News Flash:

Expozitia Daniel Spoerri„Partea din spate a Pasarii Paradisului. Mananca arta!”, saptamana viitoare la Muzeul de Arta Cluj

11 Februarie 2017
646 Vizualizari | 0 Comentarii
Muzeul de Arta Cluj

Muzeul de Arta Cluj-Napoca (MACN) organizeaza, in perioada 16 februarie - 19 martie 2017, expozitia intitulata „Daniel Spoerri. Partea din spate a Pasarii Paradisului. Mananca arta!", reunita sub genericul tematic „Cabinet de colectionar".

Vernisajul expozitiei va avea loc joi, 16 februarie 2017, ora 18:00, la sediul Muzeului de Arta Cluj-Napoca (Palatul Bánffy, P-ta Unirii nr. 30), in salile de expozitii temporare situate la etaj, in prezenta domnului Vasile Radu, curatorul expozitiei, si a doamnelor Silvia Suciu, asistent-curator, si Alexandra Sarbu, comisar de expozitie.

Pe intreaga perioada a deschiderii expozitiei, vor fi organizate ghidaje in limba romana, in regim gratuit, cu incepere de la ora 12:00, in zilele de sambata si duminica, potrivit urmatorului calendar: 18 februarie a.c., 19 februarie a.c., 4 martie a.c., 5 martie a.c., 11 martie a.c., 12 martie a.c., 18 martie a.c., 19 martie a.c. Durata ghidajului: 30-40 de minute.

 

INCOGNITO...

Cabinet de colectionar este o idee expozitionala care sugereaza ca unul din atributele Muzeului poate fi investigarea artei cu discretie ascunsa sub cheia colectionarilor. E un fel de prospectare a vecinatatilor susceptibile sa ascunda comori. Muzeele insele s-au nascut in urma efortului asiduu al marilor colectionari care au grupat in locuri „dedicate" ceea ce era susceptibil de a fi insusit ca valoare. Aceste valori alcatuiesc un „patrimoniu virtual", ne-muzeificat si, printr-o viziune auctoriala proprie, exprima o entitatea discreta, ca parte a unui ansamblu colectiv.

Cum ar suna muzica daca ai degusta-o mereu singur? Ce-ai putea face cu un tablou, contemplandu-l invariabil singur, amenintat de cecitate gestual-interpretativa? Ce-ar fi sa mergi la Muzeu sa-l vezi pe „Spoerri" insotit „incognito", de colectionar?! Ai putea dialoga cu el virtual, daca... ai afla cu cine stai de vorba! Afla! Din cand in cand, itinerarii secrete aduc in proximitatea marilor colectii publice parti ale unor colectii private care pun alaturi trairile, viziunile subiective ale iubitorilor de arta cu ansamblurile omogenizate pe criterii muzeale ale societatii.

O dialectica sui generis „general-particular" si invers, ca leagan al valorii. A potrivi intr-un context public parti „sustrase" dintr-o colectie privata poate oferi sansa unei noi expresii a artei muzeale, poate deschide noi cai de interpretare sau lectura inedita a lumii operelor de arta. Un „extract de consum" cultural insolit! Astfel bogatia semnificativa a unei case, rafinamentul intelectual al proprietarului, calmul domestic al unor interioare private muta periodic cheia retorica in alta ambianta si poate dezvalui surprinzatoarele aventuri intelectuale ale unor colectionari, poate adauga lumini noi si imbogati in semnificatii creatia si seducatoarele ei cai de interpretare.

„Cabinet de colectionar", datorita interesului intelept al Muzeului de Arta, da sansa unui dialog nou public-privat si ofera posibilitatea unei duble afirmari cu reverberatii culturale atat a institutiei muzeale, cat si a surprinzatoarei afabilitati meritocrate a proprietatii private din care s-a nascut aceasta.

