News Flash:

Exclusiv: Vezi cum a pierdut Boc procesul privind placutele bilingve! Nici n-a facut intampinare si nici nu s-a prezentat in instanta pentru a formula aparari!

11 Septembrie 2014
903 Vizualizari | 0 Comentarii
La data de 11 iulie 2014 Tribunalul Cluj pronunta o sentinta istorica in dosarul in care asociatia condusa de catre extremistul maghiar Landman Gabor chema in judecata Primaria si Consiliul Local Cluj pentru instalarea placutelor bilingve la intrarea in oras.\
Astfel, magistratii instantei clujene au admis cererea reclamantilor si au dispus obligarea autoritatilor la instalarea placutelor respective, dupa un proces care a durat mai putin de o luna si care s-a consumat in doua termene.

In mare parte, infrangerea suferita de catre municipalitate in proces este datorata si dezinteresului de care a dat dovada primarul Emil Boc in aceasta privinta, acesta nedepunand nici cel mai mic efort pentru a combate motivele invocate de catre partea adversa.

In aceasta privinta, Tribunalul Cluj arata in motivarea sentintei ca primarulEmil Boc, profesor de drept constituional, nici macar nu s-a obosit sa depuna intampinare la cerere si nici nu a formulat aparari data de actiunea introdusa de Landman Gabor.

“Paratii (Primaria si Consiliul Local Cluj- nr) nu au formulat intampinare in cauza si nici nu s-au prezentat in fata instantei pentru formularea de  aparari fata de actiunea in contencios administrativ depusa de catre reclamanta.”, se arata in sentinta mai sus mentionata


Citeste in exclusivitate mai jos motivarea sentintei prin care la Cluj se vor amplasa placute bilingve:


R O M A N I A

TRIBUNALUL CLUJ
SECTIA MIXTA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE

Dosar nr. 1516/117/2014
Cod operator de date cu caracter personal 3184

SENTINTA CIVILA NR. 4800/2014
Sedinta publica din data de 11 iulie 2014
Instanta constituita din:
PRESEDINTE Monica Trofin
Grefier Raluca Bianca Moldovan

Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ si fiscal avand ca obiect obligatia de a face formulata de reclamanta F.E.C.H.R.H.C.E., in contradictoriu cu paratii CONSILIUL LOCAL AL MUN.CLUJ NAPOCA si PRIMARUL MUN.CLUJ NAPOCA.
Se face referatul cauzei de catre grefierul de sedinta constatandu-se ca la data de 03.07.2014 prin serviciul de registratura al instantei reclamanta a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Totodata se constata ca mersul dezbaterilor si concluziile pe fond ale partilor au fost consemnate in incheierea sedintei publice din data de 27.06.2014, care face parte integranta din prezenta hotarare, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera,  a amanat pronuntarea pentru data de azi, 11.07.2014.


INSTANTA

Prin cererea in contencios administrativ formulata de catre reclamanta F.E.C.H.R.H.C.E. in contradictoriu cu paratii CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CLUJ NAPOCA si PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ NAPOCA  s-a solicitat instantei sa dispuna obligarea paratilor la instalarea indicatoarelor bilingve de delimitare a municipiului Cluj-Napoca, in limbile romana si maghiara. Nu au fost solicitate cheltuieli de judecata.

In motivarea cererii, reclamanta arata ca este o organizatie neguvernamentala de protectie a drepturilor minoritatii maghiare si, in aceasta calitate, solicita autoritatilor administratiei publice locale instalarea indicatoarelor de delimitare a municipiului Cluj-Napoca si in limba minoritatii maghiare, respectiv instalarea de indicatoare bilingve in limbile romana si maghiara.
Arata reclamanta ca numarul locuitorilor de etnie maghiara din municipiul Cluj-Napoca  este inferior procentului de 20 % prevazut de Legea 215/2001, insa chiar si in aceste conditii, reclamanta  precizeaza ca  minoritatea maghiara este indreptatita sa beneficieze de inscriptionarea indicatoarelor si in limba maghiara, avand in vedere prevederile Conventiei-cadru pentru protectia minoritatilor nationale, incheiata la Strasbourg la 1 februarie 1995.
Potrivit Conventiei, autoritatile administratiei publice  au obligatia de a expune denumirea traditionala a strazilor si a altor indicatii topografice in limba minoritatilor, daca exista un numar substantial de locuitori si o cerere suficienta.
Municipiul Cluj-Napoca este o arie locuita in mod traditional de un numar substantial de persoane apartinand minoritatii maghiare, in 1910 ponderea populatiei maghiare fiind de 82 %, aceasta diminuandu-se pana la 16 % in anul 2011.
Exista, de asemenea, o cerere suficienta concretizata in peisajul multicultural al municipiului Cluj-Napoca unde  prezenta minoritatii maghiare este  evidenta.
Pe de alta parte, instalarea indicatoarelor bilingve s-a mai intalnit in Romania, chiar si in conditiile in care populatia minoritara nu ajunge la procentul de 20 %, un exemplu in acest sens constituindu-l orasele Aiud, Reghin, Sibiu. Inscriptionarea in limba minoritatii a denumirilor localitatilor, daca minoritatea are o pondere de sub 20 %, nu este interzisa, fiind o chestiune care tine de manifestarea de vointa a autoritatilor locale. Pentru municipiul Cluj-Napoca, s-a adoptat HCL Cluj-Napoca nr. 99/2002 in acest sens,insahotararea nu a fost pusa in executare.
In aceste conditii, tinand cont de imprejurarea ca municipiul Cluj-Napoca este un oras multicultural, ca minoritatea maghiara are o puternica manifestare in viata orasului din punct de vedere social si cultural, este oportun, in opinia reclamantei ca indicatoarele de delimitare a municipiului Cluj-Napoca sa fie inscriptionate atat in limba romana cat si in limba maghiara.
Arata reclamanta ca a  adresat autoritatilor administratiei publice locale o cerere de inscriptionare a denumirii municipiului in limbile minoritatilor nationale si in temeiul HCL Cluj-Napoca nr. 99/2002, insa acestea au refuzat, motiv pentru care s-a formulat prezenta cerere de chemare in judecata.

