News Flash:

Florin Colceag: „La nastere, toti copiii sunt supradotati. De cei care palesc, mamele sunt responsabile total!”

31 Octombrie 2017
2339 Vizualizari | 0 Comentarii
Avem un sistem de invatamant gaunos care nu cultiva pasiunile si talentele copiilor, ci se bazeaza pe acumularea de cunostinte inutile, pe concursuri si competitii. Aceasta este concluzia la care am ajuns in urma unei discutii extrem de interesante cu prof. Florin Colceag, un mare geniu al Romaniei, profesor de matematica si „antrenor de genii”, la randul sau.

Parerea sa despre ceea ce se intampla la ora actuala in Romania si in lume este una care ne pune pe ganduri si care ne determina sa ne dorim schimbarea, cat mai repede. El crede ca natia romaneasca este la fundul gropii si daca se mai duce un milimetru mai jos poate disparea. Insa totul se poate redresa prin educatie. E nevoie de o reforma care nu presupune efort si nici buget, ci doar bunavointa. Iar primul lucru pe care trebuie sa-l facem cu totii este sa ne gandim si sa incercam sa intelegem cine suntem, de unde venim, incotro ne indreptam si care e treaba noastra pe acest pamant.

Prof. Florin Colceag: Avem in perioada asta de timp si in cea anterioara a fost aceeasi problema: o foarte proasta intelegere a rolului umanitatii pe pamant. Nu stim ce cautam pe pamant si deocamdata ne purtam ca si cand pamantul ar fi material de consum. Fara sa ne intereseze sa-l intretinem. Asta face ca in clipa de fata omenirea sa fie intr-o permanenta criza identitara in primul rand, nu numai legata de modul in care actionam pe Pamant si asta se varsa in educatie. Nu ne educam sa ne intelegem rolul.

In ultimele secole am invatat sa fim competitivi si sa ne luptam unii cu altii pentru a avea mai mult, mai bun, dar nu ne-am dezvoltat partea de personalitate. Am invatat sa invatam, dar nu sa avem mai mult suflet, mai multa iubire, mai multa intelegere. Pentru ca am facut confuzii si facem in continuare aceleasi confuzii cu riscuri din ce in ce mai mari. Marea confuzie este ca am crezut ca cine e mai sus e mai puternic si daca e mai puternic e si mai destept. Si daca e destept, asta inseamna ca e si frumos. Asta inseamna gandirea incompleta, inductia incompleta care nu duce nicaieri. Ea poate fi corectata prin educatie daca in primul rand stim cine suntem si care este menirea noastra pe pamant.

Cum recunoastem copiii supradotati?
In privinta copiilor supradotati avem urmatorul lucru: ei au o banuiala despre cine sunt. De la bun inceput au niste abilitati care se manifesta, au un scop in viata si muncesc ca sa-si atinga scopul asta pentru ca stiu ca nu este accidental. Asta este principala diferenta dintre copiii supradotati si ceilalti. Cei supradotati isi cunosc rolul si locul si stiu ca au ceva de facut si isi dau seama ca au ceva de infruntat.

Fara a fi stimulati, fara a fi coordonati in nici un fel? Exista nativ?
Fara a fi. Au dorinta, au scopul. Cand gasesc un pic de stimul, infloresc.

Copiii supradotati isi stiu rolul, dar trebuie ghidati cumva. Aveti idee, la nivel de procentaje, cati din copii sunt supradotati pentru ca au fost depistati si sprijiniti?

La nastere toti copiii sunt supradotati. E un fapt constatat, abilitatile lor de a recunoaste mediul sunt absolut fabuloase. Dar ca sa fie treaba mai clara, copilul cand se naste se naste cu lectia invatata. Din burta mamei invata. Contactul pe care il are cu mintea mamei il face ca atunci cand se naste sa aiba o imagine despre lume. O imagine destul de ampla. Am doua cazuri extrem de interesante. Doi copii care de cand s-au nascut au vorbit numai limba engleza. Acasa au vorbit toti in romana. Pentru ca una dintre mame traducea in engleza in timpul sarcinii, iar cealalta asculta numai melodii in limba engleza. Si s-a imprimat trairea mamei in mintea copilului. Iar cand iese, iese cu lectia invatata.

Numai ca nu toate mamele sunt la fel…
Sigur. Dar ei pornesc in viata deja cu un bagaj de trairi afective si de cunoastere. Ei incep sa recunoasca lumea in care au venit, tinand seama de ceea ce au mostenit din burta mamei. Daca o mama e stresata in timpul sarcinii, copilul invata stresul. Daca e fricoasa in timpul sarcinii, copilul invata frica. Invata ceea ce traieste mama. Si in continuare tot asta face. Mamele sunt responsabile total.

