News Flash:

Legenda primei femei care a fost Papa

12 Februarie 2013
1687 Vizualizari | 0 Comentarii
Papa Ioana
Legenda, fabulatie, istorie ascunsa sau blasfemie, asa a fost descrisa povestea singurei femei-papa, Ioana, de-a lungul timpului. Diversi cercetatori sustin ca personajul a existat cu adevarat si ar fi stat pe scaunul pontifical vreme de doi ani, in secolul al IX-lea. Alti istorici – ca si reprezentantii Vaticanului- infirma categoric o asemenea ipoteza, bazandu-se pe lipsa dovezilor oficiale. Dar subiectul continua sa fascineze, inspirand, de-a lungul timpului, numeroase carti, dintre care romanul “Papa Ioana”, scris de Donna Woolfolk Cross, a devenit rapid un best-seller. De asemenea, filmul realizat in 1971 de Michael Anderson, cu Liv Ullmann in rolul Ioanei si cu Trevor Howard interpretandu-l pe Papa Leon (din distributie facand parte si Olivia de Havilland) s-a bucurat de un mare succes.

Legenda Ioanei si “pornocratia”

Ioana (numita si Ioan Anglicus, Jutta, Jutte, Gilberta, Agnes sau Glancia) s-ar fi nascut la Mainz, din tata de origine engleza si mama localnica. Legenda despre ea s-a raspandit incepand cu secolul al 13-lea. Scrieri precum “Chronica universalis Mettensis” de Jean de Mailly sau ”Tractatus de diversis materiis predicabilibus” de Stephan de Bourbon vorbeau despre o “papesa” fara nume, care s-ar fi aflat la carma Bisericii Catolice spre sfarsitul veacului al XI-lea. Martin Polonus consemneaza povestea in cronica publicata in 1277 si o completeaza cu episodul graviditatii si al aducerii pe lume a unui prunc, in plina procesiune religioasa. Doua versiuni ale acestei cronici prezinta un final diferit al Ioanei: intr-una este omorata cu pietre, cu tot cu noul-nascut, iar intr-alta e inchisa intr-o manastire. Nimeni nu stie insa cum a aparut aceasta legenda, pusa sub semnul indoielii chiar in secolul al XVII-lea, de carturarul reformat David Blondel (1590-1655). Cert este ca ea apare in “Chronica Universalis”, a lui Hartman Schedel, la 1493, ca si intr-un text al lui Leopold Stainreuter, dela 1384-‘85. Unii cercetatori cred ca povestea “papesei” ar avea cumva legatura cu Marozia, mama Papei Ioan al XI-lea, si cu mama ei, Teodora, care ar fi reusit impreuna ca, in decursul a mai putin de un deceniu, sa numeasca si sa dea jos opt suverani pontifi, detinand totodata adevarata putere la Roma. Perioada de trista amintire, cunoscuta si numele de “pornocratie”, trebuie sa fi iscat resentimente impotriva dominatiei feminine, ceea ce ar fi putut genera o istorioara moralizatoare, menita ca, prin finalul tragic, sa taie elanul altor amatoare de afirmare politica. Istoricul Cesare Baronius are insa o alta opinie: legenda Ioanei ar fi, de fapt, o satira la adresa Papei Ioan al VIII-lea (872–882), considerat prea slab in relatia cu patriarhul Constantinopolului, Photios I.

O strada ocolita de suverani pontifi

Istoricul Michael Hesemann
crede ca legenda femeii-papa s-ar fi bazat pe alte elemente. In primul rand, pe existenta unui strazi romane, “vicus Papessa”, care duce spre Vatican si pe care capii Bisericii Catolice au ocolit-o constant, in timpul procesiunilor religioase. Explicatia? Nu ororoarea starnita de amintirea Ioanei, ci ingustimea rutei, care nu permitea o ampla desfasurare de credinciosi. Potrivit lui Hesemann, numele strazii respective ar fi fost dat de fapt de o familie aristocrata din secolul al X-lea, Papes, a carei resedinta se afla pe una din laturi. Celalalt element nascator de legenda – existenta in zona, pe un fost lacas de cult pagan, langa biserica S. Clemente, a unei inscriptii “codate” – P.P.P.P.P.P- are si el o explicatie simpla: traducerea este “Pater Patrum proprie pecunia posuit” si se refera la slujitorii acelui cult si nicidecum nu inseamna, cum circula in folclor,„Petre, Pater Patrum, Papisse Prodito Partum“ („Petru, parintele parintilor, dezvaluie graviditatea femeii-papa”). Cat despre statuia feminina de pe strada cu pricina, aceasta o infatiseaza pe Madonna cu pruncul, nu pe…Ioana.

Vaticanul, acuzat de musamalizare

Principalul contraargument la povestea “papesei” il reprezinta succesiunea oficiala pe tronul Sfantului Petru. Dupa Papa Leon al IV-lea a urmat Benedict al III-lea, despre care nu s-au pastrat insa decat putine informatii. De aceea, partizanii Ioanei sustin ca Benedict ar fi fost…inventat de Biserica Catolica, in secolul al XVII-lea, pentru a sterge urmele adevaratului urmas al lui Leon. Ipoteza este fantezista, caci exista monede care-l infatiseaza pe Benedict al III-lea impreuna cu imparatul Lothar, care a murit la 28 septembrie 855. In plus, pe 7 octombrie din acelasi an, Papa Benedict al III-lea dadea o Carta pentru episcopia Corvey, iar corespondenta dintre acest suveran pontif si arhiepiscopul de Reims s-a pastrat pana astazi. O alta teorie sustine ca Ioana ar fi pastorit Biserica Catolica intre Leon al IV-lea si Benedict al III-lea, numai ca documentele o cotrazic. Patriarhul Photios I, adversar declarat al papalitatii romane, ii mentioneaza in scrierile sale pe Leon si Benedict in succesiune directa. Or, daca ar fi existat o “papesa” care sa fi domnit 2 ani, 7 luni si 4 zile, cum se spune despre Ioana, Photios n-ar fi avut niciun interes s-o omita.

