News Flash:

Despre retele de socializare si datul cu parerea in secolul 21. Editorial Dan Horea

15 Ianuarie 2017
954 Vizualizari | 0 Comentarii
Editorial

Inteligenţa pe planetă este constantă, dar populaţia creşte.

Aşa sună un banc vechi, pe care de multă vreme îl iau ca adevăr demonstrat.

Aserţiunea este la fel de valabilă dacă în loc de "adevăr" punem "bun simţ".

Trebuie, totuşi, aplicată o corecţie.

E adevărat că numărul cetăţenilor cu deficit de inteligenţă sau/şi bun simţ creşte, dar e firesc, de vreme ce creşte şi populaţia totală. Ceea ce s-a schimbat în ultimii 10 ani este accesul în prim plan.

În anii '90 încă nu se punea problema ca orice terchea să-şi publice elucubraţiile, iar alţii ca el să le răspândească.  De bine de rău, televiziunile, radiourile şi presa scrisă au nişte filtre, dacă nu morale, măcar lingvistice şi stilistice. În plus, redactorii nu-şi permit să publice chiar orice, fiindcă au un şef care le taie macaroana la nevoie, iar deasupra veghează CNA, care loveşte conturile în caz de derapaj.

Apoi au apărut forumurile şi reţelele de socializare online.

Brusc, mediul virtual a fost invadat de "jurnalişti" amatori, care dau socoteală doar în faţa propriei conştiinţe. Care poate fi curată sau jegoasă!  

Postacii (mercenari sau idioţi utili) s-au răspândit şi ei, mai ceva ca focul de la Colectiv.

Calitatea informaţiei, a mesajelor şi a dezbaterilor a scăzut dramatic, fiindcă mulţi consideră mediul virtual un fel de troacă unde-şi pot deversa, în deplină impunitate, umorile şi veninul.

Aşa a ajuns un titan al scrisului, Umberto Eco, să afirme, în vara lui 2015, că „Reţelele de socializare au oferit drept la opinie unor legiuni de imbecili care, până acum, îşi exprimau părerea doar în baruri, la un pahar de vin, fără să facă vreun rău comunităţii. Camarazii lor îi reduceau imediat la tăcere. Dar acum au acelaşi drept la cuvânt precum un laureat al premiului Nobel."

Alarmant este că mulţi tineri consideră mass-media drept un vector de manipulare (ceea ce şi este, adesea), dar au încredere în postările de pe Internet, care sunt (cel mai adesea!) manipulatoare.

Să mă ierte Dumnezeu, dar de ce aş avea încredere în ceea ce postează un oarecare? Doar pentru că nu este angajatul unei televiziuni pe care eu n-o agreez?

Dar dacă e angajatul cuiva mai discret, sau vrea să iasă din anonimat pe socoteala fraierilor ce-i dau crezare?

Variantele astea nu sunt luate în calcul, iar dacă întrebi de ce ţi se răspunde cu insulte.

Istoricul german Joachim Fest descrie, în lucrarea "Stăpânii celui de-al III-lea Reich", modul în care mase întregi de nemţi, aparent întregi la cap şi la obraz, au ajuns marionetele NSDAP.

Pe scurt, cauzele au fost lipsa unor idealuri palpabile şi credibile, confuzia valorilor, fuga de responsabilităţi şi - atenţie! - nevoia de a fi conduşi. Am mai scris despre nevoia de tătuc, care se vede că e o meteahnă veche.

Când un oarecare scrie că ţara asta ar fi un veritabil Rai dacă n-am avea corupţie (!), iar corupţia se găseşte numai la PSD, pe când mântuirea ne aşteaptă în braţele Trinomului DNA-SRI-Cotroceni, dintr-o dată cetăţeanul, turmentat de haos, capătă pe tavă o listă cu Duşmani şi Idoli.

De aici încolo, dacă inteligenţa şi educaţia nu-l ajută să iasă din ceaţă, devine o marionetă.

Dependenţa lui de iluzia certitudinii este alimentată în continuare pe Net, unde omul citeşte doar ceea ce-i confirmă proiectul încremenit, iar când îi pică sub ochi vreo părere diferită face urât, insultă, ameninţă, batjocoreşte, toate de pe poziţia idiotului util.

Şi când te gândeşti că reeditarea anilor '20-'30 din Germania e posibilă astăzi, de-a lungul şi de-a latul planetei, "graţie" reţelelor de socializare...

Dan Horea 


Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

dan horea editorial
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1263 (s) | 34 queries | Mysql time :0.027400 (s)