News Flash:

Nunta fost frumoasa, apoi sotul mi-a spus ca sunt frigida. Ramasesem insarcinata si aveam musafiri. In timp ce eu gateam si eram cu burta la gura le zice tuturor ca parca as fi o rata. Apoi, eu am facut cea mai mare greseala din viata mea

13 Septembrie 2017
1126 Vizualizari | 0 Comentarii
In momentul asta, sunt o femeie… consumata. Asa ma simt. Nu mai astept nimic de la viata. Culmea e ca nici n-am primit mai nimic de la ea. Singura mea alinare sunt cei doi copii ai mei, dar curand vor pleca si ei de acasa, si atunci…

Pare de-a dreptul ridicola scena care s-a tot repetat in casnicia mea: eu, la usa, cu o valiza in mana, privind inapoi, ca pentru a retine cat mai multe amanunte care sa-mi alcatuiasca mai tarziu amintirile. Spun ca scena e ridicola, fiindca am trait-o de prea multe ori, incat, in timp, si-a pierdut sensul. Momentul parasirii a devenit, din gest unic, obisnuinta. si asta pentru ca nu am fost suficient de puternica sa-mi spun: „Gata, intre noi s-a terminat. Divortam!”. si totusi, de fiecare data cand faceam acel pas, eram hotarata sa nu ma mai intorc

niciodata la sotul meu, sa-mi iau copiii si sa incerc sa-mi refac viata. 0 data, am incercat chiar sa am o aventura cu un alt barbat, dupa ce-am plecat de-acasa, dar mi-au aparut in fata ochilor cei doi copii ai mei. Aveau, parca, o figura mustratoare si n-am putut merge mai departe. De fapt, toata viata mea e compusa din franturi pe care nu le-am putut pune cap la cap, fiindca mi-a fost teama de adevar. Daca as fi avut curajul, as fi fost acum o femeie libera, pe picioarele ei, nu una care-si plange trecutul, prezentul si viitorul.
Eu n-am avut parte de acea dragoste care-ti ia mintile, te ameteste si te urca in al noualea cer. Am visat la asa ceva in liceu, dar printul meu din basm n-a fost decat un tocilar care m-a invitat la un film si a incercat apoi sa-si strecoare mana pe sub fusta mea. Scarbita multa vreme de acest gest, nu mi-am facut niciun prieten, nici macar dupa ce am terminat liceul si m-am angajat. Sotul meu, Vali, s-a apropiat destul de greu de mine, lucru pe care mi l-a reprosat mai tarziu, in momentele noastre de cearta.

— Esti frigida, dar nu numai in pat. La fel esti si in viata de toate zilele.

Uita-te la tine, nu te lipesti de nimeni, le dai tuturor vant, ii respingi pe toti, ii gonesti. Am ajuns singuri ca niste cuci, si asta numai din cauza ta, esti cea mai rece femeie pe care am cunoscut-o vreodata!

— Cum poti sa-mi aduci asemenea acuze, Vali? Te-am respins eu vreodata?

Nu avea dreptate, i-o demonstram cu argumente, iar lucrul acesta il deranja. Casa ne era mereu plina de musafiri, mai mult prieteni de-ai lui. Vali e unul dintre acei barbati care considera ca femeia trebuie sa stea la cratita, sa taca, sa fie un obiect sexual si sa creasca plozi. Sa nu se faca simtita prin casa, sa fie ca o jucarie cu baterie si cheita, pe care barbatul s-o intoarca doar cand are el chef. Nu stiu cum sunt alte neveste, dar eu n-am putut accepta asa ceva. intotdeauna am considerat ca sotii trebuie sa fie egali, parteneri, nu unul sa fie sclavul celuilalt. insa Vali a facut tot posibilul sa ma puna intr-o lumina defavorabila, chiar si in fata tuturor cunoscutilor, prietenilor, rudelor. imi vorbea urat, batjocoritor:
— Hai, mandro, mai repede cu mamaliga aia! striga el din sufragerie. Ce faci? Ai cazut in ea?

