News Flash:

Era devastata dupa moartea tatalui ei, dar nu se astepta sa gaseasca asta la usa ei

17 Aprilie 2017
3999 Vizualizari | 0 Comentarii
O femeie a povestit pe internet cum i s-a schimbat viata dupa inmormantarea tatalui ei. Nu se astepta la asa transformare.
“Cand am aflat ca tata e pe moarte am luat repede trenul pentru a ajunge la spital, la el. Mai tarziu am aflat ca si atunci cand stii ce urmeaza, nu ai cum sa te pregatesti pentru un asemenea eveniment. A durut mult mai mult decat anticipasem, a fost cel mai dureros si dificil moment din viata mea.
Dupa ce s-a stins, m-am intors in garsoniera lui si m-am asezat pe jos. Erau atatea lucruri de facut. Hartii, aranjamente, facturi, traditii. Au trecut zile intregi si parca nu se mai termina. Eram depasita de situatie si ma simteam tare singura. Stateam in garsoniera lui si era liniste. Cum poate sa fie o camera plina de mobila sa fie asa goala?
Intr-o seara, linistea s-a rupt. La usa de la intrare plangea cineva. Am deschis usa si pre presul de la intrare era un pisoi tarcat. Era un amarat de pisoi. Arata groaznic. Arata exact cum sa simteam eu.
L-am bagat in casa si am deschis o cutie cu ton. A mancat repede si a adormit exact acolo, pe gresie, in bucatarie.
A doua zi am intrebat vecinii ce-i cu pisoiul asta. Mi-au spus ca unul dintre chiriasii de pe palier a plecat si l-a abandonat. Pisoiul asta era ca mine, singur si abandonat.
Stateam pe palierul blocului si ma gandeam ce sa fac cu pisoiul asta. Sa am grija de cineva in acest moment nu era in planurile mele. Cand am deschis usa, a alergat spre mine si a inceput sa se urce pe picior. In acel moment m-am decis sa il pastrez, macar pana ma intorc acasa. I-am zis Ionica, in onoarea unui catel pe care tata il adorase.
Lucrurile au mers mult mai bine. Aveam multe de facut in timpul zilei, dar cand ma intorceam acasa eram intampinata cu entuziasm si afectiune. Cu pisoiul asta pricajit torcand in poala mea am aranjat vorbit la telefon cu avocatul, cu diverse rude si cunostinte. Noaptea se baga in pat, langa mine. Cateodata dormea pe perna mea sau in capul meu. Ma facea sa rad, cum nu mai rasesem de mult. Prezenta si compania lui au schimbat totul. Nu stiu cum as fi trecut prin toate astea fara el.
Cand mi-am terminat toate treburile a venit momentul sa ma gandesc ce o sa fac cu Ionica. Nu stiam cum o sa il transport cu trenul pana acasa, dar nu voiam sa renunt la el. In ciuda tuturor grijilor mele, Ionica s-a comportat exemplar. Nu a plans, ci a dormit in cutia de transport tot drumul. Cred ca era fericit. Parca stia ca merge acasa.
Au trecut cinci ani de la moartea tatalui meu. Pisoiul ala pricajit nu mai exista, acum e un motan frumos. A fost si este un dar minunat. Toata lumea m-a laudat ca l-am salvat. Adevarul il stiu doar eu si Ionica. Ne-am salvat reciproc. Eu i-am oferit un camin si el mi-a dat o lectie de viata. M-a invatat sa am incredere ca totul va fi bine. Ca oricand ai nevoie de un inger, acesta va veni. Uneori ingerul vine pe patru picioare si are blanita tarcata.”
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1336 (s) | 32 queries | Mysql time :0.044509 (s)