In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile Legii 215/2001, Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale, Constitutia Romaniei.

In probatiune, au fost anexate : dovada inregistrarii cererii de inscriptionare la autoritatile locale, raspunsul primit continand refuzul de inscriptionare, HCL Cluj-Napoca 99/2002, corespondenta administrativa, dovezi de comunicare, extras din Registrul Comertului- Camera de Comert a Olandei.

Paratii nu au formulat intampinare in cauza si nici nu s-au prezentat in fata instantei pentru formularea de  aparari fata de actiunea in contencios administrativ depusa de catre reclamanta.
Dupa inchiderea dezbaterilor in fond, s-au depus la dosar note de sedinta prin care s-a invocat exceptia lipsei de interes, exceptia lipsei calitatii procesuale active si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Primarul Municipiului Cluj-Napoca, solicitandu-se respingerea cererii in baza exceptiilor. Pe fond, s-a aratat ca populatia de etnie maghiara din Cluj-Napoca este sub  20 %, respectiv ca aceasta se ridica la procentul de 15,7 %, iar instalarea indicatoarelor bilingve nu se justifica prin prisma Legii 215/2001, astfel incat cererea se impune a fi respinsa si din acest punct de vedere.

Analizand cererea formulata in baza probelor administrate, instanta retine ca aceasta este intemeiata, datorita urmatoarelor considerente :

Considerente procedurale cu privire la exceptiile ridicate prin notele de sedinta de catre parati.

Instanta retine, potrivit dispozitiilor art. 248 NCPC, ca este prioritara pronuntarea asupra exceptiilor de procedura sau de fond care fac inutila, in tot sau in parte, administrarea de probe sau cercetarea in fond a cauzei.
 Cu privire la exceptiile invocate in cauza de catre parati, exceptia lipsei de interes, exceptia lipsei calitatii procesuale active si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Primarul Municipiului Cluj-Napoca, se retine ca acestea au fost invocate dupa dezbaterile pe fondul cauzei, prin urmare, se retine ca acestea au fost in mod tardiv formulate.
Potrivit dispozitiilor art. 208 NCPC, intampinarea este obligatorie iar nedepunerea intampinarii atrage decaderea paratului din termenul de a mai propune probe si de a invoca exceptii.
In cauza, actiunea in contencios administrativ formulata de catre reclamanta a fost comunicata paratilor iar acestia nu au formulat intampinare in termenul legal, fiind decazuti astfel din dreptul de a mai propune probe sau de a ridica exceptii, altele in afara decat cele de ordine publica.
In acelasi timp, potrivit dispozitiilor art. 394  alin. 3 NCPC, dupa inchiderea dezbaterilor, partile nu mai pot depune niciun inscris la dosarul cauzei, sub sanctiunea de a nu fi luat in seama.
In acest sens, potrivit dispozitiilor procedurale, instanta nu va tine seama de notele de sedinta depuse de catre parati dupa inchiderea dezbaterilor asupra fondului si de aspectele invocate.


Cu privire la conditiile exercitarii actiunii in contencios administrativ :



Potrivit dispozitiilor art. 30   NCPC,

oricine are o pretentie impotriva unei alte persoane, ori urmareste solutionarea in justitie a unei situatii juridice are dreptul sa faca o cerere inaintea instantei competente,

 iar potrivit art. 32 NCPC,

orice cerere poate fi formulata si sustinuta numai daca autorul acesteia are capacitate procesuala, are calitate procesuala, formuleaza o pretentie si justifica un interes.

Instanta a verificat actiunea formulata din punctul de vedere al respectarii conditiilor cerute de dispozitiile textelor legale mentionate si a retinut ca reclamanta este o organizatie neguvernamentala avand ca scop protejarea drepturilor minoritatii maghiare, inregistrata in Olanda, potrivit extrasului din Registrul Comertului al Camerei de Comert din Olanda, prin urmare, are  capacitatea si calitatea procesuala  necesara in vederea promovarii actiunii in justitie. Actiunea are un obiect bine determinat, reclamanta solicitand obligarea paratilor sa adopte o conduita si sa efectueze operatiuni administrative  si un interes, acela de a obtine respectarea drepturilor membrilor sai, respectiv respectarea drepturilor minoritatilor.

Si din perspectiva Legii nr. 544/2004, Legea contenciosului administrativ, instanta retine ca reclamanta justifica o capacitate si o calitate procesuala activa.

