News Flash:

”Ne-a lipsit si o sa ne lipseasca mereu…” Vesti triste despre celebra Super Nanny

23 Martie 2018
690 Vizualizari | 0 Comentarii

De la „Supernanny“ la „Cei 7 ani de acasa“, Irina Petrea „a crescut“, in emisiunile sale, mai multe generatii de copiii. Modesta, delicata, dar riguroasa si atenta la detalii, nuantand si aprofundand discutia, Irina Petrea a vorbit despre educatie, generatii diferite, familie, dar si despre mariajul ei atipic.

Irina Petrea, cunoscuta pentru emisiunea ”Supernanny”, pe care a moderat-o in urma cu cativa ani, ascunde o adevarata drama. N-a putut avea copii, iar acest lucru s-a dovedit a fi extrem de dureros pentru ea.

In cadrul unui interviu, Irina Petrea a vorbit despre golul pe care l-a lasat lipsa unui copil, insa a marturisit ca nu a avut curaj sa adopte unul.

“Ne-a lipsit si o sa ne lipseasca mereu un copil al nostru. Mi-a fost atat de greu incat nu mai puteam sa vad copii.

Am un sot foarte ingaduitor si ne facem amandoi timp pentru familie. Credinta m-a ajutat mult, daca asa a fost sa se intample, este pentru un anume scop.

Sotul meu este tata, dar cred ca si amandoi am fi fost o pereche de parinti foarte buni. Ramane sa fim parintii copiilor lui. Vreau sa spun ca sunt impacata cu situatia de acum, daca se va intampla va fi minunat, daca nu se va intampla va fi in regula”, a spus Irina Petrea in cadrul unei emisiuni TV.

“E foarte greu, cand unul dintre parinti este mai mult plecat. Trebuie sa se creeze legatura intre tata si copil. Daca era al nostru era altceva pentru el. Poate nici eu nu am avut curajul sa adopt”, a incheiat vedeta.

“M-am obisnuit cu asta, am trecut peste! Pur si simplu sufar de ceea ce sufera o multime de alte femei, de infertilitate primara, doar ca nu am stiut. Cand am vazut ca nu raman gravida, m-am intrebat oare de ce?

Apoi facand tot felul de analize am constatat ca sufar de acest lucru si nu se poate face nimic. M-am gandit sa adopt un copil, dar pentru asta trebuie sa fii ambii parteneri de acord…, iar acest subiect a ramas suspendat deocamdata.

Nu am putut sa ne punem de accord cu privire la acest subiect si am lasat-o asa, pentru ca e mai bine sa raman echilibrata decat sa ma tulbur cu o gramada de lucruri pe care nu le pot rezolva.

Nu am facut nicio drama din asta, mi-a fost greu, dar am trecut peste, pana la urma trebuie sa accepti ceea ce nu poti sa schimbi”, a povestit Irina Petrea.

Relatia ta speciala cu copiii are vreo legatura cu faptul ca ai fost candva profesoara de limba engleza la un liceu in Piatra Neamt?

Hm, experienta la catedra a fost ceva special. Am predat engleza nu numai la liceu, ci si la o scoala generala din apropiere si chiar si la o gradinita. O provocare mare a fost trecerea de la o varsta la alta, de la o ora la alta.

Uneori, pe parcursul unei zile lucram cu absolut toate grupele de varsta! Liceul avea profil industrial, iar elevii erau, majoritatea baieti. Realizarea cea mai mare a fost sa-i fac sa gandeasca si sa interpreteze singuri, prin prisma propriei personalitati si viziuni, texte literare grele (Shakespeare, Miller, G.B. Shaw, Hardy, Dickens) si sa-i ajut sa se simta confortabil exprimandu-se intr-o alta limba, in pofida inexactitatilor, a ezitarilor si chiar a greselilor gramaticale inerente celor care nu practica acest exercitiu zilnic si nu beneficiaza de „baia lingvistica“.

Deci, daca privim la liceenii de azi, care sunt in conflict cu sistemul, se poate spune ca si relatia ta cu elevii a fost una atipica…

Elevii mei m-au sustinut exemplar la inspectia de grad (pentru examenul de definitivat) si mi-au oferit o experienta unica de autocunoastere, de reflectare si reinterpretare a propriei mele adolescente. I-am respectat, m-au respectat. I-am incurajat, le-am aratat ca imi pasa de ceea ce se intampla cu ei, de ceea ce fac la scoala, de ceea ce primesc de la ore si mi-au aratat ca au inteles.

Unul dintre elevii unei clase de a XI-a chiar m-a intrebat odata de ce imi pasa atat de mult de ei, cand nimanui nu-i parea sa ii pese. I-am raspuns ca aceea era chiar ocupatia mea: sa imi pese de elevii in fata carora veneam zi de zi.

De asemenea, nu am sa uit dedicatia pe care elevii unei clase de a IX-a mi-au scris-o pe prima pagina a unei carti oferite cadou de 8 Martie: A rose is beautiful for one day, but you are beautiful for ever! (Un trandafir e frumos doar o zi, dumneavoastra sunteti frumoasa pentru totdeauna – n.r.). Cred aceasta spune totul despre relatia mea cu elevii mei.

Ai urmat si niste cursuri de psihoterapie. Aceasta experienta a dat rezultate in emisiunile cu parinti si copii, la televiziune?

Orice formare psihoterapeutica iti deschide orizonturi noi. Este ca si cum ai avea un instrument care te ajuta sa explorezi si sa intelegi mai bine universul interior al psihismului uman. Iti deschide ochii intr-o maniera neasteptata si profunda.

O intrebare pe care ti-ar adresa-o o multime de parinti ocupati: Cum putem imbunatati comunicarea cu copiii nostri in conditiile in care traim dupa un program „fast life“?

Viata „pe repede inainte“ inseamna timp foarte putin pentru familie, copii, prieteni, chiar pentru noi insine. Ceea ce stiu este ca nu se poate si repede, si bine. Cu cat vrem ca un produs sa fie mai de calitate, cu atat investim mai mult timp in proiectarea si realizarea lui, in materiale bune, atentie la detaliu etc. Cand ne grabim sa facem ceva, ne iese, dar nu prea grozav.

Asa este si cu aceasta comunicare – nu poti sa stai de vorba 30 de minute dimineata cu copilul tau – cand il zoresti sa se imbrace si sa manance, si 30 de minute seara, cand amandoi sunteti obositi. Si, oricum, stim ca nici macar aceste 30 de minute nu sunt, de multe ori, „sudate“, ci fragmentate in 5-10-15 minute.

Ca sa ai comunicare de calitate, trebuie sa ai mai mult timp la dispozitie, nu doar atat cat iti este necesar sa formulezi solicitari si intrebari: fa-ti tema, spala-te pe maini, ce vrei sa mananci, maine ai inot, cand ai meditatii la engleza etc. In tot acest vartej, ai nevoie sa iti iei macar 15 minute de liniste, in care esti doar impreuna cu copilul tau, absent la telefonul mobil, televizor, internet etc.

Daca ai si alte preocupari, in acelasi timp, nu poti sa-i acorzi intreaga ta atentie si nici comunicarea nu poate fi grozava. De asemenea, este important sa retinem ca avem nevoie sa dialogam cu copiii, nu sa-i interogam! Asta inseamna sa ii ascultam, nu sa vorbim continuu, sa ii lasam si pe ei sa ne explice ceva, iar discutiile sa nu se rezume doar la noi.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1213 (s) | 22 queries | Mysql time :0.023907 (s)