News Flash:

Gestul facut de Andrei Gheorghe in Biserica Nasterii Domnului din Betleem: „Au sarit pe el niste crestine de varsta a treia sa-i faca repros ca..."

22 Martie 2018
557 Vizualizari | 0 Comentarii

Gestul facut de Andrei Gheorghe in Biserica Nasterii Domnului din Betleem. Au trecut trei zile de cand s-a aflat vestea trista ca Andrei Gheorghe a murit. Desi anuntul a venit in miez de noapte, regretele si mesajele in memoria sa au inceput sa curga inca de atunci si continua sa fie asternute pe retelele de socializare. Un jurnalist si bun prieten cu el a facut marturisiri despre cum era rebelul din presa romaneasca atunci cand nu era filmat. In plus, el a relatat si un episod care s-a petrecut cand eram impreuna in Biserica Nasterii Domnului din Betleem.

Gestul facut de Andrei Gheorghe in Biserica Nasterii Domnului din Betleem. Potrivit destainuirilor facute de Andrei Craciun, regretatul jurnalist era un om generos si a povestit o intamplare pe cand erau intr-un oras din Cisiordania. Atunci Andrei Gheorghe le-a oferit unor copii smulte doze de sucuri. Iar cand se afla in lacasul de cult ridicat pe locul in care s-a nascut Iisus Hristos, el nu si-a dat jos ochelarii de soare de la ochi, iar acest lucru le-a nemultumit pe cateva dintre credincioase, care i-au atras atentia.

Dupa ce le-a ascultat, Andrei Gheorghe si-a dat jos ochelarii, le-a facut cu ochiul, dupa care s-a intors si a iesit din Biserica Nasterii Domnului din Betleem.

„Acum un an am umblat cu mai multi ziaristi si alti oameni prin Palestina si Israel. Am luat gaze lacrimogene langa Zidul de la Betleem – pe Gheorghe il durea un genunchi si nu mai avea niciun chef sa fuga. Avea chef sa se urce pe un stalp din ala de electricitate si de acolo sa strige de o parte si de cealalta a Zidului sa-si bage toti mintile in cap si sa termine o data cu toate razboaiele.

Gheorghe era pe jumatate rus. Cand mai facea cate o magarie, asta era felul lui de a-si cere scuze: sunt rus, noua nu ne pasa. Dar ii pasa. Era un om generos.

In Hebron (sau poate ca eram in Ramallah?) ne-am trezit inconjurati de niste copii palestinieni. Gheorghe le-a facut semn ca hai si copiii au stiut sa recunoasca in el omul cel bun. Le-a luat sucuri racoritoare si le-a dat cate o palma parinteasca peste ceafa.

Cand au disparut, in urma lor era un nor de praf – Gheorghe s-a intors pe calcaie si a redevenit insuportabil.

Altadata eram in biserica ridicata acolo unde s-a nascut Iisus Hristos. Gheorghe nu era chiar genul religios. Nu-si dadea ochelarii de soare jos nici in biserica, au sarit pe el niste crestine de varsta a treia sa-i faca repros ca sta cu ochelarii pe ochi in sfanta biserica. Se aprindea repede, si credeam ca va exploda acolo, langa locul nasterii lui Iisus.

Dar Gheorghe si-a dat jos ochelarii, s-a uitat cu privirea aia verde-albastra numai a lui la crestinele de varsta a treia, le-a facut cu ochiul, fara sa le spuna nimic, s-a intors iar pe calcaie si a plecat.

Intr-o noapte am baut arak si ne-a povestit din Panama. In jungla ii ziceau blanquito. Am ras pe saturate, fiindca si mie tot blanquito mi s-a zis prin America Latina.

Crescuse intre noi vorba asta banala, dar care pentru noi insemna mult: ce faci, blanquito?/ bine, blanquito. Aveam amandoi nostalgii dupa un paradis care ar fi putut sa existe.

Cand nu era coleric, Gheorghe era melancolic. Ne facuseram planuri ca o sa fugim intr-o vara in Columbia si vom dormi in hamace sub cerul liber si vom visa in culori care inca nu exista.”, a scris Andrei Craciun pe pagina sa de Facebook.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.0850 (s) | 22 queries | Mysql time :0.024050 (s)