Prima data cand l-am auzit vorbindu-mi astfel, mi-au dat lacrimile. Eram in bucatarie, imi strigase sa-i aduc muraturi si folosise un ton poruncitor, de parca ar fi vorbit cu o sluga. Nu m-am putut abtine si am inceput sa plang. Tonul lui nu m-a durut doar pentru ca aveam musafiri. As fi suferit si daca nu l-as fi auzit decat eu. Vazand ca nu mai apar in sufragerie, a venit dupa mine, spunandu-le celor prezenti:

— Cred ca mandra a adormit langa aragaz. Ma duc s-o trezesc, ca ni s-au lungit urechile de foame!

A intrat furios in bucatarie, m-a apucat brutal de brat si mi-a suierat printre dinti, in soapta, ca nu cumva sa nu se auda de dincolo:

— Ce faci, Geto, te-ai pus pe bocit? Acum ti-ai gasit? iti bati joc de musafirii nostri? Scoate odata muraturile alea si misca mai repede in sufragerie!

Numai ca, in loc sa-i fac pe plac si sa tac, am plans si mai tare, gest care mi-a atras o sudalma urata. Cand am intrat in sufragerie, aveam ochii rosii, dar mesenii s-au facut ca nu observa. Bineinteles, doar erau rudele lui, era si maica-sa de fata, ea il crescuse astfel, cu ideea ca femeia trebuie sa fie sluga barbatului. 0 si auzisem de cateva ori spunandu-i:
— Bine ca te-ai insurat si tu odata, sa aiba cine sa-ti gateasca, sa te spele, ca eu inchid ochii maine, poimaine. Vezi sa nu-i dai nas fetei asteia, s-o pui la punct, sa-si cunoasca stapanul!

— Da, mama, nicio grija.

— Sa nu creada ca te poate juca pe degete… Dar am incredere in tine, nu esti tu dintr-aia care sa se inchine la femeie!

Asta era soacra mea. Era vaduva si-si crescuse copilul de parca ar fi fost stapanul lumii. Nu si-a dat arama pe fata de la inceput, fiindca atunci as fi stiut cu cine am de-a face, m-as fi dus invartindu-ma, nu m-as mai fi uitat la domnul Vali, mare inginer. Crezusem ca mi-a pus Dumnezeu mana in cap: frumos, inalt, elegant, manierat.

Recunosc, s-a purtat foarte bine cu mine pana a semnat certificatul de casatorie. Apoi si-a aratat si el adevarata fata, ca soacra-mea. Viata mea a devenit in scurta vreme un cosmar, asa ca m-am hotarat sa plec. Mi-am facut valiza, cu cateva lucruri, si m-am dus la mama. Vali n-a venit dupa mine, in schimb, m-a sunat:

— Geta, ce-i cu prostia asta? E o gluma?

— Nu-i nicio gluma. Nu mai suport sa-mi vorbesti urat, sa ma tratezi ca pe o sclava. Nu sunt sluga ta!

Punctul culminant fusese atins in acea dimineata, cand el imi criticase felul cum ii lustruisem pantofii.

— Ia uita-te la ei! urlase, ridicandu-i pe rand. Cum sa merg eu cu astia la serviciu? Nu stii ca azi am sedinta? Ca sunt in prezidiu? Vrei sa se uite toti la mine si sa rada?

Eu ii faceam atunci niste sandvisuri pentru la munca. Eram nervoasa ca nu apucasem sa-mi calc o rochie in locul celei al carei fermoar se stricase, eram in criza de timp, intarziam la lucru, iar lui ii ardea de reprosuri.

— Dar tu ce ai, nu poti sa ti-i faci? iti cade rangul de secretar de partid?

Parca i-as fi dat foc. Cand a auzit de partid, a sarit in sus.

— Vorbeste mai tare, ca poate te aude cineva si ma exclude din partid din cauza ta! Ce vorbesti tu acolo, Geto? Cum adica sa-mi fac pantofii? Pai de-aia mi-am luat nevasta, ca sa-mi fac tot eu pantofii? Te inseli amarnic!

— Vrei sa zici sluga.

— Ia uite-o! Mai si da cu gura! Bravo, nene! Pune mana si da cu crema aici!

