News Flash:

”M-am chinuit ani de zile sa fac copii cu fostul sot. Credeam ca nu o sa mai fiu mama niciodata. Apoi l-am cunoscut pe Matei. Vaduv cu o fetita. In casa lor m-am simtit ca o intrusa. Aveau peste tot poze cu mama moarta...

15 Ianuarie 2018
711 Vizualizari | 0 Comentarii

O femeie a povestit pe internet cum a ajuns sa fie mama cand deja isi pierduse speranta.

“L-am intalnit pe Matei cand ma asteptam cel mai putin. Doi prieteni ne-au cuplat. Matei era vaduv si avea o fetita de 3 ani. La prima intalnire, ma gandeam ca daca totul merge bine, voi primi totul, un sot si un copil pe care mi-l dorisem foarte mult. Incercasem ani la randul sa concep un copil cu fostul sot si am descoperit ca nu pot avea copii.

Dupa trei luni de intalniri, am cunoscut-o pe Alina, fiica lui Matei. Tin minte si acum ziua aceea. Alina, stand pe umerii tatalui ei, m-a lovit cu picioarele in cap, fara sa vrea. Si-a cerut scuze in cel mai adorabil mod.

Am fost si la mare impreuna. Si acum mai avem poza aceea. Eu radiind de fericire, tinand-o pe Alina in brate in costumul ei haios de sirena si Matei imbratisandu-ne pe amandoua.

Cinci luni mai tarziu ne-am casatorit. Toti trei.

Toata lumea ma intreaba daca e greu sa iubesti copilul altei femei. Stiti ce a fost greu? Sa renunt la viata mea solitara, sa ma mut in casa lui, pe care o construise alaturi de alta femeie. A fost greu sa am o familie instant.

Nu am trecut prin 9 luni de sarcina. Nu am fost sa caut landou. Nu am organizat camera bebelusului. Nu am trecut prin faza de la noi doi, la noi trei.

A fost greu sa o iubesc pe Alina? Mi-am dorit un copil atat de mult incat cred cu tarie ca ar fi fost imposibil sa nu o iubesc. Ma uit la ea si imi salta inima cand o vad fericita.

In afara de lovitura aceea cu piciorul pe care mi-a aplicat-o cand ne-am cunoscut, Alina m-a pus la incercare intr-o zi. Am certat-o cand am observat ca si-a lasat jucariile in sufragerie. M-a curentat cand am auzit “Nu esti mama mea adevarata”.

I-am raspuns repede ca sunt mama ei. Nu sunt prima ei mama, dar sunt o mama foarte adevarata. Si sunt mama ei acum. M-a luat in brate plangand.

Alina nu si-a uitat mama. Vorbim despre mama ei, i-am pus poze cu ea in camera ei. Mi-e greu sa ma uit la pozele acelea. Ma simt trista, ca o intrusa.

Intr-o zi, dupa ce am luat-o de la gradinita mi-a spus ca nu credea ca o sa mai aiba o mami vreodata. I-am raspuns ca nici eu nu credeam ca o sa am o fiica. M-a coplesit cu saruturi pe obraz.

Nu-mi pare rau ca nu am vazut-o cand s-a nascut, cand era un bot de carne roz cu cateva fire de par pe capul acela perfect. Nu-mi pare rau ca n-am fost alaturi de ea cand i-au iesit primii dintisori.

Acum stiu tot ce se poate despre ea. Ii plac sendvisurile cu cascaval si macaroanele cu branza. Are un prieten imaginar si nu-i mai place sclipiciul pentru ca e de bebelusi.

Daca totul va fi bine, am sa o ascult vorbind de primul ei sarut, am sa o vad la facultate si voi sta alaturi de ea cand isi va tine in brate primul copil.”

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1298 (s) | 32 queries | Mysql time :0.034869 (s)