Reclamanta este  potrivit art. 2 din Legea 554/2004 un organism social interesat, acesta fiind definit potrivit lit. s. al art.2 :

(s) organisme sociale interesate - structuri neguvernamentale, sindicate, asociatii, fundatii si altele asemenea, care au ca obiect de activitate protectia drepturilor diferitelor categorii de cetateni sau, dupa caz, buna functionare a serviciilor publice administrative;

Reclamanta este o persoana vatamata in sensul art. 1 si 2 lit.a din Legea 554/2004,

a) persoana vatamata - orice persoana titulara a unui drept ori a unui interes legitim, vatamata de o autoritate publica printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri; in sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vatamate si grupul de persoane fizice, fara personalitate juridica, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum si organismele sociale care invoca vatamarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor si intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate;

Potrivit dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004,

(1) Orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atat privat, cat si public.

Potrivit art. 8 din Legea 554/2004

(1) Persoana vatamata (…), poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat (…) prin refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operatiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Obiectul cererii se circumscrie dispozitiilor art. 2  din Legea 554/2004,

lit. i) refuz nejustificat de a solutiona o cerere - exprimarea explicita, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilata refuzului nejustificat si nepunerea in executare a actului administrativ emis ca urmare a solutionarii favorabile a cererii sau, dupa caz, a plangerii prealabile;

precum si dispozitiilor art. 8 mai sus citate.

Reclamanta a invocat atat un interes privat, respectiv acela de protejare a drepturilor membrilor sai cat si un interes public, acela de respectare a  drepturilor cetatenilor romani de etnie maghiara, fiind intrunite atat conditiile art. 2 lit p si r  din Legea 554/2004

 p) interes legitim privat - posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat;
 r) interes legitim public - interesul care vizeaza ordinea de drept si democratia constitutionala, garantarea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competentei autoritatilor publice;

cat si conditiile art. 8 alin. (1^1), potrivit carora

(1^1) Persoanele fizice si persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invoca apararea unui interes legitim public numai in subsidiar, in masura in care vatamarea interesului legitim public decurge logic din incalcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.

Calitatea procesuala pasiva apartine paratilor, acestia fiind tinuti sa indeplineasca operatiunile administrative solicitate de reclamanta.

In temeiul art. 36 alin. 1 din Legea nr. 215/2001,

Consiliul local are initiativa si hotaraste, in conditiile legii, in toate problemele de interes local,

 iar in baza HG 1206/2001 art.11 alin. 2,     

(2) Confectionarea tablitelor indicatoare se realizeaza prin grija primarilor, costul acestora fiind suportat din bugetele locale.

Fata de raspunsul autoritatilor administrative prin care s-a refuzat  instalarea indicatoarelor de delimitare a municipiului Cluj-Napoca in limbile minoritatilor nationale, emis la data de 28.11.2013 ,  instanta constata ca actiunea s-a depus in termenul de 6 luni prevazut de art. 11 lit. b din Legea 554/2004.



3.   Considerente retinute pe fond in baza legislatiei interne.

Conform art. 76 din Legea 215/2001,

           (2) In unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand unei minoritati nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor, in raporturile lor cu autoritatile administratiei publice locale, cu aparatul de specialitate si organismele subordonate consiliului local, acestia se pot adresa, oral sau in scris, si in limba lor materna si vor primi raspunsul atat in limba romana, cat si in limba materna.
        (4) Autoritatile administratiei publice locale vor asigura inscriptionarea denumirii localitatilor si a institutiilor publice de sub autoritatea lor, precum si afisarea anunturilor de interes public si in limba materna a cetatenilor apartinand minoritatii respective, in conditiile prevazute la alin. (2).
   
    In municipiul Cluj-Napoca, minoritatea maghiara nu intruneste procentul prevazut de dispozitiile legale mai sus mentionate, potrivit rezultatelor oficiale ale recensamantului din 2011 publicate de Institutul National de Statistica disponibile pe pagina oficiala  -http://www.recensamantromania.ro/rezultate-2/, numarul maghiarilor fiind de 49 565, adica 15, 27 %.
Cu toate acestea, instanta considera insa ca minoritatea maghiara este indreptatita sa ceara autoritatii locale inscriptionarea bilingva a localitatii.

Astfel, dispozitiile art. 76 din Legea 215/2001 prevad obligativitatea inscriptionarii bilingve atunci cand cetatenii apartinand minoritatii nationale  depasesc un numar de 20% din numarul locuitorilor, iar HG 1206 /2001 concretizeaza modalitatea de executare  a acestei inscriptionari.
Instanta retine insa, ca din interpretarea dispozitiilor legale mai sus citate, rezulta ca atunci cand acest procent al cetatenilor minoritatilor nu este atins, problema  inscriptionarii in limba minoritatii este o chestiune ce tine de oportunitate, lasata la indemana autoritatii locale.
In sensul art. 36 alin.1 din Legea 215/2001,

(1) Consiliul local are initiativa si hotaraste, in conditiile legii, in toate problemele de interes local, cu exceptia celor care sunt date prin lege in competenta altor autoritati ale administratiei publice locale sau centrale.

