News Flash:

Despre psihopati

27 Octombrie 2016
2420 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.6605 RON (+0.0002)
USD: 3.9612 RON (-0.0001)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Despre psihopati

Motto: „De aia nu avem sanatate mentala in tara asta, ca populatia se imparte in mare masura intre opresori (psihopati) si oprimati (depresivi). Asta e un adevarat razboi social, dar cine recunoaste?"

(Prof. dr. Aurel Romila (medic psihiatru), interviu acordat pentru revista Formula As)

Am remarcat acest interviu al profesorului Romila cu ceva vreme in urma, in acest an, si l-am postat pe pagina mea de facebook. Ca o coincidenta fericita, venea intr-un moment in care fusesem introdus in subiect de niste observatii proprii, empirice, directe, constientizate intr-o matrice coerenta prin lectura catorva studii americane care au razbatut pana in presa mainstream, iar acum concluziile lor sunt atat de comune incat aproape ca nu mai exista canal de pe Youtube care sa nu contina si un material dedicat lor.

Profesorul mai arata (dintre cugetarile pe care le consider de esenta si care ma scutesc de redarea evolutiei propriilor mele observatii, printr-un apel facil la autoritate) ca persoanele care ocupa posturi cheie in tara sunt psihopati, in mare parte. La randul lor, americanii au identificat aceeasi penetrare a psihopatilor in conducerile marilor companii, gasind o proportie mare de psihopati printre CEO ai acestora (CEO=chief executive officer, directorul executiv, managerul/directorul general pe continent). Americanii pun acest aparent succes pe seama unei abilitati inerente conditiei lor pseudo-medicale; eu sunt mai sceptic: NU este vorba despre o abilitate sau cel putin nu in sensul pozitiv al notiunii. Comportamentul manipulativ, mincinos, disimulat, fara remuscari, poate aduce o avansare intr-un sistem cu reguli laxe, cum sunt cel judiciar romanesc si cel functionaresc din corporatii, doua reflexii ale mandarinismului. Am remarcat la psihopati mari dificultati de comprehensiune, contrar a ce spun americanii. In justitie acestea se traduc prin greutatea intelegerii unui dosar, a starii de fapt, a relevantei petitelor si textelor de lege, a unei pozitii exprimata de parte. Cei din justitie astfel pot fi recunoscuti: inteleg greu, fura idei, asteapta sa auda de la altii mai intai, nu reusesc sa se tina de reguli, de atributiile de conducere, daca le au, de buna practica accesibila celorlalti fara un efort deosebit.

Domnul psihiatru spune ca „daca socoti societatea ca o fractie, atunci o sa observi la mijloc un strat subtire, care e al oamenilor normali. Crucea normalilor e ca sunt foarte putini, au devenit o minoritate fragila, din care se tot desprind in sus si in jos. Cei de sub acest strat, de dedesubt, sunt depresivii. Aproape o treime din populatie sufera intr-o forma sau alta de depresie. Insa nu pentru ei ma ingrijorez eu, ci pentru cei de deasupra stratului fin al normalitatii, pentru psihopati, care au ocupat toate posturile-cheie in tara". Clasificarea si surprinderea proportiilor vin din partea unui specialist, care poate aproxima cu acuratete suficienta dimensiunile fenomenului.

Cine sunt deci cei din stratul care ne apasa? Cum recunoastem psihopatii? Indeobste, se citeaza ca principala trasatura egocentrismul si absenta empatiei. Dar nu este vorba numai despre o absenta, de un gol intr-un loc anume din personalitatea umana, ci despre o golire, care poate a intervenit inainte ca deschiderea inspre semeni sa fi inceput, sa se fi realizat, sa se fi desavarsit. Ceva definitoriu pentru fiinta umana s-a alcatuit incomplet, lasand un gol care a fost umplut de o spaima, de o constientizare a unui esec, de un simtamant de nedesavarsire, fata de un reper prestabilit de ei insisi, sau indus de parinti, sau inoculat de societate; de aceea se amintesc de traume din copilarie ca si constante in precedenta, de un pas alunecat candva, de un obstacol care a pus o piedica decisiva cresterii personalitatii. Aceasta spaima injectata, acest sentiment de depasire, de imposibilitate de a palpa, trai si imblanzi realitatea, declanseaza comportamentul in discutie; cei atinsi triseaza la jocul vietii, pe care nu-l pot stapani si trebuie sa-l dribleze. Se dezvolta astfel - fara putinta de a fi eradicat sau corectat ulterior - un tipar inradacinat adanc de minciuna, de scenta, de insistenta pana la oboseala fizica, de fixatie; te obosesc pana cedezi sa-i crezi. Caci asta e miza. Se vor crezuti; de fapt, cersesc o acceptare, o recunoastere, in felul acesta sucit. Daca minciuna le-a izbutit, se reconforteaza crezand ca au primit o confirmare, ca au carpit batista golul din personalitatea lor, ca si-au amagit spaima inadecvarii, a imposibilitatii de a concura cu ceilalti „in limitele jocului"; psihopatii au de fapt niste complexe de inferioritate grave.

Cu toata deferenta cuvenita din partea unui profan intr-un domeniu din care poate percepe numai niste franturi strafulgerate si ale carui concluzii nu pot fi decat preponderent intuitive si empirice, nu solid fundamentate stiintific, indraznesc totusi sa ma indepartez de pesimisumul profesorului: „Suntem condamnati la ratare de niste psihopati. Si asta nu de ieri, de azi. Iorga, Titulescu, cati oameni de valoare nu au fost eliminati din societate de niste nimicuri, de niste anonimi?". Mica mea experienta cu psihopatii arata ca situatia nu este atat de dramatica.

In plus, contrar a ceea ce psihologii americani indeamna a se face, evitarea in cat mai mare masura a oricarui contact cu psihopatii, cred ca este bine ca acestia sa fie confruntati; in nici un caz nu trebuie sa empatizam cu ei, empatia este pentru patura subtire de mijloc, in rest e risipita degeaba. Bineintels, reteta specialistilor e mai buna, dar este inaplicabila in sistemul judiciar: te lovesti vrand-nevrand de ei. Bunaoara, sa imaginam o situatie in care atat presedintele de sectie, cat si presedintele de instanta sunt psihopati. Nu cred ca este o ipoteza cu totul improbabila, nici pe departe. Confruntarea lor e relativ usor de facut, dar ea declanseaza o reactie fara pauza, fara recul, continua si de intensitate. Cand descoperi un fals si il pui in lumina, apar altele, din ce in ce mai fatise si usor de observat. La fel cu minciunile, la fel cu scenetele. Repetabilitatea si irepresibilitatea comportamentului psihopat sunt de o constanta si o precizie de cronometru elvetian, iar energia desfasurata de acestia e mult mai mare decat cea a oamenilor obisnuiti; pana la urma insa se incurca in propriile minciuni. Nu isi primesc confirmarea pe care o cauta, nu te-au „dus", raman in spaima neimplinirii cu care nu pot sta singuri nici macar o secunda (spun unii autori americani ca este cea mai mare provocare la adresa lor aceea de a nu se plictisi, trebuie sa-si umple timpul cu ceva; eu cred ca este doar o frica de a ramane singuri cu spaima lor inerenta.

Sergiu-Leon Rus, judecator CA Cluj

 

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

sergiu-leon rus editorial
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1142 (s) | 22 queries | Mysql time :0.023661 (s)