News Flash:

O parere de “sincaist” despre recentele evenimente

2 Martie 2015
1701 Vizualizari | 0 Comentarii
Sabin Ripan
In al 12-lea ceas m-am decis si eu sa scriu cateva randuri despre viata de liceu la Sincai, in contextul scandalului recent in care este implicata institutia.

Nu puteam sa raman indiferent la recentele evenimente in conditiile in care mi-am petrecut primii opt ani de viata serioasa in probabil unul dintre cele mai frumoase licee din tara. Am fost nu mai putin de opt ani la Sincai, intre clasele 5-8 si 9-12. Daca avea Sincai-ul scoala primara sau gradinita, faceam minim 12 ani, (ambii parinti terminasera acelasi liceu, deci era evident ca acolo ajungeam)

De la inceput, vreau insa sa precizez ca nu intentionez sa tin parte cuiva, nici a elevilor care risca sanctiuni grave si probabil nemaintalnite pana acum intr-un liceu de prestigiu, dar nici cadrului profesoral.

Nu sunt de acord cu imaginea unui Sincai Auschiwitz, insa cred ca Sincai-ul are si o partea urata, o parte mercantila, care in demersul de a-si apara reputatia si onoare cade in absurd, in ridicol. Voi relata doar un exemplu personal, fiecare sa traga apoi singur concluzii.

Este vorba despre un episod care dupa trecerea anilor mi se pare comic, insa atunci deloc.

Eram in clasa a 9-a D, super clasa de real, care a dat nume precum Nicoleta Lupea, Serban Doris, Oana Chiorean (actualmente Chirita) sau Radu Meza, ca sa nominalizez doar cativa colegi, pe care-i salut si respect. Urma sa dam teza la matematica, doua sau patru ore, nu imi mai amintesc exact, insa stiu ca era algebra si geometrie, una dupa alta, separate de o pauza.

Alaturi de colegul meu Vlad Moldovan, eram elevii de serviciu, care in pauza trebuiau sa vegheze intrarea dinspre Kogalniceanu a liceului (faimoasa Bastilia!) si la fara 15 sa sune soneria pentru a anunta inceperea orelor. Astfel, am coborat de la partea 1 a tezei, algebra, inspre cuibul de control de la poarta, unde probabil am fumat cate o tigara si, cand a sosit timpul, am sunat la sonerie si ne-am indreptat spre sala de clasa, unde urma sa dam partea a 2-a a tezei, geometria. Am sunat si am urcat la ora, e simplu, insa cand am ajuns efectiv in clasa am avut surpriza neplacuta de a afla de la doamna Livia Tambulea ca nu suntem primiti la teza care deja incepuse pentru ca "am ajuns dupa ce se sunase", adica am intarziat. Abstract..nu?

Noi, tineri si dornici de geometrie, am incercat sa formulam un rationament logic (doar eram intr-o superclasa de real!) prin care sa demonstram ca ne era pur si simplu imposibil sa nu ajungem in clasa dupa ce "s-a sunat", din moment ce noi am fost cei care apasasera butonul acelei terorizante sonerii. Degeaba.

Am fost excomunicati, pe loc, de la teza, pe motiv de indisciplina incompatibila cu o clasa de elita precum 9D si urma sa avem nota 1 la geometrie, practic prin "neprezentare". Fascinant.

Tin sa precizez ca pana la urma tot am tecut teza, reusind un respectabil 8 la algebra, astfel incat nota mea la teza de matematica, semestrul 1, clasa a 9-a,anno domini 2000, s-a calculat dupa formula: 8 (algebra) + 1(geometrie) /2= 4,50 (patru cincizeci).

Apoi pe colegii mei de la "real" i-am parasit in a 10-a. Am ajuns la socio-uman, la clasa unuia dintre cei mai "tari" profesori pe care i-a avut invatamantul preuniversitar clujean, pe nume de Buse Ioan. Daca ar fi sa se faca un sondaj intre abolventii de Sincai sau cei in devenire, nu cred ca cineva, jun sau juna, ar avea ceva de rau de spus de spre dansul.

Cu toate acestea, dupa atatia ani, despre doamna Tambulea nu am decat cuvinte de lauda. Putina bruma de matematica pe care o mai stiu, in special functii si chestii de genul, o stiu de la dansa. Si acum, cand ne intalnim pe strada, ne salutam si stam la mici discutii, despre ce "generatie buna" am fost. Sper ca disponibilitatea de a vorbi cu mine nu are legatura cu functia pe care o ocup, pentru ca mi-ar placea sa cred ca, intr-un colt al sufletului dansei de matematician, i-am fost intr-un fel simpatic. La fel cum nu o sa ii pot purta pica niciodata lui Florin Stretean, datorita caruia materia pe care mi-a predat-o in facultate imi este cea mai bine sedimentata si despre care pot sa spun ca o stapanesc cel mai bine.

La final, pot sa spun ca, pana la urma, exista o mandrie de a fi "sincaist". E cau un fel de club, cand un "sincaist" se intalneste cu altul, indiferent de generatie, exista o oarecare solidaritate si o anumita apropiere.

"Sincaistii", sefi de promotii sau rebeli cu media scazuta la purtare precum subsemnatul, sunt toleranti si umanisti, dar in acelasi timp ambitiosi si dornici de performanta. "Sincaistii" sunt constienti de cine sunt. "Sincaistii" sunt perfect construiti pentru a aprecia o gluma buna, chaiar daca fac obiectul ei.

Iar de titlul de "sincaist" nu se bucura doar liceeni, stimabile cadre didactice, ci si voi, profesorii. Este o onoare sa fi "sincaist" nu doar pentru un elev, ci si pentru cadrele profesorale. Pentru ca e una sa predai la Racovita sau Cosbuc, si alta sa formezi generatii in liceul care poarta numele fondatorului scolii ardelene.

Cu tot respectul, ar trebui sa va comportati ca atare. Ar trebui sa-i iertati pe prostanacii de elevi, dintre care unii olimpici, care si-au permis sa-si pamfletizeze viata de liceu la Gheorghe Sincai, pe care pana la urma o iubesc. Ganditi-va ca pentru ei sunt cei mai frumosi ani.

La urma urmei, unde altundeva decat la Sincai puteau da dovada liceenii de atata creativitate si imaginatie!

PS: Pentru cunoscatori... Sunt curios ce ar crede raposata Colceriu sau doamna Onojescu despre cele intamplate. Cui i-ar lua "partea" in toata aceasta afacere care nu face decat sa arunce cu gunoi in imaginea unuia dintre cele mai bune licee din tara?


Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

sincaistii racovita cosbuc colceriu doamna onojescu
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1187 (s) | 23 queries | Mysql time :0.040029 (s)