— Nu vreau! Da-ti singur!

— Nu vrei? Asa, deci, nu vrei!

S-a incaltat cu alti pantofi, unii noi, dar asta numai de-al naibii, ca sa nu se apuce sa si-i faca pe ceilalti, si a iesit trantind usa.

— Vorbim noi diseara, ca acum n-am timp! m-a amenintat el. Vedem noi cine e stapan aici!

Toata ziua m-am gandit ce sa fac. M-am sfatuit si cu mama, iar ea a zis sa-l parasesc, ca asta nu e om cu suflet si n-o sa-mi fie bine langa el. Asa ca, dupa-amiaza, am ajuns inaintea lui acasa, mi-am strans cateva lucruri si am plecat. Pe la opt seara, a sunat, intrebandu-ma ce m-a apucat.

— Vali, nu mai pot asa, i-am zis. Credeam ca ma iubesti, dar tu iti bati joc de mine!

— Uite ce zic eu, Geta: in seara asta, odihneste-te bine, gandeste-te si maine dimineata vino inapoi.

I se mai imblanzise vocea.

— M-am gandit bine, Vali. Nu vin, sa stii!

— Vorbim maine acasa, da? a continuat el, ca si cum nu i-as fi raspuns. Noapte buna!

Nu m-am dus acasa in ziua urmatoare, ceea ce l-a inversunat si mai tare. De teama partidului insa, fiindca nu dadea bine sa fie divortat – avea sa-mi marturiseasca asta mai tarziu -, a venit seara la mama si m-a rugat aproape in genunchi sa ma intorc acasa.

— Gandeste-te, suntem de un an impreuna… Se mai intampla lucruri de-astea intr-o casnicie. Am fost si eu obosit de-am ridicat tonul la tine, nu poti sa treci peste asta?

— Bine, dar inseamna ca tu tot timpul esti obosit, fiindca tot timpul tipi la mine! Crezi ca-mi face bine cand avem musafiri si tu stergi cu mine pe jos?

— Iarta-ma, n-o sa se mai intample! Dar hai, intoarce-te acasa, ai sa vezi ca n-o sa mai tip. Te rog!

Am cedat atunci, si asta a fost greseala mea. N-ar fi trebuit sa ma intorc. Trebuia sa divortez, sa-mi refac viata. Vali s-a purtat o vreme fru-mos cu mine. Mai mult in sensul ca m-a lasat in pace cu ironiile, cu jignirile, mai ales de fata cu ceilalti. Cand a aflat insa ca sunt insarcinata, a intors foaia, a inceput sa fie din nou badaran.

— Parca ar fi o rata, le spunea el musafirilor, colegi de-ai lui de partid. De-aia se misca mai incet, trebuie s-o iertam, ce sa-i facem…

Radeau cu totii, porcii. Se amuzau pe seama mea, in timp ce eu, cu burta la gura, gateam pentru ei. si macar daca Vali m-ar fi ajutat cat de cat. Nu, el ma acuza mereu ca ma prefac, ca nu-i un

capat de tara sa ma scol mai devreme dimineata si sa-i fac un ceai.

— Stai cu orele-n baia aia, de parca te ia cu lesin! Ce tot stai acolo toata dimineata?

Am plecat de multe ori de-acasa, dar de fiecare data m-am intors. De ce? Nu stiu nici eu. Poate ca, in adancul sufletului meu, am tot sperat ca el sa se schimbe, poate ca l-am iubit. Cine mai stie de ce m-am intors? A doua oara cand l-am parasit trecusera vreo patru ani de casnicie, fata mea cea mare, Ana, avea doi ani. Vali era nervos ca ea era bolnava, ca avea febra si plangea. il deranja pe domnul, nu putea sa doarma!

— Ce-i cu sclifosita asta de nu doarme? Ai invatat-o prost, sa stai langa ea noaptea… Cum pleci, cum incepe sa urle! De parca numai ea ar fi pe lume!

— Sst, ca e bolnava, tu nu-ti dai seama? Ce Dumnezeu?!