Travesti, amanti secreti si o nastere in public

Legenda spune ca Ioana capatase din copilarie solide cunostinte religioase, de la tatal ei, Williglad, care era cleric si care a invatat-o inclusiv predici in latina, greaca si engleza. Dupa moartea acestuia, la varsta de 14 ani, copila s-a mutat la o manastire de maici din Mosbach. Aici a mai putut studia carti din biblioteca lacasului, pana intr-o zi, cand a fost pusa sa copieze, alaturi de un calugar venit de la manastirea din Fulga, "Epistolele Sf. Pavel", cu litere de aur. Lucrand impreuna, Ioana si Fromentin s-au indragostit unul de celalalt, hotarand pe ascuns sa plece amandoi la manastirea de calugari benedictini, de unde venise el. Travestita in baiat, tanara si-a luat numele de "fratele Ioan" si a putut sa locuiasca ani buni in aceeasi chilie cu Fromentin. Din pacate, un calugar care a tras cu urechea le-a surprins vorbele de amor, asa ca indragostitii au fost nevoiti sa plece pe furis, pribegind prin lume. Dupa un an, ajunsesera la Atena, unde au intrat la manastirea Dafne. Aici cei doi au locuit opt ani, timp in care "parintele Ioan" a tinut cu regularitate predici frumoase, carora li s-a dus vestea. Dar Ioana nu se mai multumea cu atat. Intr-o zi, a plecat spre portul Pireu, unde s-a urcat pe o corabie cu directia Roma. Acolo s-a supus unui examen sever la Colegiul Sf. Martin, devenind profesor de teologie. Desigur, fara sa i se cunoasca adevarata identitate. Papa Leon al IV-lea, asistand la cursurile "profesorului" de la Colegiu, a fost impresionat de invatatura acestuia, numindu-l secretar. Batranul suveran pontif a cazut curand la pat, iar dupa trecerea lui la cele vesnice, in septembrie 855, locul sau a fost luat de “secretarul Ioan”, devenit Papa Ioan Anglicus al VIII-lea. Insa chemarea carnii a fost mai puternica decat cea religioasa, astfel ca Ioana ar fi avut mai multi amanti secreti, ramanand insarcinata. In aprilie 858, in timpul unei procesiuni pe strazile Romei, “papa”, acuzand puternice dureri de burta, a cazut de pe asin si, sub ochii inmarmuriti ai credinciosilor, a dat nastere unui copil.

Suveranului Pontif i se verifica barbatia

Abia dupa 400 de ani de la presupusa sa ucidere a aparut numele “Papei Ioana” intr-un document scris. E vorba despre “Cronica Papilor si imparatilor”, intocmita de calugarul dominican Martin Polonus (sau din Troppau), in1278. Acesta nu pomeneste insa nimic in privinta surselor sale. Povestea “papesei” s-a raspandit cu rapiditate, cunoscand felurite variante, astfel ca, la 1479, umanistul italian Bartolomeo Sacchi scria ca eroina ar fi ajuns pe tronul Sfantului Petru prin lucratura diavolului, care i-ar fi ursit asta la nastere. Unul dintre cele mai citate izvoare documentare legate de Ioana il constituie “Liber Pontificalis”, cartea publicata de fostul Antipapa Anastasius Bibliothecarius, contemporan cu presupusa “papesa”. Numai ca lucrarea respectiva – in ciuda unei mentiuni pe aceasta tema din secolul al XIII-lea- nu contine nicio referire la vreun suveran pontif cu numele de Ioan Anglicus. Se pare ca nota de subsol privind-o pe “papesa” a fost adaugata mult ulterior, sub influenta cronicii lui Martin Polonus. Cel dintai care a cercetat in profunzime cazul a fost olandezul David Blondel, in 1649. El a ajuns la concluzia ca toata povestea este pura fictiune si ca, dupa ce Papa Leon al IV-lea a murit, la 17 iulie 855, i-a urmat Papa Benedict al III-lea, intronat doua luni mai tarziu. Or, Blondel, care nu era catolic, ci protestant, n-avea niciun interes sa protejeze imaginea Vaticanului. Chiar si ultimul argument pe care se baza legenda Ioanei s-a dovedit neintemeiat. Ritualul asezarii noului Papa pe un fel de scaun fara fund, pentru a i se verifica…barbatia, e mai vechi cu un secol decat povestea “papesei”. Deci nu din cauza ei a fost instituit “Sella stercoria”, prin care proaspatul suveran pontif e pipait de un cleric, care exclama: « Duos habet et bene pendentes ».

Numele “Papei Ioana” apare si in lucrarea scriitorului renascentist Giovanni Boccaccio, dedicata celor mai faimoase 100 de femei (ea ocupand pozitia a 51-a). Trimiteri la controversata poveste fac si vechile pachete de carti de tarot, dintre care cea destinata cunoasterii ascunse se numeste “La Papessa". De asemenea, in Bazilica Sf. Petru, printre sculpturile realizate de Bernini, unul dintre cei mai cunoscuti artisti ai secolului al XVII-lea, apar si cateva imagini ale unei femei purtand insemne papale. Toate aceste elemente sunt respinse de Biserica Catolica si istoricii moderni, care infirma existenta Papei Ioan Anglicus.

sursa:independent-al.ro

femei-papa ioana scaunul pontifical papa ioana papa leo photios i
Distribuie:  
Incarc...

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.0738 (s) | 24 queries | Mysql time :0.012787 (s)

loading...