News Flash:

EDITORIAL Dan Horea: Tatucul e baza, democratia doar fundal

2 Ianuarie 2017
1502 Vizualizari | 0 Comentarii
Dan Horea

"Democraţia nu poate fi apărată de duşmanii ei prin mijloace democratice", scria Sir Winston.

"Democraţia funcţionează satisfăcător doar în vremuri de prosperitate şi linişte, cu condiţia ca majoritatea cetăţenilor să fie educată şi activă civic". Nu ştiu cine a scris asta, dar sunt de acord.

"Omul politic poate greşi, fiindcă om este şi el, dar, dacă îşi recunoaşte eroarea, cariera lui politică se încheie", scria Jules Verne.

Ce vreau să prefaţez cu aceste citate?

Ideea că, în fapt, ceea ce obişnuim a numi sistem democratic foarte rar îşi merită numele, iar marile personalităţi ale lumii democratice au fost, în fapt, nişte "tătuci", sau "mămuci", după caz.

De la Oliver Cromwell încoace, trecând pe la George Washington, Abraham Lincoln, F.D. Roosevelt, Winston Churchill, Charles de Gaulle, Konrad Adenauer, Ronald Reagan, Margaret Thatcher şi Helmuth Kohl, cu toţii au avut ceva în comun: un statut şi o putere mult peste cel considerate normale într-o democraţie.

Încercaţi să vi-l închipuiţi pe Francois Hollande doar spunând ce spunea de Gaulle, nu şi făcând! Ar fi linşat, probabil... Aceeaşi comparaţie merge şi în cazuri gen Obama vs. Roosevelt, sau Merkel vs. Kohl.

Epoci diferite, conducători diferiţi, rezultate net diferite.

Observaţi că nu i-am luat în calcul pe dictatori.

Spre disperarea (nemărturisită) a apologeţilor sistemului democratic pur şi dur, toate democraţiile au la temelie mici (sau mari) perioade de dictatură. N-ai cum să instaurezi un regim nou de la A la Z fără a elimina stâlpii vechiului regim. Numai după ce aceştia sunt neutralizaţi, hamul se poate relaxa.

A fost nevoie de Teroarea iacobină pentru ca nobilimea franceză să fie suficient slăbită încât să nu mai poată reversa procesele revoluţionare.

Pe de altă parte, în ciuda corupţiei de care nu sunt ferite, sistemele dictatoriale au o eficienţă greu de negat. Ce-a făcut Hitler în Germania în doar 6 ani, prin forţe proprii, au reuşit democraţii nemţi în 25 de ani postbelici, cu ajutor american consistent. Aceeaşi poveste în Italia lui Mussolini, unde, apropo, a fost inventat fascismul corporatist, aflat la mare cinste astăzi. Nu mai pomenesc de Stalin, care, în 15 ani. a făcut din URSS-ul medieval moştenit o mare putere industrială.

Fireşte, dictaturile performează călcând în picioare oameni şi destine, ceea ce nu înseamnă că democraţiile n-au aceleaşi efecte, doar că sunt numite altfel.

Cel mai interesant e că popoarele, chiar şi cele cu ştaif, simt nevoia (rareori mărturisită) de a avea "tătuci". Oameni pretins infailibili, care decid totul şi ne scutesc de răspundere personală. 

Îi înjurăm, punem toate relele şi neîmplinirile pe seama lor, dar foarte greu ne debarasăm de ei. Când greşesc, ne îmbătăm cu apă rece pentru a le scuza eşecurile, altminteri ar trebui să ieşim din zona de confort. Cel mai adesea, înlocuim un tătuc cu altul.

Fireşte, aceste idei provoacă furia "liberilor frumoşi", care uită că ei se revoltă în numele unui grup sau a unui lider ce întruneşte de minune condiţiile pentru a fi tătuc!

Democraţia reală presupune educaţie, implicare şi responsabilitate. Adesea, chiar amânarea unor proiecte personale de dragul celor publice. A spune că tu eşti democrat dar nu te interesează politica e la fel de credibil ca a spune că eşti creştin dar te rogi lui Mahomed. Pur şi simplu nu "puşcă"!

De aceea, perioade de reală democraţie n-au existat niciodată. Cel puţin nu pe scară largă.

În realitate, perioadele când ne conduc tătuci eficienţi alternează cu cele în care ne conduc nişte marionete ale grupurilor de interese.

Nu cred că e cazul să vă spun în ce fel de perioadă ne aflăm acum!

 


Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

dan horea editorial democratie
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1303 (s) | 23 queries | Mysql time :0.030027 (s)