News Flash:

„Dupa ce am divortat de sotul meu, mi-am promis ca nu voi mai avea niciodata un partener de al nostru…”

4 Martie 2018
980 Vizualizari | 0 Comentarii

Dupa ce am divortat de sotul meu, mi-am promis ca nu voi mai avea niciodata un partener de al nostru. Da, il vreau pe John, pe Jose, pe Karl – numai nu Ion. Nu pentru ca ai nostri sunt rai … ci pentru ca ei au intrecut masura.

Sunt rasfatati, depasiti. Si aceasta este o tendinta.

Da, eu vreau sa mentionez ca traiesc in America, unde barbatii se plimba cu copiii, le acorda multa atentie si tot timpul liber il petrec impreuna, lasandu-si sotia sa mearga la manichiura. Ei, la fel ca si sotia, se ridica in picioare cand copilul tipa noaptea si schimba scutecele. Ei nu considera a fi o rusine sa renunte la o bere dupa munca, cand familia ii asteapta acasa. Si nu considera asta o fapta eroica, dar o normalitate. Daca tot va considerati sexul puternic, va rog asumati-va numele pe deplin. Puterea consta in a intelege slabiciunea noastra- a femeilor!

Imi amintesc cum intr-o zi mi-am vizitat prietena. Era acasa cu fetita ei in brate. Imagine foarte cunoscuta, probabil- o femeie obosita, foarte epuizata si sotul ei, asezat confortabil pe canapea se juca la calculator…..M-am asezat pe canapea, prietena m-a servit cu ceai, mi-a dat pentru cateva minute copilul in brate. Ea se agita prin bucataria mica, pregatea masa, amesteca supa si hranea pisica.

Sotul ei, care statea langa mine nici macar nu s-a miscat, desi copilul in bratele mele a inceput sa planga. Am incercat sa-l linistesc, l-am purtat prin camera, i-am facut diverse exercitii, jocuri, in timp ce tatal sau, privea indiferent si isi continua jocul. Vroiam sa ii fac o lectie….”nerusinatul” m-am gandit eu. Dar barbatul nu era al meu, din fericire! Si, deci nu puteam sa-i fac nimic.

Prietena mea pana a linistit fetita era epuizata sa imi mai zambeasca. Abia atunci am observat riduri mici pe fata ei tanara. Era o femeie mereu ingrijita si foarte frumoasa, acum arata precum un cal izgonit. Ea m-a intrebat amabila cum imi merg treburile, pentru ca nu ne vazusem de mai multi ani…am fost plecata in America.

Ea s-a casatorit, a nascut un copilas. Sotul ei lucreaza in calitate de manager,cu un venit mic. Ea, fiind acasa cu fetita a decis sa castige niste bani, traducand texte. Lucra noaptea, iar ziua se dedica cresterii copilului. Rutina zilnica, dar si vizitele regulate la medic, o gripa, o analiza, vaccinuri, cine are copii intelege perfect…a si da, desigur, era sa uit-eruptiile dentare.

M-am asezat langa ea si ascultand m-am inspaimantat. ”Si sotul? te ajuta? ”, am intrebat-o nepoliticos, cunoscand raspunsul in prealabil. A oftat incet si a coborit ochii in jos: “Bineinteles, el se ocupa de ea in timp ce eu fac ordine, stau in alta camera.”

M-am uitat trist spre fereastra. O seara linistita, dar noroiosa, zapada murdara pe strazi… calcata zilnic de milioane de femei nefericite, care imping carucioare singure. Ele au grija de totul, invelesc copii sa le fie cald, merg cu picioarele ude repede acasa sa pregateasca cina pentru ”soti”.

Mai duc si pungile pline de la piata, imping caruciorul la intrarea in bloc, care nu are rampa. Ajungand acasa,obosite deja, trebuie sa pregateasca masa si inca o mie de alte treburi toate facute cu copilul in brate. Si toate pentru a purta demna numele de ”sotie iubitoare”.


 Nimeni nu o lauda pentru asta, nu o imbratiseaza, nu o strange la piept, nu o apreciaza. Pentru ca ”ea trebuie”, iar el ”nu trebuie”. Asa sunt impartite rolurile. El doar merge la serviciu. Nu i-am mai spus ca sotul meu, si orice “sot”, de obicei ajuta. De asemenea, nu asteapta, in timp ce sotia il va ruga si nu-i face o favoare. Dar singur spala vasele si aspira prin casa. Si duce copii seara la bazin, astfel incat sotia sa se odihneasca. Si, da, este o normalitate!

Am tacut. Si i-am multumit lui Dumnezeu ca traiesc intr-o lume in care totul este diferit. In cazul in care barbatul este capul familiei. El este un om puternic, intelegator, partenerul de nadejde in familie. Merge la serviciu, face cumparaturi, ajuta sotia prin casa, cot la cot muncesc pentru viata lor. Fac totul ca sa fie armonie, liniste si prosperitate in familie.

El este un tata, un sot, un zid. Cat el se joaca cu copii eu pot linistita sa mai scriu un articol. Pentru ca si eu sunt o personalitate, am un job si o viata in afara de scutece. Si nimeni nu-mi cere placinte si ordine ideala prin casa, pentru ca el ma respecta si ma iubeste. Si ma pretuieste si, cel mai important, ma protejeaza. Si pentru ca este un barbat adevarat …

Da, am fost rasfatata in America, m-am obisnuit cu egalitatea si libertatea de gandire. Si da, imi place sa fiu femeie, nu robot de casa. Si imi place faptul ca copii mei vor creste parteneri cu nevestele lor. Nu, relatia stapan- sluga.

”Draga, vreau sa mananc”, am auzit o voce de nicaieri. Un strigat ascutit m-a desteptat din gandurile mele. Acesta este jucatorul nostru flamand si sarac. Prietena mea s-a ridicat si i-a pus masa. El, fara a spune “multumesc”, a inceput sa manance. ”Mai da-mi paine!” El a aratat fara sa se miste …

Fete, fete, femei! Sa ne iubim pe noi! Sa invatam sa distingem asa barbati de barbatii normali. Exista, de asemenea, soti buni, grijulii si intelepti. Avem o singura viata, trebuie sa o petrecem valoros, alaturi de oameni cu care sa ne ”petrecem” viata, nu sa supravietuim.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1493 (s) | 22 queries | Mysql time :0.027361 (s)