News Flash:

MIHAI EMINESCU. Se sarbatoresc 166 de ani de la nasterea celui mai iubit poet. SECRETE NESTIUTE despre Eminescu

15 Ianuarie 2016
333 Vizualizari | 0 Comentarii
MIHAI EMINESCU
MIHAI EMINESCU. Ziua de 15 ianuarie, aleasa ca Zi a Culturii Nationale, reprezinta data nasterii poetului national al romanilor, Mihai Eminescu (1850-1889).

MIHAI EMINESCU s-a nascut la 15 ianuarie 1850, la Botosani. A fost poet, prozator, dramaturg si jurnalist, socotit de critica literara postuma drept cea mai importanta voce poetica din literatura romana. Avea o buna educatie filosofica, opera sa poetica fiind influentata de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antica, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gandire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant si de teoriile lui Hegel.

A fost activ in societatea Junimea si a lucrat ca redactor la Timpul. A publicat primul sau poem la varsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat sa studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost daruite Academiei Romane de Titu Maiorescu, in sedinta din 25 ianuarie 1902. A murit la 15 iunie 1889, la 39 de ani, la Bucuresti, iar la 17 iunie a fost inmormantat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Romane.

In cartea dedicata vietii lui Mihai Eminescu, George Calinescu a scris: "Astfel se stinse in al optulea lustru de viata cel mai mare poet pe care l-a ivit si-l va ivi vreodata, poate, pamantul romanesc. Ape vor seca in albie si peste locul ingroparii sale va rasari padure sau cetate, si cate o stea va vesteji pe cer in departari, pana cand acest pamant sa-si stranga toate sevele si sa le ridice in teava subtire a altui crin de taria parfumurilor sale".

Primul care a intuit marele efect modelator al creatiei eminesciene a fost Titu Maiorescu: "Eminescu a facut ca toata poezia acestui secol sa evolueze sub auspiciile geniului sau, iar forma infaptuita de el a limbii nationale sa devina punctul de plecare pentru intreaga dezvoltare ulterioara a vesmantului si cugetarii romanesti".

Eminescu a fost o personalitate coplesitoare, care i-a impresionat pe contemporani prin inteligenta, memorie, curiozitate intelectuala, cultura de nivel european, bogatia si farmecul limbajului. Din acest motiv putem spune ca "fara Eminescu am fi mai altfel si mai saraci" (Tudor Vianu).

"A vorbi de poet este ca si cum ai striga intr-o pestera vasta...Nu poate sa ajunga vorba pana la el, fara sa-i supere tacerea. Numai graiul coardelor ar putea sa povesteasca pe harpa si sa legene, din departare, delicata lui singurateca slava" (Tudor Arghezi).

MIHAI EMINESCU. Cantaret cu o voce cuceritoare, tulburator de frumos, petrecaret nevoie mare si fumator inrait! Asa era Eminescu, omul, prea putin cunoscut.

Mihai Eminescu. Eminescu a fost aproape sanctificat. Dincolo de efervescenta creata de opera si de viata lui, in spatele geniului s-a ascuns omul, adevaratul Mihai Eminescu, cel care s-a lasat cunoscut cu adevarat doar de apropiati.

Istoricii din Botosani au reusit sa treaca de masca!

"Era izbitor de frumos..."

MIHAI EMINESCU. "Eminescu era un om obisnuit, ce-i drept, foarte placut si charismatic, dar om era. Si era si foarte discret. Nu era nici sifiliticul sau nebunul, asa cum de multe ori a fost numit. Nu era nici omul pus pe harta in versuri si innebunit din dragoste, asa cum il prezinta eronat unii, dar nici sfant cum il vor altii. Era un om cu defectele, calitatile si patimile lui", isi incepe discursul, pentru "Historia", Gheorghe Median, un istoric botosanean care a cercetat, ani la rand, numeroase marturii ale contemporanilor marelui poet.

MIHAI EMINESCU impresiona la prima vedere, avea o charisma extraordinara si un fizic foarte placut. Gheorghe Median a gasit, in cercetarile sale, marturia unui var al lui Eminescu, Mihai Mavrodin, care, printr-un articol din presa vremii, vine sa sustina aceasta parere.

