News Flash:

Despre ucigasii presei si cei care o tin in viata

25 Februarie 2014
1490 Vizualizari | 0 Comentarii
Am citit zilele trecute un editorial postat pe unul dintre cele mai importante ziare on-line ale Clujului.

Recunosc ca, vazand numele semnatarului, n-am fost tentat sa il citesc. Titlul, insa –“Despre presa si ucigasii ei”-, m-a indemnat sa o fac, asa cum se intampla de multe ori in viata, anume sa trebuiasca sa faci si ceea ce nu iti place. La fel ca mine, cred, de fapt sunt convins, au gandit multi. Numarul de vizualizari e o dovada in plus ca autorul editorialului nu mai are multe de spus, ori ca, daca le spune, putini sunt aceia care il si iau in serios. Prin comparatie, ca un simplu detaliu tehnic sau criteriu valoric, editorialul scris de patronul zialului on-line care gazduieste opinia despre care vreau sa scriu, numara peste 12.000 de vizualizari, distanta aproximativ egala cu cea de la cer la pamant fata de cele putin peste 250 de vizualizari pe care le-a adunat autorul in vreo 24 de ore. Doar eu i-au facut vreo 4-5.

Dar sa nu ne pierdem in detalii, in amanunte (relative) lipsite de importanta. Vorba aia, de gustibus…, desi cred ca este un element revelator in economia unei opinii si a autorului ei.

Cei care lucreaza de ceva vreme in presa clujeana cunosc, stiu personajul. Acesta nu mai poate oferi nicio supriza.

E, totusi, destul de ciudat ca tocmai el a abordat tocmai acest subiect, la prima vedere legitim. Am fost si n-am fost surprins.

N-am fost surpins pentru ca, stiindu-l bine pe autor, e cunoscut prin a se folosi, intotdeauna, de atac virulent, aproape orb, atunci cand se stie cu musca pe caciula.

N-am fost surprins pentru ca, pierzand recent cea mai importanta batalie pe plan profesional din intreaga sa cariera (sic), omul simte cumva sa raspunda chiar si celor care nu l-au atacat ori nu l-au bagat vreodata in seama,

N-am fost surprins pentru ca, asa cum il stiu si asa cum il stiu toti colegii de breasla, caracterul nu este unul dintre punctele sale forte.

N-am fost surprins pentru ca traim vremuri in care e usor sa faci rau, chiar si gratuit, insa e inmiit mai greu sa faci bine, chiar si dintr-un anume interes.

Am fost, insa, suprins pentru ca mi s-a parut cel putin nepotrivit ca tocmai el sa scrie despre ucigasii presei.

Este de notorietate faptul ca, de-a lungul anilor, de-a lungul multor, prea multor ani, personajul, in calitatea sa de sef de ziare, trusturi ori platforme media, le-a dus, implacabil spre faliment, spre praf si pulbere. Cei in tema stiu ca personajul face parte din grupul restrans, dar “select”, al caror membri si-au castigat statutul, renumele ori porecla de “Mister Faliment” si “Lady Faliment”.

Traseul profesional al personajului, in toti acesti ani, a fost asemanator cu al unei harnice albine care zboara din floare in floare pentru a aduna polenul investitorilor, ca mai apoi, ajuns in sanul cald al stupului familial, sa transforme mare parte din acest polen in nectar personal si sa ia obiceiurile unui trantor, asta ca sa ramanem in domeniul apicol. Acum, ca simte vantul schimbarii ori al uitarii ori al marginalizarii sau, altfel spus, nu mai simte briza calduta a vremurilor de alta data cand viata lui era o vesnica primavara si un nesfarsit camp cu flori incarcate din plin cu polenul investitorilor, ataca de la inaltimea gramezilor de bani adunate de o adevarata asociatie familiala si de la volanul unei limuzine de lux pe care, pana acum, niciun lucrator in presa clujeana nu si-a permis-o si nici nu si-o va permite vreodata. Ceva ma face sa cred ca pretul limuzinei este egal cu costul mortii, a uciderii ultimului produs media pe care l-a condus.

Schimband registrul, dincolo de a scrie despre cei care au ucis presa, mi se pare important a se scrie despre cei care, cu toate greutatile crizei si a timpurilor pe care le traim, reusesc sa tina presa in viata.
Asa cum, de exemplu, o face sau incearca sa o faca, cu orice efort si din pura daruire si pasiune fata de profesie, tocmai patronul ziarului on-line care il gazduieste pe semnatarul editorialului.
Ipocrizia si falsitatea autorului razbat sonore, aproape asurzitoare printre randurile editorialului.
Stiu ca, astfel, m-am oferit pe tava urmatoarelor sale atacuri, chiar daca eu, personal, n-am ucis in viata mea o musca, darmite presa clujeana. Ba chiar imi place sa cred ca fac parte din grupul celor care incearca, prin orice mijloace, sa o tina in viata.

cristian bara opinii editorial presa ucigas
Distribuie:  
Incarc...

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.0981 (s) | 24 queries | Mysql time :0.012530 (s)

loading...