Prin urmare, autoritatea locala este libera sa inscriptioneze in limba minoritatilor nationale, denumirea localitatii in limbile minoritatilor pe indicatoarele de intrare si iesire din localitate, daca exista o manifestare de vointa a autoritatii in acest sens.
La interpretarea dispozitiilor legale in aceasta modalitate, instanta a avut de ales intre doua variante de interpretare a legii, in sensul de a interpreta ca ceea ce nu este expres interzis de lege este permis, sau de a interpreta in sensul ca ceea ce nu este in mod expres prevazut este interzis.
Dintre aceste variante, s-a ales prima varianta, avand in vedere ca in momentul legiferarii nu pot fi avute in vedere in mod expres universalitatea conduitelor efective la care legea obliga, nici chiar in materia dreptului public, sau cu atat mai mult, acestea fiind apreciate generic, prin urmare ceea ce nu este expres interzis de lege este permis  , neinsemnand ca aplicarea acestui principiu contravine principiului legalitatii.
O astfel de interpretare, in sensul ca ceea ce nu este expres interzis de lege este permis  rezulta si din modalitatea de legiferare a competentelor consiliului local, potrivit art. 36 alin. 1 din Legea 215/2001, acesta avand drept de initiativa si competenta de a adopta hotarari in toate problemele de interes local, cu exceptia celor care sunt date prin lege in competenta altor autoritati ale administratiei publice locale sau centrale.

In alegerea variantei de interpretare, instanta a apelat si la practica judecatoreasca in materie, identificand doua hotarari irevocabile, cu solutii diferite insa.
Astfel, din practica Curtii de Apel Cluj , instanta retine ca s-au pronuntat Decizia nr. 2797 din 9 noiembrie 2009 si Decizia nr. 1298/2011, ambele in materia inscriptionarii denumirii localitatilor in limba minoritatilor nationale.

Prin Decizia nr. 2797 din 9 noiembrie 2009  a Curtii de Apel Cluj s-a stabilit  ca  in situatia in care legea  nu distinge, prevazand in mod generic printre atributiile administratiei publice locale si pe aceea de a adopta hotarari in orice problema de interes local, este la latitudinea autoritatilor locale inscriptionarea indicatoarelor in limba minoritatilor, atunci cand minoritatile nu intrunesc pragul de 20%.
Prevederea legala  de asigurare a inscriptionarii in limba minotitatilor atunci cand cetatenii acestora ating un procent de 20 % este imperativa, autoritatile locale fiind obligate sa o aplice ca atare, neputand adopta o decizie contrara acestei prevederi. In schimb, textul legal „vor asigura inscriptionarea denumirii localitatilor” nu poate fi nicidecum interpretat in sensul ca daca ponderea unei minoritati nationale este de sub 20 % se interzice inscriptionarea bilingva a denumirii localitatii respective.
S-a mai retinut in decizia mentionata ca in multe localitati din Romania legea s-a interpretat exact conform principiului juridic fundamental „ceea ce legea nu interzice, este permis”, fiind astfel instalate indicatoare cu denumirea localitatii bi-sau trilingve in localitati unde minoritatea respectiva nu atingea pragul de 20 %, cum ar fi de exemplu Sibiul, Mediasul, Aiudul, Seinul, Sighisoara, Iernutul etc.

Prin Decizia nr. 1298/2011 a Curtii de Apel Cluj,  s-a pronuntat insa o solutie contrara, in sensul ca autoritatile locale nu pot aprecia oportunitatea instalarii de indicatoare cu inscriptionarea denumirii localitatii in limba minoritatilor atunci cand numarul cetatenilor minoritatii respective nu ajunge la procentul de 20 %, nefiind aplicabil in cauza principiul „ceea ce nu este expres interzis de lege este permis” .                                                                 
S-a aratat, potrivit deciziei mentionate, ca niciuna din atributiile cuprinse in art. 36 din L.215/2001 nu se refera la posibilitatea autoritatii  de a hotari cu privire la inscrierea pe panourile de demarcatie a perimetrului administrativ – teritorial al municipiului in cazul in care ponderea minoritatii in limba careia se realizeaza inscriptia este de sub 20% din totalul populatiei, aceasta atributie nefiind conferita consiliului prin nicio  lege, activitatea organelor administrative fiind o activitate de organizare a executarii si de executare in concret a legii, cu aplicarea principiului legalitatii.
S-a mai retinut ca, in activitatea lor, organele administrative au posibilitatea sa aprecieze ce masura vor lua, cand sa ia o anumita masura, cu ce mijloace sa o duca la indeplinire.Recunoasterea dreptului de apreciere pentru organele administrative are drept scop valorificarea atributiilor acestora si in acelasi timp, aplicarea legii in raport de conditiile concrete. Insa, niciodata, organele administrative nu vor putea decide impotriva prevederilor legii.

    Prin urmare, avand in vedere practica judiciara neunitara, instanta are posibilitatea de a se ralia uneia sau alteia dintre opinii, iar din acest punct de vedere, va  retine ca este mai potrivita prima varianta, care este mai apropiata si de reglementarile internationale, asa dupa cum se va arata in continuare.
    In consecinta, instanta apreciaza ca, sub un procent de 20%, posibilitatea inscriptionarii in limba minoritatilor este o chestiune de oportunitate si aceasta este la indemana autoritatilor locale.

In continuare, se retine ca , in principiu, instantele de judecata pot cenzura actele administrative ale autoritatilor publice doar din perspectiva legalitatii, nu si din perspectiva oportunitatii.
Problema oportunitatii actelor administrative este strans legata de dreptul de apreciere al organelor administratiei publice si de alegerea solutiilor adecvate pentru organizarea executarii legii si executarea in concret a acesteia.
Cu toate acestea, posibilitatea de apreciere acordata organelor administrative trebuie sa se realizeze in limitele legalitatii, refuzul nejustificat si excesul de putere antrenand raspunderea organelor administratiei publice.
Astfel, din acest punct de vedere, instanta apreciaza ca poate verifica conduita paratilor exprimata in cazul refuzului de a solutiona favorabil cererea reclamantei, din perspectiva excesului de putere.