"Si astazi, chipul lui minunat imi sta in minte. L-am vazut si eu.... era izbitor de frumos. Era imposibil sa apara intr-o sala, fara ca fiinta sa sa atraga privirile chiar ale celor ce nu-l cunosteau. Chipul lui ne minuna si pe noi, copiii", scria Mihai Mavrodin in anul 1929.

MIHAI EMINESCU „avea o voce de aur, ii acompania pe lautari"

Ceea ce impresiona, insa, cu adevarat la poet era vocea sa. „Eminescu avea o voce blanda, calda si un zambet linistitor, molipsitor. Asta o spun toti cei care l-au cunoscut. In ciuda tonului de revolta din poezia sa, era un om foarte bland, care degaja multa caldura in jurul lui. Avea o voce de aur. Canta foarte frumos. Se stie putin despre acest talent al lui Eminescu. Ar fi putut fi oricand un bun solist vocal. De multe ori ii acompania pe lautari la cate un chef, dar si rudele il rugau sa le cante", spune Median.

MIHAI EMINESCU, fumator inrait si petrecaret fara masura!

„Eminescu nu era razvratit, asa cum le place multora sa creada.

Era un individ placut in societate. Avea dusmani si starnea antipatii pentru ceea ce scria, nu pentru modul cum se comporta in societate. Nu era un revolutionar, in fapt. El se razvratea in poezie si publicistica. Rareori ridica tonul, prefera sa asculte pentru a intelege cat mai bine discutia decat sa isi dea cu parerea. Intr-un fel, era retras, dar cand era cazul era un interlocutor foarte placut. Multor contemporani le-a lasat impresia ca este tacut si ganditor. Nu se putea, insa, abtine cand era vorba de politicieni. Ii ura, mai ales pe parveniti", a spus Lucia Olaru Nenati.

Totodata, Eminescu, din ceea ce spun contemporanii sai, avea doar un singur viciu major, fumatul. Nu bea mult. La un sfert de litru de vin sau la o halba de bere era in stare sa petreaca o noapte intreaga, dar, in schimb, lua mai multe cafele negre si fuma mult.

Cu Ion Creanga, la crasma...

Ioan Slavici, prietenul de-o viata al lui Eminescu, pe care poetul il alina, in particular, „Ioanci", a realizat un portret amplu al poetului in antologia „Marturii despre Eminescu". De asemenea, scrisorile pe care le schimbau Ion Creanga si Eminescu sunt dovada unei prietenii stranse intre cei doi.

„Nimenea nu mai vazu pe Eminescu fara Creanga si pe Creanga fara Eminescu; amandoi veneau la Junimea, amandoi ieseau de la Junimea. Plecau amandoi si se afundau pe la vreun crasmar de prin Tatarasi, Pacurari sau Nicolina. Acolo nu se puneau pe baut; (...) ei se puneau sa traiasca o viata care le placea lor, viata simpla si primitiva. Era o placere pentru ei sa se aseze intr-o odaie din fundul unei crasme, pe laviti de lemn, cu bratele rezemate pe o masa murdara, serviti de un baietel naiv", nota George Panu despre cei doi autori.

Ioan Slavici aminteste despre relatia pe care Eminescu o avea cu dramaturgul Ion Luca Caragiale. „El n-ar fi putut sa fie ceea ce a fost daca n-ar fi trait o parte din viata sa impreuna cu Eminescu, care pentru dansul era o nesecata comoara de stiinta si de indemnuri binecuvantate. Ca sa-si faca parte din comoara aceasta, el il zgandarea pe Eminescu, puindu-se in pizma cu el", nota Ioan Slavici.

Autorul Ion Paun-Pincio i-a facut un portret lui Eminescu in 1886, pe cand poetul se intorsese pentru o scurta perioada la Botosani.