Vasile Radu, curatorul expozitiei

 

Daniel Spoerri s-a nascut la Galaţi la 27 martie 1930 (fiul lui Isaac Feinstein - misionar al Bisericii Luterane norvegiene şi al Lydiei Feinstein-Spoerri). In 1942, mama cu cei 5 fraţi pleaca la Zürich; copii adopta numele mamei. Din 1949 Spoerri incepe sa faca studii de dans, la Zürich, apoi la Paris, unde primeşte o bursa (1954-1957, prim-balerin la Teatrul din Berna). In 1959, la Paris, Daniel Spoerri se imprieteneşte cu Marcel Duchamp, Man Ray şi Robert Filliou şi se alatura gruparii Noul Realism. Tot aici va pune bazele Editurii MAT (care va multiplica şi va comercializa operele prietenilor sai artişti) şi expune primele „tablouri-capcana" la „Festival d'art d'avantgarde", Palais des Expositions de la Porte de Versailles. In 1962, publica „Topographie anecdotée du hasard" [An Anecdoted Topography of Chance]. Se impune in istoria artei prin introducerea şi dezvoltarea ideii de "Eat Art". Intors de la insula greceasca Symi, Daniel Spoerri se stabileşte la Düsseldorf, unde, la 18 iunie 1968, deschide "Eat Art Galerie" in  Restaurant Spoerri; aici işi expune propriile opere şi pe cele ale prietenilor sai. Din 1977 in 1982 este profesor la Şcoala de Arta şi Design din Köln, unde ţine prelegeri asupra istoriei artei, din perspectiva proprie. Din 1983 este profesor şi, mai tarziu, preşedinte al Academiei de Arta din München (impreuna cu studenţii, realizeaza numeroase proiecte artistice, denumindu-le „banchete"), funcţie la care renunţa in 1989 pentru a se dedica in intregime artei. Intre altele, realizeaza scenografia mai multor piese de teatru şi regizeaza o serie de filme. Din 1990 traieşte in Franţa şi Italia, la Seggiamo, unde in 1997 pune bazele fundaţiei „Hic terminus haeret - Il Giardino di Daniel Spoerri". In 2009, cumpara un domeniu in satul Hadersdorf am Kamp, langa Krems, unde Daniel Spoerri deschide un „Restaurant Spoerri" şi o intreprindere de stocare a artei „Kunst-Staulager", cu scopul de a expune operele  lui şi pe ale altor artişti cu care s-a intersectat de-a lungul existenţei sale. In peste 50 de ani de cariera artistica, realizeaza expoziţii personale şi participa la numeroase expoziţii colective in Franţa, Elveţia, Germania, SUA, Italia, Danemarca, Japonia, Finlanda, Spania, Austria. Aceasta expoziţie este prima care prezinta arta lui Daniel Spoerri in Romania.

 

DANIEL SPOERRI

„Partea din spate a Pasarii Paradisului. Mananca arta!"

 

Manierismul „socratic" cu care se impodobeste arta lui Spoerri are deja o vechime semicentenara! „Les Menus pieges" (Meniurile capcana) preparate cu ocazia expozitiei sale „723 Ustensiles de Cuisine", deschisa la 2 mai 1963 la Galeria "J" din Paris, inaugureaza o strategie a creatiei care muta executia operei din atelierul artistului in bucataria si salonul restaurantului a carei „afacere" o detine. Acesta transforma intr-un fel de „banchet" platonician „politica artei" si modul „artistic" de-a face toti banii! Pune ochiul sa se intovaraseasca cu nasul si limba, privirea si mirosul cu gustul si provoaca uluirea „cetatenilor" cetatii Artei de pana la el, inlocuind „portretele fructiforme" ale lui Archimboldo cu o asceza inestetica de resturi neoranduite ale meselor protocolare, starnind vacarmul simturilor „calugaresti" cu vuiet de manastire uzurpata. Estetica abstractului de la Mondrian la Sonia Delauney sufera o lovitura mortala tocmai cand se pregatea sa anunte victoria asupra clasicismului extatic care a construit in istoria artei un gen artistic combinand exercitiu de stil cu lectia filozofica prin celebrele „bodegone" ale lui Velasquez. Continentul naturii statice „de sufragerie" preluand, de la tablourile flamande si olandeze, reproducerile insipide ale viului/mort, devin o simpla pana de impodobit o palarie, un breloc exuberant-zornaitor, panasul si cocarda iluzorie a lacomiei indigeste, inlocuind hrana artistica perena a culturii gastronomice cu „opusul" ei, un terci „legumicol" obtinut prin afilierea la absurdul dadaismului si prin criogenia unui realism „netarmurit" alaturi de Pierre Restany si de ceilalti „noi realisti" francezi. La Juan Sanchez Catalan, legumele si fructele atarnate de sfori il arata pe acesta preocupat de metafizica obiectului si nu de metamorfoza acestuia in hrana. Spoerri inlocuieste interioarele de taverne pline-ochi de multimi pestrite pentru care mancarea si bautura jucau rolul cel mai important cu personajele selecte care gloseaza filozofic acompaniate de critici-paji si ospatari, dirijati de „chef de la cuisine" Daniel, atent la „consecintele estetice" in cea mai pura ortodoxie a noului realism, invitandu-i sa judece din apropierea plitelor fascinatia febrila a infruptarii gurmande a elitelor. Dupa care exprima socratic: Cine nu poate spune ce stie, nu stie de fapt ce stie! Acesta este „obiectul" artei!