In prezenta cauza, se retine ca paratul Consiliul Local Cluj-Napoca a apreciat oportunitatea inscriptionarii denumirii municipiului Cluj-Napoca in limba minoritatilor nationale, respectiv in limba maghiara si germana, emitand in acest sens, in mod legal dupa cum s-a aratat anterior, in baza art. 36 alin. 1 din Legea 215/2001, Hotararea nr. 99 din 7 martie 2002, alocandu-se si sume de bani de la bugetul local in vederea confectionarii si montarii indicatoarelor de inscriptionare a denumirii municipiului la principalele cinci intrari si iesiri.
In vederea  aducerii la indeplinire a hotararii au fost desemnate Directia domeniu public si privat si Directia economica.
Hotararea  nr. 99 din 7 martie 2002 nu a fost pusa  in executare pana in prezent.
Prin urmare, in acest context reclamanta poate pretinde in mod intemeiat autoritatii locale inscriptionarea  denumirii localitatii in limba romana si maghiara, autoritatea locala asumandu-si deja inscriptionarea in limba minoritatilor.
Nu s-a facut in cauza dovada ca hotararea a fost abrogata iar imprejurarea ca nu s-au distribuit si fondurile in momentul emiterii hotararii nu poate anula dreptul castigat al minoritatii maghiare, cu atat mai mult cu cat, potrivit corespondentei administrative, reclamanta se declara gata sa suporte din bugetul propriu fondurile necesare inscriptionarii.
Astfel, reclamanta  nu solicita autoritatii decat sa fie consecventa cu propria pozitie si sa puna in executare ceea ce in mod liber a hotarat.
In aceasta situatie, instanta apreciaza ca refuzul autoritatilor locale de inscriptionare a denumirii municipiului Cluj-Napoca in limbile minoritatilor nationale se circumscrie unui exces de putere, in sensul art. 2 lit n din Legea 554/2004:
   
n) exces de putere - exercitarea dreptului de apreciere al autoritatilor publice (…)  prin incalcarea drepturilor si libertatilor cetatenilor;

Atata timp cat exista o hotarare a consiliului local  care prevede instalarea indicatoarelor de delimitare a municipiului Cluj-Napoca in limbile minoritatilor nationale si atata timp cat paratii nu au dovedit ca aceasta hotarare a fost abrogata in mod expres, autoritatile locale nu mai au un drept de apreciere cu privire la executarea sau nu a dispozitiilor hotararii in sensul de asigurare sau nu a instalarii indicatoarelor solicitate .

In plus, chiar daca nu ar exista HCL Cluj-Napoca 99/2002, in subsidiar, instanta apreciaza ca in cauza problema inscriptionarii indicatoarelor in limbile minoritatilor nationale se poate pune si din perspectiva discriminarii.
Chiar daca oportunitatea nu poate fi in principiu cenzurata de instante, nu se poate trece cu vederea ca in tara,  exista numeroase localitati in care autoritatile administrative au apreciat oportun sa instaleze indicatoare de delimitare a localitatilor in limba minoritatilor, chiar si in situatia in care acestea sunt sub 20% din numarul locuitorilor -  Sibiul, Mediasul, Aiudul, Seinul, Sighisoara, Iernutul, Campia Turzii, Hunedoara, Timisoara, asa dupa cum s-a retinut si in Decizia nr. 2797 din 9 noiembrie 2009  a Curtii de Apel Cluj – iar conduita administratiei publice in Romania ar trebui sa fie unitara si previzibila iar minoritatile sa poata avea aceleasi asteptari in raport cu autoritatile publice.
Discriminarea presupune aplicarea unui tratament diferit la persoane aflate in situatii de egalitate, ori in acest context minoritatile din Cluj-Napoca sunt discriminate pe criterii geografice, neavand acelasi regim cu minoritatile din celelalte localitati unde exista indicatoare inscriptionate in limba minoritatilor, chiar daca populatia acestora nu ajunge la 20% din numarul locuitorilor.
Discriminarea a mai fost invocata de catre reclamanta si in fata CNCD, reclamandu-se insa o discriminare pe criteriu de nationalitate in raport cu cetatenii romani, plangerea sa fiind respinsa.
In prezenta cauza insa discriminarea nu se apreciaza in raport cu cetatenii romani ci in raport cu celelalte minoritati din alte localitati, minoritatea maghiara din municipiul Cluj-Napoca fiind defavorizata.
Prin urmare, solicitarea reclamantei de inscriptionare in limba maghiara ar fi intemeiata si din acest punct de vedere.

Cu privire la modalitatea efectiva de inscriptionare a denumirii localitatii in limbile minoritatilor nationale, instanta apreciaza ca si in situatia in care aceste minoritati sunt sub 20 % sunt aplicabile tot prevederile HG 1206/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a dispozitiilor privitoare la dreptul cetatenilor apartinand unei minoritati nationale de a folosi limba materna in administratia publica locala, cuprinse in Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, deoarece se refera la aceleasi drepturi ale minoritatilor.