Aveti o explicatie palpabila?
Explicatia palpabila este foarte simpla. La copii si la mame se redezvolta asa-numitele organe veromo-nazale care percep feromoni. Exista feromoni pe care ii percep din exterior si exista feromoni in interiorul organismului matern. Exista un limbaj chimic intre copil si mama cu ajutorul acestor feromoni. Apoi dispar, sunt activi doar in perioada de inmultire si in perioada graviditatii.
Adevarul este ca am putea avea o societate de oameni plenari daca am avea o generatie de mame care sa doreasca sa fie mame adevarate si sa-si cultive calitatile de mama si sa inteleaga si ce se intampla cu ele si cu copilul lor ca sa poata sa-l sprijine. Realitatea este ca mamele sunt inca in neolitic.

Cum in neolitic?
Mamele sunt in neolitic pentru ca ele au preluat experienta mamelor lor, experienta pe care au preluat-o inca de la 0-2 ani cand inca nu judecau logic. Si tot ce au preluat de la mamele lor a ramas in memoria lor. Din neolitic pana acum nu s-a schimbat mare lucru. Avem mame neolitice cu copii in perioada informaticii si ne trezim in conditiile astea cu parinti care nu stiu ce sa faca cu copiii lor si cu copiii care se duc la telefoane si tablete si isi aleg niste parinti artificiali care sa nu-i certe.
Aici avem o rupere foarte mare istorica. Noi avem multa stiinta dezvoltata, multa tehnologie, dar omul inca nu s-a dezvoltat.

Din neolitic si pana acum, omul inca nu-si cunoaste rolul, inca nu stie ce cauta pe pamantul asta si il distruge. Aici este marea problema.

„Noi nu avem inca o educatie a idealurilor. Noi nu am cultivat in copiii nostri orizonturi largi. Ii invatam cunostinte in loc sa-i invatam intelepciune”

Cum vedeti schimbarea?
Nu se poate face cu foarte mare usurinta decat daca vom avea o fuziune intre umanitate, tehnologie si natura. Noi, in momentul actual, avem un dezastru ecologic. La fiecare 20 de minute moare o specie. Pe pamantul asta mor 3 specii pe ora din cauza poluarii. Poluarea vine din ce? Din educatie. Cum adica? Din lacomie. Gandim ca daca avem mai multe obiecte suntem fericiti, dar noi nu invatam sa fim fericiti. Noi nu invatam sa ne bucuram, sa vedem frumosul. Noi invatam sa fim critici, sa vedem numai lucrurile care sunt murdare, mizerabile si pe acestea le cultivam. Noi nu stim sa aratam decat lucrurile care sunt traumatizante. Astfel, copilul creste in trauma si in frica. S-a departat de natura, traieste intr-o lume artificiala totalmente care este supusa stresului.
Ce-i de facut concret pentru copiii nostri, in sistemul actual – care nu se poate schimba cu o bagheta magica?
Sistemul actual se poate schimba cu o bagheta magica! La nivel mondial se schimba cu o bagheta magica si cu o viteza extraordinar de mare. Uitati-va ce s-a intamplat in ultimii 20-30 de ani. Au disparut 40% dintre profesiile de atunci si au aparut alte 40% profesii noi. Procesul se va accelera din cauza tehnologiei. Dinamica asta arata ca ceea ce se intampla, se intampla cu o bagheta magica, extrem de rapid.

Ce se poate face? In primul rand trebuie sa-i invatam pe copii cine sunt, de unde vin, incotro se indreapta si care este rolul lor. Sa-i invatam si pe adulti.

Adica sa dam un rol pe termen lung copiilor, nu task-uri simple?
Da, sigur. Noi nu avem inca o educatie a idealurilor. Noi nu am cultivat in copiii nostri orizonturi largi. Ii invatam cunostinte in loc sa-i invatam intelepciune. Intelepciunea vine din analiza cunostintelor, daca poti sa-ti dai seama ce este in spatele evidentei. Dar nici parintii nu stiu, nici profesorii nu stiu.
In sistemul traditional romanesc, daca nu parcurgi materia, nu treci clasa. E atata materie care trebuie sa fie parcursa, fara de care nu iei nota buna, fara de care esti pus la colt. Ce-i de facut?