„Era voinic si vioi. Fara barba, fara mustati, parea foarte tanar si parca nu-mi venea a crede ca acesta e omul, ca acesta e poetul care a suferit atata. Raspunea zambind si fuma cu multa pofta un capat de tigara. Purta imbracaminte de om nevoias. Straie groase de siac – desi era cald –, in cap o palarie inalta, neagra si veche. Cateodata se plimba pe strada, intovarasit de biata lui sora, care-l iubea atat de mult. Dansa era bolnava de picioare si mergea foarte anevoie, sprijinindu-se de el", a rememorat scriitorul Paun-Pincio.

MIHAI EMINESCU- Sindromul bipolar il ajuta la creatie...

Dincolo de amabilitate si de glasul sau de aur, se pare ca, dupa varsta de 25 de ani, poetul a inceput sa se confrunte cu proprii demoni. Focul creatiei, viata de multe ori precara pe care o ducea, tulburarile sufletesti au facut ca poetul sa capete o tulburare psihica grava: sindrom maniaco-depresiv.

Diagnosticul este sustinut de un medic psihiatru din Botosani, doctor in medicina, care s-a aplecat, din pasiune pentru poezia lui Eminescu, si asupra problemelor sale de sanatate.

„Din pacate, din simptomele pe care am reusit sa le vad in niste documente medicale, Eminescu suferea de tulburare afectiva bipolara. Ea se manifesta in reprize. Bineinteles, geniul lui Eminescu nu a provocat aceasta afectiune si nici boala nu a conditionat geniul sau. Erau total independente. Probabil a ajuns in aceasta situatie din cauza conditiilor de trai dintr-o anumita perioada, a zbuciumului interior. In orice caz, creatia il transforma", a explicat doctorul Nicolae Vlad, fost director al Spitalului de Psihiatrie Botosani.

Moartea lui Eminescu s-a produs pe data de 15 iunie 1889, in jurul orei 4 dimineata, dupa ce la inceputul anului boala sa devenise tot mai violenta, in casa de sanatate a doctorului Sutu din strada Plantelor nr. 9, Bucuresti. Ziarul Romanul anunta ziua urmatoare la stiri: Eminescu nu mai este. Corpul poetului a fost expus publicului in biserica Sf. Gheorghe, pe un catafalc simplu, impodobit cu cetina de brad. Un cor dirijat de muzicianul C. Barcanescu a interpretat litania „Mai am un singur dor".

Dupa slujba ortodoxa si discursul lui Grigore Ventura, carul funebru, la care fusesera inhamati doar doi cai, s-a indreptat spre Universitate, unde Dimitrie Laurian rosteste al doilea discurs funebru. Apoi cortegiul, la care se adauga diversi trecatori o porneste pe Calea Victoriei, Calea Rahovei si se indreapta spre cimitirul Serban Voda, denumit azi Bellu. Patru elevi ai Scoala normala de institutori din Bucuresti au purtat pe umeri sicriul pina la mormint, unde a fost ingropat sub „teiul sfint" din cimitirul Bellu, dupa cum scria chiar Caragiale in necrologul In Nirvana.

MIHAI EMINESCU. Vineri, 15 ianuarie 2016, la implinirea a 166 de ani de la nasterea poetului national Mihai Eminescu, se vor savarsi slujbe de pomenire la Cimitirul Bellu din Bucuresti si la Catedrala Patriarhala.

La orele 8,00, va fi oficiata Sfanta Liturghie in capela Cimitirului Bellu, de catre un sobor de preoti de caritate din cimitirele din Bucuresti, condus de Preacucernicul Parinte Gheorghe Dilirici, coordonatorul preotilor din cimitire.

La orele 10,00, va fi savarsita slujba Parastasului la mormantul poetului de catre un sobor de preoti, condus de Preacucernicul Parinte Florin Serbanescu, consilier patriarhal.

La orele 10,30, in Catedrala Patriarhala, dupa Sfanta Liturghie, se va savarsi slujba Parastasului pentru cinstirea memoriei celui mai mare poet al poporului roman.

mihai eminescu tudor arghezi
Distribuie:  
Incarc...

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1372 (s) | 24 queries | Mysql time :0.022994 (s)

loading...