News Flash:

„Legendele toamnei” - versiunea mea sau must vs. Fanta cu aroma de struguri

15 Septembrie 2014
1010 Vizualizari | 0 Comentarii
Cristi Bara
Asemeni gandirii profunde emanate de principiul basescian cu valoare de postulat care spune ca „Iarna nu-i ca vara!” (se pare ca am o usoara obsesie in ultima vreme cu privire la acest subiect), zilele trecute mi-a traznit si mie mintea o chestie din asta, adanca: „Toamna, cand ii urat ii nasol si cand ii frumos ii misto!”. Puteti sa radeti cat vreti, da’ mie, cu toata lipsa de modestie, mi se pare geniala.

Sunt o persoana meteo-sensibila. In zilele reci, inchise si ploioase de toamna, numai bune de numarat bani (care bani?) sau de facut copii (am deja unul, imi ajunge!) imi vine sa-mi tai venele de la calcaie sau sa iau o supradoza de prostamol, doua metode inedite de sinucidere pe care le recomand maniaco-depresivilor ca mine. Ca norocul ca urmeaza zile precum cele de acum, cu o vreme minunata, cu un soare si un cer care imi incarca bateriile descarcate ale psihicului meu labil. Asa ar trebui sa arate o toamna!

Nu stiu de ce, dar de fiecare data cand avem parte de o zi minunata de toamna, eu imi aduc aminte de toamnele de la mijlocul anilor `80, cand eram elev la Liceul „George Cosbuc”, in clasele V-VIII. Eu asa tin minte toate toamnele din anii aceia - minunate, cu un soare bland si un cer fara nici un nor, de un albastru ireal. Si mai tin minte ca o luam pe jos de acasa, din Gheorgheni, si treceam prin Piata Cipariu ca sa ajung la scoala.

Imaginea Pietei Cipariu de atunci mi-a ramas si acum in minte. Cu piata agro-alimentara marginita de case joase in care erau ba un magazin de solduri, ba o pantofarie, ba o sifonarie, ba „Chimicale”, ba o tutungerie in care (de neuitat mirosul acela umed-acrisor) se vindeau Carpati „cu” sau „fara” la bucata sau tutun de pipa „Matelot” in niste cutii de tabla verde. Toamna, Piata Cipariu era cu adevarat spectaculoasa, sau asa mi se parea mie. Cu „Ziua recoltei” in prima saptamana din octombrie (nu ca acum, la inceput de septembrie!?!), cu munti de vinete, gogosari, castraveti si varza de la hostezeni (nu de la Auchan, din Turcia, Grecia, Spania sau Polonia), cu decoratiuni din stuf si vita de vie, cu ciorchi de struguri adevarati (nu din plastic, adusi din China) din care mai sterpeleam cateva boabe. Cu mireasma de pastrama de oaie prajita si parfum de must dulce, veritabil.

Ma intorceam de la scoala spre casa, invariabil, cu prietenul si colegul meu de clasa Mircea Dragus care locuia in sigurul bloc de pe atunci din Piata Cipariu, ala turn, cu 10 etaje, chiar de la inceputul strazii Pata. Si veneam noi, asa, ca emberii, cu cate un leu-doi in buzunar si intram in piata. Mergeam direct acolo unde se vindea must la pahar si ramaneam muti de uimire ca puteam cumpara si bea… must. In mintea noastra de copii, asociam mustul cu vinul, astfel ca eram fuduli nevoie mare ca, vezi Doamne, noi bem beutura. Uitand ca, de fapt, mustul e suc de struguri natural 100%. Ce smecheri eram noi, nu ne dadeam pe un jeb de cuie, iar a doua zi, la scoala, ne laudam la ceilalti colegi ca ne-am imbatat si inventam tot felul de povesti.

Ei da, alea erau toamne! Acuma… Nici nu mai tin minte de cati ani de zile nu am baut un pahar cu must! Chiar, mai exista? Ca de Fanta cu aroma de struguri mi s-a acrit.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

cristian bara opinii editorial cluj cluj-napoca cluj
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1083 (s) | 33 queries | Mysql time :0.049682 (s)