News Flash:

Editorial: Adio UE? In loc să pregătim viitorul, noi ne luptăm la nesfarşit cu fantomele trecutului

16 Februarie 2017
648 Vizualizari | 0 Comentarii
Cluj

In noiembrie 2015, profesorul Vasile Puşcaş, fost negociator-şef al României pentru aderarea la UE, îmi declara: "Statele avansate economic nu mai au răbdare cu săracii din Centru şi Est. Ca atare, într-un orizont de timp foarte apropiat, intenţionează să modifice din rădăcini atât structura cât şi rolul Uniunii Europene. Concret, se va crea o Europă pe două nivele, în care cei din fosta CEE vor merge înainte fără a-i mai aştepta pe cei din UE 28. Pretextul va fi nevoia de competitivate pe pieţele globale, aşa că se vor crea aşa-numite Grupuri de acţiune consolidată, care se vor axa pe domenii precum cercetarea, întărirea monedei comune, educaţia de vârf şamd. Alarmant pentru noi este că, în acest mod, părţi consistente din fondurile structurale vor ajunge la aceste grupuri, anulând, astfel, şansele de dezvoltare ale esticilor."

Speram atunci ca dl. Puşcaş să se înşele, numai că la reuniunea informală de la Malta a Consiliului European s-a afirmat deschis exact ceea ce ne temeam: Europa cu două niveluri a ajuns "pe ţeavă", iar în martie, la Roma, e foarte probabil ca subiectul să fie adâncit.

Pare ciudat că preşedintele Iohannis n-a spus un cuvânt la revenirea în ţară despre această alarmantă noutate, insistând să ne declare că liderii cu care a discutat erau îngrijoraţi de soarta statului de drept la noi. Dacă bine ne gândim, le-am servit un excelent argument pentru excluderea definitivă a României de la masa bogaţilor.

O altă informaţie cu acelaşi înţeles.

In iulie 2015 a fost lansat Fondul european pentru investiții strategice (FEIS), conceput pentru a impulsiona creșterea economică și competitivitatea pe termen lung. Numai că săptămâna trecută a fost publicat un raport al BEI, din care rezultă că, din totalul celor 315 mld Euro alocate, 92% au ajuns la ţări occidentale şi doar 8% la ţări din Est.

Ce efecte ar avea asupra noastră instituirea noii Uniuni Europene?  

Intâi de toate, cum deja am spus, o reducere dramatică a fondurilor structurale. Nu că am fi campioni la atragerea acestor bani, dar, odată împuţinaţi până la ridicol, o bună parte a proiectelor pe care, cu chiu cu vai, le-am pregătit, vor fi anulate. Adio utilităţi la sate, construcţii în infrastructură, investiţii în domeniul privat etc.

Pentru cine n-a băgat de seamă, o parte semnificativă a economiei performante din România are acţionariat majoritar sau complet străin. Activele româneşti eficiente sunt o tristă minoritate din total. Cum s-a ajuns aici? Printr-o politică antinaţională de privatizare a părţilor viabile din economie şi de distrugere a celorlalte părţi. Aberant este că din toată campania de privatizări, întinsă pe un sfert de veac, ne-am ales cu maximum 20 mld dolari, conform unor evaluări din vara trecută, nici acum finalizate. Chiar mai aberant este că nu se cunoaşte unde au intrat acele sume, fiindcă nimeni n-a cerut şi nici n-a predat vreun raport.

In aceste condiţii, când nu avem o economie proprie funcţională şi eficientă, pierderea sursei de finanţare europeană ar fi un dezastru.

Situaţia noastră e cu atât mai gravă cu cât, spre deosebire de polonezi, cehi, slovaci sau unguri, noi n-am avut şi nu avem un proiect de ţară general asumat. In loc să pregătim viitorul, care vine şi se schimbă tot mai rapid, noi ne luptăm la nesfârşit cu fantomele trecutului şi căutăm răzbunări de moment. Tema corupţiei, necesară, fireşte, acaparează de ani de zile toate preocupările instituţiilor, fără a permite planificarea unor mişcări vitale de viitor şi, culmea, fără a reduce vizibil acest flagel. N-am reuşit să separăm apele, punând procurorii să ancheteze, judecătorii săjudece, politicienii să administreze şi să legifereze iar specialiştii să le ofere, tuturor, soluţiile optime. Amestecăm totul într-o mare ciorbă de cel mai păgubos soi balcanic, în timp ce vecinii au trecut de mult înaintea noastră, iar Vestul dă semne clare că nu ne mai doreşte.  

Ce ne rămâne de făcut?  

SA NE TREZIM, aşa cum de 26 de ani ne îndeamnă imnul naţional, să ne unim forţele, fiindcă avem interese comune, volens-nolens, să-i dăm la o parte pe cei care nu ne ajută să mergem înainte, indiferent cât de mult ne gâdilă corzile sensibile, să ne apucăm de muncă şi să luăm decizii doar în folosul nostru, nu al altora!

In acest mod, trecerea pe planul 2 al UE ne va afecta tot mai puţin, până spre deloc.

Lumea nu se reduce la Europa, în caz că n-aţi observat.


Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

dan horea editorial
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1221 (s) | 33 queries | Mysql time :0.026429 (s)