In sensul dispozitiilor HG 1206/2001, se prevede ca :

ART. 4
    (1) In localitatile in care cetatenii apartinand unei minoritati nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor se va asigura inscriptionarea denumirii localitatii si in limba materna a cetatenilor apartinand minoritatii respective.
ART. 10
    (1) Modul de inscriptionare a denumirii unor localitati in limba materna a cetatenilor apartinand minoritatilor este prevazut in anexele nr. 1/1-1/23.
    (2) Inscriptionarea in limba materna a denumirii unor localitati are caracter informativ, neputand fi folosita in corespondenta sau in documentele oficiale.
ART. 11
    (1) Inscriptionarea in limba materna a denumirii unor localitati in care cetatenii apartinand unei minoritati au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor se face pe aceeasi tablita indicatoare, sub denumirea in limba romana, folosindu-se aceleasi caractere, marimi de litere si culori, potrivit anexei nr. 2. Inscriptionarea se face atat pe indicatoarele rutiere de intrare, cat si pe cele de iesire din localitate.
    (2) Confectionarea tablitelor indicatoare se realizeaza prin grija primarilor, costul acestora fiind suportat din bugetele locale.

Din interpretarea HG 1206/2001, reiese prin urmare ca inscriptionarea in limba minoritatii se face pe indicatoarele rutiere de intrare si iesire din localitate. Aceste indicatoare trebuie sa fie inscriptionate in limba minoritatii, conform denumirii din anexa hotararii de guvern iar inscriptionarea are doar un caracter informativ, neputand fi folosita in corespondenta sau in documentele oficiale.
Potrivit HG 1206/2001 Anexa 1/9  denumirea  municipiului Cluj-Napoca, in limba maghiara este „Kolozsvar”, prin urmare, aceasta denumire trebuie sa se regaseasca pe indicatoarele prevazute de art. 11 din HG 1206/2001.

4.   Considerente retinute pe fond in baza legislatiei internationale.

Potrivit dispozitiilor art. 10 din Constitutie referitoare  la relatiile internationale, 
Romania intretine si dezvolta relatii pasnice cu toate statele si, in acest cadru, relatii de buna vecinatate, intemeiate pe principiile si pe celelalte norme general admise ale dreptului international.
Potrivit dispozitiilor art. 11 din Constitutie, referitoare la dreptul international si dreptul intern
 (1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Potrivit dispozitiilor art. 20 din Constitutie , referitoare  la  tratatele internationale privind drepturile omului
 (1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.
Din perspectiva reglementarilor constitutionale citate, instanta a examinat legislatia internationala cu privire la drepturile minoritatilor, respectiv tratatele internationale la care Romania este parte si care contin prevederi cu privire la respectarea drepturilor minoritatilor nationale.

I . Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale, incheiata la Strasbourg la 1 februarie 1995, ratificata de Romania prin  Legea 33/1995, a  fost adoptata cu scopul  de a defini principiile care trebuie respectate si obligatiile care decurg din acestea, pentru a asigura, in statele membre si in celelalte state care pot deveni parti , protectia efectiva a minoritatilor nationale si a drepturilor persoanelor apartinind acestora, in cadrul statului de drept, cu respectarea integritatii teritoriale si a suveranitatii nationale.
  
Potrivit art. ART. 11 din Conventie, alin. 3
   
    3. In ariile locuite in mod traditional de un numar substantial de persoane apartinind unei minoritati nationale, partile vor depune eforturi, in cadrul sistemului lor legal, inclusiv, atunci cind este cazul, in cadrul acordurilor incheiate cu alte state, si tinind seama de conditiile lor specifice, pentru expunerea denumirilor locale traditionale, a denumirilor strazilor si a altor indicatii topografice destinate publicului, deopotriva in limba minoritara, acolo unde exista o cerere suficienta pentru astfel de indicatii.

    Prin urmare, in raport cu aceasta dispozitie legala,  se impune inscriptionarea denumirilor locale traditionale in limba minoritatilor, daca exista un numar substantial de persoane apartinand minoritatilor si o cerere suficienta.
    Dupa cum s-a aratat anterior, in Cluj-Napoca sunt  49 565 de locuitori de etnie maghiara, conform rezultatelor recensamantului din 2011, adica 15, 27 % iar un asemenea numar intruneste, din punctul de vedere al instantei, toate cerintele  pentru a fi considerat un numar substantial in sensul prevederilor art.11 din Conventia cadru pentru protectia minoritatilor nationale.
    Conventia nu a oferit criterii de apreciere a determinarii numarului substantial, putandu-se interpreta ca determinarea acestuia este lasata la dispozitia fiecarei parti semnatare.
Sub acest aspect se poate retine ca, potrivit art.76 din Legea  215/2001, Romania a apreciat drept un numar substantial procentul de 20% din numarul locuitorilor, peste acest procent fiind obligatorie inscriptionarea in limba minoritatilor, insa aceasta prevedere nu poate fi interpretata, dupa cum s-a aratat si anterior, in sensul ca un numar substantial nu poate fi situat si sub nivelul acestui procent, dovada fiind faptul ca in mai multe localitati de pe teritoriul Romaniei s-a procedat la o inscriptionare a indicatoarelor de delimitare a localitatilor in limba minoritatilor.
Prevederile Conventiei nu pot fi interpretate in sensul de a restrange interpretarea numarului substantial  ci, dimpotriva, prevederile Conventiei trebuie interpretate in sensul de a produce efecte favorabile minoritatilor, asigurand prin aceasta interpretare indeplinirea scopului in vederea careia Conventia a fost adoptata.
Totusi, numarul cetatenilor de etnie maghiara din municipiul Cluj-Napoca  este mai mare decat numarul total de locuitori  din toate celelalte orase si municipii ale judetului Cluj, cel mai mare fiind  municipiul Turda cu 47 744 de locuitori iar in aceste conditii, instanta apreciaza ca sunt intrunite conditiile art. 11 din Conventie cu privire la numarul substantial.
Din punctul de vedere al cererii suficiente, instanta retine ca inscriptionarea bilingva este un deziderat mai vechi al comunitatii maghiare din Cluj-Napoca, dovada fiind si demersurile efectuate de organizatiile politice maghiare care au solicitat autoritatii deliberative instalarea indicatoarelor bilingve, aceasta solicitare concretizandu-se in HCL Cluj-Napoca nr. 99/2002, cat si  demersurile societatii civile, inclusiv demersurile efectuate de catre reclamanta din prezenta cauza, care a a solicitat autoritatii inscriptionarea in limba maghiara, declarandu-se gata sa suporte din bugetul sau costurile inscriptionarii.

