

Gheorghe Gheorghiu-Dej lider comunist

Nevasta ca  „exemplu luminos"


Nu e deloc exclus ca „exemplul luminos" al nevestei sa fi alimentat visul lui Nicolae Ceausescu de-a dobandi diploma de intelectual. Femeie cu trei copii, Lenuta Ceausescu facea figura buna de mama si sotie devotata in Cartierul Primaverii. Se saturase repede  de teren,  agitatie si controale de partid.

Astfel ca, in 1947, inainte de nasterea primului fiu, Valentin (februarie 1948), a ramas acasa. In martie 1949 a nascut-o pe Zoia, iar in toamna lui 1951, pe Nicu.

Dupa ce-a trecut in mainile mamei sale supravegherea personalului, trimis in casa sa de catre Gospodaria de partid, nevasta lui Ceausescu a revenit in „campul muncii" in ianuarie 1950.

„Am fost repartizata la sectia externa CC PMR unde am lucrat pana in 1952 de unde mam inscris la facultatea de chimie pe care am terminato in 1957", descrie ea, in 1960, vag si cu greseli de ortografie, perioada aceasta.

La sectia externe a CC a PMR se aflase in subordinea Ghizelei Vass, dupa marturia lui Stefan Andrei. Era cadrista personalului tehnic - soferi, administratori, corectori - a revistei Cominformului.

Amintirea acestui colaborationism la dictatura Kremlinului asupra lumii comuniste nu mai era insa de bon-ton pentru nevasta secretarului cu organizatoricul. Asa cum obtine vechimea de ilegalista in partid, se scot din fisele de cadre si insemnarile necorespunzatoare.

Din CV-urile astfel cosmetizate reiese angajarea ca laboranta (1944-1957), cercetatoare (din 1957) si director (din 1964 si pana la moarte) a Institutului de Cercetari Chimice (ICECHIM) Bucuresti. La finalul lui decembrie 1965, Elena Ceausescu se afla deja in componenta Biroului Executiv al Consiliului National al Cercetarii Stiintifice, condus de Roman Moldovan.

Cum incoltise in capul Lenutei ideea cercetarii in chimie - pe- atunci, regina a stiintelor viitorului - nu se stie. De studii se-apucasera, deodata, sotii Ceausescu. Aveau caiete si carti de scolari ordonati, invelite-n hartie albastra, a povestit Suzana Andreias, menajera lor.

„Studentii" nu mergeau la cursuri, ci isi primeau profesorii acasa. Se subintelege ca secretul acestor vizite a fost absolut. Rasplatit cu pasaport pentru America, meditatorul la matematica al copiilor si sotilor Ceausescu refuza si astazi alaturarea publica a numelui sau cu asemenea activitati.

Prima iesire a Elenei Ceausescu la rampa publicatiilor stiintifice s-a produs in 1961. „Revista de chimie" a publicat articolul „Polimerizarea stereospecifica a izoprenului cu trietilaluminiu si tetracolurura de titan"  semnat  O. Solomon, E. Ceausescu, S. Bittman, B. Hlevca, I. Florescu, E. Mihailescu si I. Ciuta.

Are trei pagini, iar referintele bibliografice sunt exclusiv sovietice. O traducere-sinteza, in fapt, din limba rusa. Mai tarziu, va fi inregistrat in palmaresul Elenei Ceausescu ca prima publicatie, ea fiind „coordonatorul" unor anonimi.

Pe post de Pygmalion in prima etapa „stiintifica" a Elenei Ceausescu s-a plasat Mihail Florescu (1912-2000). Pe numele adevarat Ioan Iacobi, absolvise chimia la Universitatea din Bucuresti. A fost militant comunist din primul an de studentie (1930), voluntar in „brigazile rosii" din Spania, detinut intr-un lagar nazist din Franta si membru al Rezistentei franceze.

Precursorul lui Ceausescu in functia de comisar-sef al Armatei, Florescu a avansat ministru al Chimiei in chiar anul inscrierii Lenutei la facultate. Semn de omagiu adus mentorului, Florescu a secondat-o pe „savanta de renume mondial" la carma Consiliului National pentru Stiinta si Tehnologie intreg deceniul ultim din regimul comunist.

Munca minutioasa la istoria partidului

In aceste prime luni dupa instalarea la putere, Ceausescu s-a ingrijit si de cosmetizarea istoriei. Printre primele  fapte de domnie s-a aflat decizia scrierii unei Istorii a Partidului Comunist Roman. In toamna lui 1965, Leonte Rautu i-a prezentat, in acest sens, un referat.

Mentiona acolo analiza „in spirit critic" a congreselor anterioare inscaunarii lui Ceausescu, „ideilor si tezelor gresite" de tactica si strategie politica, „fenomenelor negative" din viata internationala, precum si influentelor unor „elemente sectare, oportuniste, straine de popor".

In frunte cu Ceausescu, s-a instituit imediat o comisie pentru controlul „politicii corecte". Intre veteranii Chivu Stoica, Gheorghe Maurer, Gheorghe Apostol, Alexandru Barladeanu, Emil Bodnaras, Alexandru Draghici si Leonte Rautu au fost introdusi primii demnitari noi scosi la vedere de Ceausescu - Paul Niculescu-Mizil si Manea Manescu.

Daca nicicand proiectata Istorie n-a fost finalizata, reorganizarea Institutului de Istorie a Partidului, a Muzeului de Istorie a Partidului Comunist si a Muzeului Doftana s-au facut repede. Pe modelul acestora, istoria nationala a fost reciclata, rescrisa si recentrata pe Ceausescu.

Dupa planurile aprobate de Comitetul Executiv al CC al PCR, in 1970 s-a inaugurat Muzeul National de Istorie al RSR. La scara restransa a fost copiat in muzeele infiintate curand in toate localitatile resedinta de judet.

Prin vizitele organizate sistematic la muzee, elevilor li se „dovedea" ca dintotdeauna stramosii comunistilor romani luptasera calauziti de „idealurile" lui Ceausescu. Iar istoria gasise, in fine, prin el, adevaratul conducator.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

nicolae ceausescu
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.0942 (s) | 33 queries | Mysql time :0.018441 (s)