Arta lui Spoerri invedereaza in cel mai bun sens o forma de cazuistica socratica. Cel putin in partea cea mai ampla a creatiei sale, cea privind „tablourile-capcana". O suita nesfarsita de „evenimente memorabile" conservate „in situ" evoca tot atatea „fapte de consum", intaresc alibiul participarii desfatate prin stringenta concretete a urmelor de alimente consumate si a obiectelor casnice de pe mesele abandonate dupa consumarea ritualica (artistica). Socratic este modul de-a convoca partenerii la banchet, urmarind nu atat discursul acestora, trairile convivilor, faptele vorbite ale acestora, emergenta sincopata a discutiilor, cat si inlaturarea brutala, cu o suveranitate  apocrifa, a contributiei lor intelectuale. Ramane doar urma „banchetului" in topografia locului, artistul, asumandu-si rolul lui Platon, consemneaza „dialogurile", trage concluziile, combinand mintea sa cu  epigastrul *. Aceasta forma de filozofie „colocviala" comporta impresia generala ca nu toate alimentele au fost create pentru a fi ingurgitate cu folos si ca nu toate licorile si libatiile insotitoare ale comesenilor produc idei memorabile. Artistul va consemna concomitent o „poezie a dialogurilor" parasind „matricea" platoniciana, iar „dialogurile" contemporane ale artistului (asa cum le prezinta  naturile sale statice) inceteaza de-a fi „fapte de gandire", devenind mai degraba „fapte de viata" si nu dintre cele mai ascetice. Lumea a incetat de mult sa mai produca masa rituala, ca un fenomen care tine de partea superioara a trupului, fiind, implicit, o forma de cultura sociala impanata cu alegorii savante care explica in parte senzorial „desfraul" consumerist, dar nu inceteaza de-a  mai fi inca un... fenomen de cultura. Spoerri incearca sa reintroduca in arta sensul mesei si arta dezgolita de sens, lasand vederii harababura instaurata nu de minte, ci de firea lacoma a trupului.

Secole la rand artistii s-au straduit sa construiasca o „fenomenologie" a mesei, transformand un eveniment natural, necesar corpului uman, intr-un subiect de protocol indisolubil legat de practica sociala, imaginand masa ca o institutie majora a civilizatiei  opulentei si belsugului, transformand-o intr-o practica politica generatoare de sensuri si subordonari sociologice.  Spoerri a abreviat timpul scrierii si lecturii operei, astfel incat 90% din timpul destinat creatiei artei se reduce la un instantaneu al ei: topografierea acestui tip de hazard, conservarea urmelor, reproducerea lor intr-o inlantuire finala. Venind dupa o scurta ucenicie la „curtile" lui Jean Tinguely, „sculptorul" Spoerri a scurtat drumul facerii operei si a exclus abilitatea tehnica a pictorului, preluand prin ricoseu, ingeniozitatea conceptuala  „carteziana" a lui Duchamp, preferand „manopera" dadaista cu care era deja familiarizat. Pentru a intelege mai bine acest sens, sa ne imaginam un artist care face tandari obiectele de vesela pentru a recompune prin alaturare si lipire franturile colorate intr-o natura statica cu obiecte si fructe. Spoerri a exclus din capul locului distrugerea fizica a acelor obiecte, le-a preluat "ready made", dar a facut tandari mestesugul picturii, dandu-i alt sens, alta destinatie, alta motivatie. Da! Cea a noului realism care s-a dovedit un curent mai rezistent, supravietuind in arta timpurilor altfel decat vechiul realism multisecular.

Vasile Radu, curatorul expozitiei

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

Galerie Foto

_minc_d_euro
daniel spoerri muzeul arta cluj
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1170 (s) | 23 queries | Mysql time :0.017631 (s)