E adevarat. Bagheta magica functioneaza. In ce sens functioneaza? Acuma piata nu mai da doi bani pe diplome. S-a devalorizat notiunea de diploma, pentru ca s-au vandut diplome. Acum, sa ne uitam putin la ce se poate face. Dar ca sa vedem ce se poate face, trebuie sa ne uitam unde suntem. In momentul actual, cine avea inainte o idee despre cine e, ce treaba are si incotro se indreapta, nu mai stie. Bancile nu mai sprijina economia. Asta a fost destinatia lor initiala. Acum fac camata. Sanatatea nu mai previne bolile, vinde medicamente. Educatia nu mai formeaza personalitati, ci vinde diplome, formeaza CV-uri. Oriunde te duci si in orice zona privesti, toti si-au pierdut conturul orizontului. E un haos total. Nu mai gasesti institutii, persoane care sa stie. Acest „sa stie” devine important. Cine esti, ce treaba ai, care e treaba ta? Copilul asta vrea sa stie de la bun inceput. La ce e bun? Oamenii au invatat sa gandeasca in termeni de „ce ti-ar placea tie mai mult. Ce ai vrea tu sa faci in viata?”. „Pai as vrea sa fiu musafir”. E si asta o meserie. Dar nu se intreaba niciodata unde ai putea fi mai de folos, cu ceea ce poti, cu ceea ce stii. Scoala nu-i invata unde pot fi mai de folos pentru ca nu insista pe calitatile lor. Sa le descopere calitatile si sa le valorifice in cadrul colectivitatii. Automatizarea asta cu note, cu curicula scolara, nu ii pune in situatia de a-si manifesta calitatile.

Cum descopera un parinte sau un profesor calitatile unui copil?
La varsta mica e usor pentru ca ei stiu si si le manifesta. Copilul spune, trebuie doar sa-l asculti. Copilul mic se joaca cu anumite jucarii, nu cu altele si spune ce vrea sa faca in viata, catre ce se indreapta, de ce e interesat. Trebuie ascultat si ghidat catre. Ceea ce este normal este sa-l ajuti pe copil sa faca acolo unde poate mai bine, nu unde nu poate.

Sistemul de invatamant e un template cu mult bagaj…
Cu mult bagaj inutil si vicios. Intalnesc din ce in ce mai mult cazul copilului ambitios care vrea sa ia numai 10 pentru ca altfel nu e laudat de mama si nu e laudat de profesori si are nevoie de confirmare ca de fapt el e valoros si poate.

Ce facem cu acest copil?
Copilul respectiv munceste foarte mult si e intr-un stres total. Daca ia un 9 e jale. Pica de pe podium si e nimeni. In timpul acesta calitatile lui dispar pentru ca nu sunt folosite. Copilul acesta trebuie sa aiba rost. El daca stie cine e, ce treaba are, are automat o pasiune, iar scoala se dezvolta prin cultivarea pasiunilor. Personalitatea se dezvolta prin cultivarea pasiunilor! Sa schimbi sistemul de invatamant in aceasta directie e foarte simplu pentru ca e aproape fara efort si fara buget. Nu trebuie altceva decat sa nu-i mai chinui pe profesori sa mearga impotriva naturii. Profesorii trebuie sa aiba ca tema sa dezvolte personalitati, nu sa scrie tone de hartii pe care sa le dea mai departe ca raportari. Profesorul are un suflet care e chinuit, stresat, dar daca e hranit vazand bucuria in ochii copiilor, pierde starile negative. E o eliberare. Acum e un sistem de frica si coruptie care functioneaza: frica de nota, frica de repetentie, frica de orice.

Dar de ce credeti ca nu se intampla?
Noi am plecat pe imitarea unui sistem care a fost generat de George Bush Senior care se chema „No child left behind” si care se baza pe credite, concursuri si intrarea pe etapa superioara, daca copilul isi acoperea numarul de credite si note. Am intalnit in Statele Unite rezultatele: au fost dezastruoase. Am intalnit un baiat foarte inteligent pasionat de matematica. Cand l-am intrebat daca vrea sa-i dau o problema interesanta de geometrie mi-a raspuns: „Nu, pentru ca am atatea teme de facut incat nu mai am timp sa ma ocup de altceva. Si daca nu fac tema nu iau nota buna si nu iau bursa. Iar ai mei sunt saraci”. La noi s-a bagat programul acesta fara bursa. Si astfel a omorat pasiunile, au omorat bucuria descoperirii, au omorat complet revelatia uimirii, a trairii, a bucuriei de a face ceva. Si atunci normal ca avem dezastru in invatamant. Au imitat fara sa gandeasca, fara sa cunoasca si s-a impus un sistem bazat pe comanda control. Aici nu e militarie. Copiii traiesc intr-un stres atat de mare incat multi dintre ei sunt la limita.