II. Potrivit Tratatului de intelegere, cooperare si buna vecinatate dintre Romania si Republica Ungara, semnat la Timisoara la 16 septembrie 1996, ratificat prin  Legea 113/1996 , s-a recunoscut ca minoritatile nationale constituie o parte integranta a societatii din statul in care traiesc si s-a apreciat ca  protejarea acestora este o parte componenta a protectiei internationale a drepturilor omului si  face obiectul cooperarii internationale.

In sensul art. 1  din Tratat,

(1) Romania si Republica Ungara (denumite in continuare parti contractante) isi intemeiaza relatiile pe incredere, cooperare si respect reciproc.
(2) Partile contractante vor respecta, in relatiile reciproce, precum si in relatiile cu alte state, principiile inscrise in Carta Natiunilor Unite, in Actul final de la Helsinki, in Carta de la Paris pentru o noua Europa si in alte documente ale Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa, precum si celelalte principii si norme general acceptate ale dreptului international.

Potrivit art. 15  din Tratat,

(1) a) Partile contractante se angajeaza ca, in reglementarea drepturilor si obligatiilor persoanelor apartinind minoritatilor nationale care traiesc pe teritoriul lor, sa indeplineasca Conventia-cadru a Consiliului Europei cu privire la minoritatile nationale, daca in ordinea lor de drept interna nu exista o reglementare mai favorabila in privinta drepturilor persoanelor apartinind minoritatilor.
b) Partile contractante, fara a aduce atingere continutului paragrafului de mai sus, in scopul protejarii si promovarii identitatii etnice, culturale, lingvistice si religioase a minoritatii romane din Ungaria si a minoritatii maghiare din Romania, vor aplica, ca angajamente juridice, prevederile care definesc drepturile acestor persoane, asa cum sint incorporate in documentele pertinente ale Organizatiei Natiunilor Unite, Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa si ale Consiliului Europei, mentionate in anexa la prezentul tratat.

(3) Partile contractante respecta dreptul persoanelor apartinind minoritatii romane din Ungaria si al persoanelor apartinind minoritatii maghiare din Romania de a folosi liber limba lor materna, in particular si in public, oral si in scris. Ele vor lua masurile necesare pentru ca aceste persoane sa poata invata limba lor materna si sa aiba posibilitati adecvate pentru a fi educate in aceasta limba, in cadrul sistemului invatamintului de stat, la toate nivelurile si formele, potrivit nevoilor acestora. Partile contractante vor asigura conditiile care sa faca posibila folosirea si a limbii materne in relatiile cu autoritatilor locale, administrative si judiciare, in conformitate cu legislatia interna, precum si cu angajamentele internationale asumate de cele doua parti. Aceste persoane au dreptul de a folosi numele si prenumele lor in limba materna si se vor bucura de recunoasterea oficiala a acestora. In zonele locuite de un numar substantial de persoane apartinind minoritatilor respective, fiecare parte contractanta va permite sa fie expuse, si in limba minoritatii, denumiri traditionale locale, denumiri de strazi si alte inscriptii topografice destinate publicului.
(10) Partile contractante se vor sprijini reciproc in urmarirea modului de punere in aplicare a prevederilor cuprinse in acest articol.

Conform Tratatului, se retine ca, in conditii de reciprocitate, partile semnatare s-au angajat la protejarea si promovarea identitatii etnice, culturale, lingvistice si religioase a minoritatilor, printre demersurile concrete de indeplinire a acestui obiectiv fiind si acela de a permite sa fie expuse, si in limba minoritatii, denumiri traditionale locale, denumiri de strazi si alte inscriptii topografice destinate publicului.
Considerentele de apreciere a numarului substantial sunt aceleasi cu cele expuse in paragraful precedent.
In plus, tot cu privire la numarul substantial, instanta mai retine ca, dispozitiile Tratatului fac trimitere la legislatia interna a partilor.
Spre deosebire de legea romana, Legea 215/2001 unde se prevede un procent de 20 %  pentru recunoasterea drepturilor minoritatilor la niveluladministratiei publice locale, Legea maghiara a minoritatilor din Ungaria, publicata in Monitorul Oficial Ungar, din 19 decembrie 2011, respectiv Legea  CLXXIX din 2011 despre drepturile nationalitatilor, este mai favorabila, celputin sub aspectul inscriptionarii denumirilor topografice.
/  http://njt.hu/cgi_bin/njt_doc.cgi?docid=139819.267332  /

