News Flash:

De ce accepta femeile violenta domestica?

26 Iunie 2013
660 Vizualizari | 0 Comentarii
“Da-i nevestei pe piele cand vii acasa, ca stie ea de ce!”. “Ma bate, inseamna ca ma iubeste”. Reguli nescrise, dupa care functioneaza multe cupluri de romani. De ce le acceptam?

Scuzele
O injuratura. Apoi o palma. Apoi vin vecinii, rudele, politia. Sa incerce sa-l opreasca pe “capul familiei” sa-si “exercite autoritatea” asupra sotiei si - de ce nu? - asupra copiilor. De ce nu il paraseste ea? “Nu am unde sa ma duc”. “Nu e om rau, insa cand mai bea... Cand se enerveaza...”. “Copiii trebuie sa traiasca langa tatal lor”... De fapt, iti obligi copiii sa traiasca o drama din care vor iesi cu sechele; iar cand ei s-au facut mari si pleaca la casele lor, tu ramai in lanturile obisnuintei, sleita de puteri, cu boli cronice, imbatranita prea devreme...

Explicatiile reale
Si totusi, care sunt adevaratele “carlige” care tin “agatata” o femeie de o astfel de viata? De un asemenea partener? Cu siguranta, principalii factori sunt cei economici, culturali si sociali. Impletiti cu factorii psihologici. Cercetarile creioneaza “portretul-robot” al femeii predispuse la abuz.

Sotul - copia tatalui

In marea lor majoritate, victimele provin dintr-un mediu conflictual: au avut un tata care le-a devalorizat, de la care au suportat injurii, batai si care le-a inoculat ideea ca ele “nu fac doi bani”; In astfel de situatii, cand fetita creste, in loc sa fie “printesa lui tati” devine “cenusareasa lui tati”. Rol cu care se va identifica si mai tarziu, ca femeie. Stie deja ca nu merita nimic bun pe lumea asta, asa ca nu o mai impresioneaza palma sau injuriile partenerului; pentru ea abuzul este deja normalitate.

Fara bani, fara prieteni
Femeile care se resemneaza sa suporte violentele de orice fel (de la cele verbale, la cele fizice) nu au, de regula, posibilitati materiale si nu au sus-tinere din partea familiei, a prietenilor, a vecinilor etc. “Unde sa ma duc? Din ce sa traiesc?!”.

Cercul vicios
Resorturile psihologice intaresc si mai mult legatura patologica dintre victima si calau. Ele se perpetueaza in relatia mamei cu copiii, formandu-se un cerc vicios: tatal o abuzeaza pe mama, iar mama devine, mai departe, “calaul” copiilor, isi “varsa sacul” de frustrari asupra lor; este ceea ce se numeste, in psihologie, identificarea cu agresorul: ca sa putem trai cu agresorul, “imprumutam”  comportamentul lui si, de multe ori, stilul sau de a gandi. Pana cand devenim una cu agresorul, ba chiar, in  unele cazuri, ii gasim si justificari: “Este si vina mea... Daca nu faceam cutare sau cutare lucru... Daca eram mai atenta...”

Sursa: unica.ro
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

scuzele explicatiile reale cercul vicios
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1085 (s) | 33 queries | Mysql time :0.018037 (s)