Peste 20 de ani ne asteptam sa dispara alte meserii, sa apara alte meserii, sa nu mai mergem la doctor, ci la calculator si copiii sa aiba roboti ca sa le faca temele.

Peste 20 de ani vom ajunge probabil in aceasta situatie: criza hranei va fi, sa spunem, depasita prin culturi in vitro de celule care vor produce mancare si care vor iesi cu imprimantele 3D la standarde de mancare gustoasa, hranitoare. Deja se fac acum experimente in Japonia. Poate vom avea energie, poate nu ne va mai interesa salariul pentru ca banii au ajuns sa fie o chestie vicioasa, toxica la nivel mondial si trebuie sa te detasezi de ei; poate ca vor fi case sustenabile. Dar ce vom face cu timpul nostru liber? Ce vom face cu viata noastra? Am ajuns din nou in punctul de pornire al discutiei: cine suntem, de unde venim, incotro ne indreptam, care e treaba noastra?

Poate ca vom reusi sa supravietuim nu 7,5 miliarde cat suntem acum, ci 100 sau 1000 de miliarde stand in picioare, ca nu o sa mai avem unde sa ne asezam. Vom supravietui fizic, dar ce facem cu timpul nostru?

Aici este marea schimbare care trebuie facuta in educatie. Nu numai cat de mult stim conteaza, in 10 ani vor fi pe piata nano-tehnologiile si nu va mai fi nevoie sa inveti nimic. Dar asta nu inseamna ca vei fi mai om. Noi nu invatam sa fim oameni, nu invatam iubirea, generozitatea, intelepciunea, cooperarea etc.

Se pot invata la scoala?
Undeva trebuie sa fie invatate. Undeva ele trebuie sa fie orizontul catre care sa ne indreptam, pentru ca am ramas in urma, suntem neolitici. Suntem niste primitivi intr-o lume cu o tehnologie si o stiinta mult prea avansate ca sa o mai putem intelege, dar nici nu mai avem instinctele primitive care sa ne permita sa traim in natura. Natura noastra acum este online si pe cea adevarata o distrugem, ne-am artificializat, iar generatiile viitoare vor fi si mai artificiale daca nu bagam de seama.

Credeti in home schooling?
Sigur ca da. E una dintre forme. Depinde cu cine se face, cat de bine se face. Si parintele trebuie sa invete. Copiii veniti din sistemul home schooling sunt copii frumosi, care si-au depasit crizele, sunt personalitati. Noi pana acum am avut un sistem care palea potentialele.

Si ii executa la Bacalaureat…
Romania mai are inca Bacalaureat. Mai sunt cateva tari in lume care mai au Bacalaureat: Franta Germania, Bosnia. In celelalte tari, s-a bagat un bacalaureat international care nu este un examen final, este un examen parcurs. Examinari exista, dar intr-un mediu relaxant. Lucrurile se pot face si la noi, nu e greu. Realmente nu e greu. Trebuie numai bunavointa, dar bunavointa deocamdata e tinuta de frica. Oamenii se tem, profesorii se tem de reforme. Toate reformele de pana acum au fost distructive si nu au fost reale. Iar ce a lucrat Ministerul Educatiei in timp a fost de-a dreptul vicios. Anul trecut mai exista pe piata manual de limba romana in care erau cateva zeci de reclame comerciale. In momentul in care s-a bagat examenul la liceu conditionat de notele din gimnaziu, a deschis larg coruptia, mai ales pe lipsa de bani a profesorilor.

E simplu sa renunti la obiceiurile rele, iar cei care nu renunta, nu au ce cauta. Daca se baga o salarizare buna, bazata pe progresul elevilor, nu pe performante si daca se repornesc cercurile cu elevi unde ei sa-si gaseasca pasiunile, atunci se indreapta lucrurile.

E loc pentru genii in Romania?
Da, mai ales in Romania, pentru ca aici trebuie facut totul de la 0. De fapt de la minus. Noi am ajuns la fundul gropii, nu mai avem unde sa cadem in continuare fara sa disparem. Si acum apare si realitatea cu mintea romanului de pe urma. Astfel apar initiative care sa indrepte lucrurile, greu si tarziu, dar se intampla. Cu putin noroc si cu multa munca, ne putem redresa. Si putem porni de la educatie pentru ca proasta educatie din sistemul vechi a dus la coruptia actuala.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1030 (s) | 22 queries | Mysql time :0.031794 (s)