O tanara a fost impresionanta de zambetul si alura unei batrane de 90 de ani pe care a intalnit-o in parcul Cismigiu din Capitala. Stand de vorba cu aceasta, tanara a ramas surprinsa de povestea de viata a batranei, de tonusul optimist al acesteia si de sfaturile primite de la ea.
Tanara a intrebat-o pe batrana de 90 de ani daca este de acord sa ii faca o fotografie, iar aceasta a acceptat fara rezerve. Numai ca, ulterior, a iesit la iveala si un detaliu surprinzator. In plan mai indepartat, in dreptul unui copac, un barbat pe jumatate aplecat avea unele probleme si incerca sa le ”rezolve” cat mai repede, fara a se sinchisi de cineva. Si astfel, o fotografie, cum se spune, face mai mult decat 1000 de cuvinte. Pe de alta parte, este vorba despre un contrast sugestiv intre starea de bine a batranei de 90 de ani, al carei zambet spune totul, si starea de… rau a barbatului din planul indepartat.
”Toate partiturile de la Conservator sunt desenate de mine”
Iar povestea de viata a batranei de 90 de ani merita, cu prisosinta, redata, asa cum a fost descrisa chiar de tanara care i-a facut fotografia.
“Sa iti iei un om de suflet, vad ca esti necasatorita, asculta la mine! Eu eram cunoscuta in birou ca “cea mai iubita sotie”. Ne-am casatorit cand aveam 17 ani si a avut grija de mine toata viata. Cine te iubeste, nu incearca sa te schimbe, viata iti apartine. Totul tine de noroc, mie tata mi-a aranjat casatoria.” Mergeam prin Cismigiu, cand am vazut-o, mi-a zambit, i-am zambit si i-am spus “Sunteti foarte frumoasa!” S-a oprit si mi-a zis:
– Draga mamii, vezi rozul asta din obrajii mei? E natural. iti vine sa crezi ca am 90 de ani? Impliniti pe 1 mai?
– Si care-i secretul?
– Gimnastica. Gimnastica in fiecare zi. 48 de kilograme. De ani de zile. Toate colegele de la munca ma-ntrebau cum reusesc sa arat asa bine. Eu lucram la o editura. Am scris toate partiturile Enescu, toate partiturile de cor. Lucram pe foaie de calc, dar si pe niste tablite lucioase, care imi oboseau ochii. Toate partiturile de la Conservator sunt desenate de mine.
Aveam colega o profesoara de pian, era cea mai frumoasa fata de acolo. Sotul ei, medic, a batut-o intr-o seara ca nu i-a facut ciorba. De-asta-ti zic, scumpo, important e sa fie un om cu suflet.
– Facem o poza?
– Hai.
– Eu sunt Andreea.
– Frida. Evreica. Dar cand ne mai vedem pe strada ma strigi Duti, bine?
Ca din senin, azi am simtit sa merg prin Cismigiu pana la birou, chiar daca intarziasem deja”, a povestit tanara pe pagina de Facebook a grupului ”Esti din Iasi daca…”