Aceasta lege prevede in Capitolul II referitor la drepturile fundamentale ale nationalitatilor ca :

6. § (1) In cazul in care intr-o localitate /asezare/ conform recensamantului procentul unei nationalitati atinge 10%, autoritatea locala /primaria/ - la solicitarea autoritatii de autoguvernare al minoritatii nationale din localitatea respectiva, care se afla in subordinea ei – are obligatia de a asigura:
(...)
d).   Placile care indica denumirea strazilor si a localitatilor, pe langa formularea si scrierea in limba maghiara, trebuie sa cuprinda (...) si denumirile traditionale in limba nationalitatilor respective.

Potrivit Capitolul IV, referitor la drepturi nationale comunitare, se prevede ca :

18. § Nationalitatile - in urma exercitarii dreptului privind utilizarea comunitara a denumirilor -, au dreptul de a folosi denumirile formate in cursul istoriei privind localitatile, strazile, precum si a altor indicatoare geografice legate de comunitate.

Prin urmare, cu atat mai mult cu cat prevederile din tara vecina sunt mai favorabile minoritatilor, avand in vedere si prevederile Tratatului bilateral dintre Romania si Republica Ungara, potrivit carora in zonele locuite de un numar substantial de persoane apartinind minoritatilor respective, fiecare parte contractanta va permite sa fie expuse si in limba minoritatii, denumiri traditionale locale, denumiri de strazi si alte inscriptii topografice destinate publicului, se impune  ca inscriptionarea indicatoarelor de delimitare a municipiului Cluj-Napoca sa fie fie facuta si in limba maghiara.


III. Carta europeana a limbilor regionale sau minoritare, a fost adoptata la Strasbourg la 5 noiembrie 1992 si a fost ratificata de Romania prin Legea 282/2007, luand in considerare faptul ca ca protectia limbilor regionale sau minoritare istorice din Europa contribuie la mentinerea si dezvoltarea traditiilor si a bogatiei culturale a Europei si ca  ca dreptul de a practica o limba regionala sau minoritara in viata privata si publica reprezinta un drept imprescriptibil, in conformitate cu principiile cuprinse in Pactul international relativ la drepturile civile si politice al Natiunilor Unite si in conformitate cu spiritul Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale a Consiliului Europei.
   
Potrivit dispozitiilor art. 10 din Carta,

    Autoritatile administrative si serviciile publice
   
    2. In ceea ce priveste autoritatile locale si regionale din zonele locuite de un numar de vorbitori de limbi regionale sau minoritare in care se justifica masurile specificate mai jos, partile se angajeaza sa permita si/sau sa incurajeze:
   
    g) folosirea sau adoptarea, daca este cazul, alaturi de denumirea in limba (limbile) oficiala (oficiale), a formelor traditionale si corecte ale toponomiei in limbile regionale sau minoritare.

    Prin urmare, atata timp cat Carta prevede ca, in situatia existentei de vorbitori de limbi regionale care sa justifice aplicarea masurilor de protectie prevazute de Carta, obligatia partilor semnatare este aceea de a permite  si/sau de a  incuraja  folosirea formelor traditionale si corecte ale toponomiei si nu se poate refuza de catre autoritatile locale inscriptionarea bilingva a indicatoarelor de delimitare a municipiului Cluj-Napoca solicitata de catre reclamanta, actiunea reclamantei fiind intemeiata si din acest punct de vedere.

    Prin urmare, raportat la toate considerentele mai sus expuse, instanta  a apreciat actiunea in contencios administrativ intemeiata, urmand ca, in conformitate cu dispozitiile art. 1, 8 si 10 din Legea nr. 554/2004 raportat si la toate celelalte dispozitii legale mai sus indicate, aceasta sa fie admisa iar in consecinta, paratii sa fie obligati la instalarea de indicatoare bilingve de delimitare a municipiului Cluj-Napoca, in romana si maghiara.
    Fara cheltuieli de judecata.



PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

Admite cererea in contencios administrativ formulata de catre reclamanta F.E.C.H.R.H.C.E., inregistrata in ……, ……….., cu sediul in ……….,………..,……….. reprezentata prin Presedinte L. G., cu adresa aleasa pentru corespondenta in … ….. nr.., …, … in contradictoriu cu paratii CONSILIUL LOCAL AL MUN.CLUJ NAPOCA si PRIMARUL MUN.CLUJ NAPOCA, ambii cu sediul in Cluj-Napoca, str. Motilor nr.1-3,jud. Cluj.
Obliga paratii la instalarea indicatoarelor bilingve de delimitare a municipiului Cluj-Napopca, in limbile romana si maghiara.
Fara cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare, recursul inregistrandu-se la Tribunalul Cluj.
Pronuntata in sedinta publica din data de 11 iulie 2014.

  

Presedinte,
Monica Trofin


Grefier,
Raluca Bianca Moldovan

   

Sursa foto: Gazeta de Cluj

tribunalul cluj sentinta istorica landman gabor judecata primaria
Distribuie:  
Incarc...

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1534 (s) | 24 queries | Mysql time :0.054864 (s)

loading...