— Pai da, ca din cauza ta e bolnava, tu ai crescut-o asa, ai indopat-o cu doctorii! Ca eu, ce sa spun, oi fi crescut cu doctorul la usa!

Atunci mi-a ajuns iar cutitul la os. Dimineata, dupa ce a plecat el la serviciu, am strans cateva lucruri de-ale mele si de-ale fetitei si ne-am dus la mama. Cand m-a vazut la usa, cu fetita de-o mana si cu valiza in cealalta, ea a oftat si mi-a zis:

— Of, Getuto, ce fel de viata-i asta, sa tot fugi de colo-colo? Cat ai s-o mai duci asa? Daca te hotarasti sa-l parasesti, apai fa-o asa cum se cuvine! Nu te mai chinui si nu-l mai chinui nici pe copilul asta, ca e nevinovat. Iar nemernicul ala sa stea de vorba cu mine, fiindca am eu sa-i spun cateva vorbe.

De data asta, Vali a venit direct la mama, n-a mai sunat. M-a implorat sa ma intorc acasa, „de dragul fetitei”.

— Cum sa traiesc eu fara voi? Nu pot! Recunosc, imi ies uneori din fire, dar n-o fac intentionat. N-as putea sa traiesc fara tine, cred ca iti dai seama de asta, nu?

Se uita la mine cu o privire rugatoare, nu mai era barbatul arogant de cu o seara in urma. Cu asta m-a induiosat de fiecare data. Mama insa isi dadea seama de pacaleala.

— Geta, tu nu vezi ca face ce vrea din tine? Cum crezi ca o sa se schimbe omul asta? N-ai sa-l vezi niciodata aducandu-ti o floare sau spunandu-ti o vorba buna! De ce-ti irosesti viata langa el? N-ai fi nici prima, nici ultima femeie care a divortat. Asta e, nu s-a putut… Dar sa tii cu dintii de o casnicie moarta-n fasa, asta n-o mai pot pricepe!

Mama, saraca, avea dreptate, o stiam bine. Dar ma intorceam de fiecare data acasa, singura imi varam grumazul in jug. Iar pe urma, a mai venit si Daniel pe lume. N-aveam nevoie sa se-ntample una ca asta, dar era inainte de ’90 si n-am avut incotro. Iar din clipa cand l-am tinut in brate, m-am bucurat ca-l am. si am incercat sa-mi inec amarul in crescutul copiilor. insa asta nu mi-a priit, fiindca am suferit de fiecare data la fel de mult, cand Vali mi-a aratat ca nu are pic de iubire si intelegere pentru mine.

Ultima oara cand am plecat de-acasa, nu Vali a fost cel care m-a rugat sa ma intorc, ci copiii. M-as fi intors oricum, sa-i iau.

Dar Alina, care a inteles ce eram pe cale sa fac, m-a implorat sa nu-i iau pe ea si pe fratele ei de langa tatal lor, ca ei vor sa creasca langa amandoi parintii. Am cedat si apoi m-am resemnat cu situatia asta. Ce puteam sa fac?

Nu stiu cand a trecut timpul… M-am pomenit la saizeci de ani ca mi-a trecut viata pe sub nas, ca nu s-a ales nimic de ea.

Doar un singur barbat s-a purtat frumos cu mine, voia chiar sa ma ia de nevasta. Era un coleg de serviciu, un om la locul lui. El mi-a zis, la un moment dat:

— Daca as avea o nevasta ca tine, as tine-o pe palme, ca pe-un ou.

Mi-a facut curte acel coleg si era cat pe ce sa-i cedez. Dar m-a oprit imaginea copiilor, aparuta brusc in mintea mea in timp ce ma sarutam cu el. Am fugit si nu i-am mai vorbit acelui barbat decat rareori, in interes de serviciu.

Acum, cand ma pregatesc sa inchei aceste randuri, imi dau seama ca, de fapt, nu sotul meu e vinovat pentru nefericirea mea. Eu sunt cea care s-a lasat calcata in picioare. Drumurile mele, desele mele plecari si intoarceri m-au facut sa-mi pierd personalitatea. imi merit soarta. Mi-a ramas timp doar sa ma resemnez.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1062 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013411 (s)