News Flash:

Oare voi fi vreodata fericit cu alta femeie?

2 Octombrie 2017
3689 Vizualizari | 0 Comentarii
femeie
„Daca i-as fi spus Ralucai ca o iubesc? Daca as fi rugat-o sa ramana cu mine? Daca as fi smuls-o de langa sotul ei abuzator?” Mintea mea e permanent bantuita de aceste intrebari si cred ca imi voi regreta toata viata lipsa de curaj. Tot timpul ma voi intreba cum ar fi fost daca as fi fost mai barbat… Din pacate, nu cred ca voi afla niciodata…

intr-o seara, am jucat ping-pong cu niste prieteni pana tarziu. Tatal unuia dintre ei amenajase in subsolul casei un loc de relaxare: cateva rafturi cu carti, un CD-player, un hamac, un balansoar, masa de ping-pong si o masa de biliard. Tatal prietenului meu Horia era un om extrem de ocupat si simtea nevoia sa petreaca macar o jumatate de ora pe zi in compania celor doi fii ai lui. Ideea o preluase de la un cunoscut si se ocupase singur de amenajarea incaperii. Acesta a fost darul lui pentru baieti de Craciun, cand fiii lui au implinit 14 ani. De atunci, am petrecut si eu mult timp acolo.

Ne adunam in aproape fiecare weekend mai multi prieteni, uneori ni se alatura si tatal lui Horia. Fetele nu erau acceptate. Cu toate astea, imi amintesc ca tatal lui Horia ne povestea uneori mici intamplari din tineretea lui; n-am stiut niciodata daca erau adevarate sau doar erau menite sa ne invete sa ne purtam frumos cu fetele, sa le respectam si sa fim niste adevarati cavaleri.

Dintre toti baietii din grupul nostru eu eram cel mai pricajit, cel putin asa am fost multa vreme. Poate tocmai de aceea simteam nevoia deseori sa-mi demonstrez curajul. in seara despre care vreau sa va vorbesc, am plecat printre ultimii de la Horia si am pomit-o agale spre casa. Nu locuiam departe, aveam de mers cam un sfert de ora pe jos. Era o noapte senina si nu era deloc frig, desi era, exact ca acum, inceput de decembrie. La un moment dat, am auzit niste zgomote infundate, un fosnet de frunze si parca niste gemete. Cartierul era linistit, il strabatusem de multe ori noaptea si niciodata nu mi se intamplase nimic. M-am oprit si m-am uitat in jur. N-am vazut nimic. Am pomit din nou la drum, dar zgomotele s-au repetat. Mi s-a facut cam teama. M-am intrebat daca nu cumva cineva ma urmareste si ma va ataca. Am grabit pasul, dar am auzit din nou gemete. Mi-am luat inima in dinti, m-am intors si m-am apropiat de locul de unde veneau zgomotele. „Fie ce-o fi!”, mi-am spus, si aproape imediat am dat peste cineva. Ochelarii mi-au zburat de pe nas si am primit si un pumn, care m-a umplut de sange. Instinctiv, am inceput sa lovesc si eu cu mainile si picioarele, sa strig cat ma tineau puterile, pentru ca stiam ca undeva, la vreo doua strazi distanta, era un punct de paza. La scurt timp, am vazut pe cineva fugind. De undeva de jos, cine-va mi-a intins ochelarii. Mi i-am pus la ochi si atunci am vazut o fetiscana. Am ajutat-o sa se ridice si sa-si scuture hainele si ne-am dus spre lumina. Cand am privit-o mai bine, mi-am dat seama ca era sora unui coleg de liceu.

— Raluca, ai patit ceva?

— Nu, nu, stai linistit, noroc cu tine! Daca nu erai tu… Nici nu vreau sa ma gandesc… Adevarul este ca mi-am cautat-o singura. Am fost la ziua unei colege, Maria, nu departe de aici, si am intrat in vorba, desi ea m-a avertizat ca nu e prudent, cu un amic al fratelui ei Ovidiu, cam golanas. Maria a implinit 18 ani, asa ca parintii au fost de acord s-o lase sa faca o petrecere in lipsa lor. Fratele ei insa si-a invitat si el niste amici si ne-au cam stricat petrecerea. S-au imbatat si s-au dat la fete. Eu am crezut ca Maria exagereaza. Am acceptat ca unul dintre ei sa ma conduca acasa si m-am pomenit apoi ca ma inghesuie aici. Mi-a tras un pumn in fata si m-a trantit la pamant. Nu stiu cum sa-ti multumesc… Puteai sa nu te bagi, altul in locul tau asa ar fi facut. Mi-e si groaza acum sa ma duc acasa. Nu stiu ce sa le spun alor mei, precis m-am invinetit.

Asa a inceput relatia mea cu Raluca, in clasa a Xll-a, cand am salvat-o de un posibil viol. Am dus-o pe Raluca la mine, am trezit-o pe sora mea si am pus-o sa-i sune pe parintii Ralucai si sa le spuna ca ea va ramane la noi peste noapte. Marilena si Raluca erau colege de clasa, dar nu erau prietene.

Sora mea s-a purtat admirabil, ii voi fi vesnic recunoscator. A doua zi, a fardat-o pe Raluca atat de artistic, incat vanataia nu putea fi observata de un ochi neavizat. Dupa noaptea aceea, ele s-au imprietenit, iar noi am devenit un cuplu. Desi nu voia sa recunoasca, din mandrie, pe Raluca a afectat-o mult intamplarea aceea. Multa vreme am crezut ca imi spune ca ma iubeste numai din recunostinta. Raluca era una dintre fetele populare de la noi din liceu, iar eu nu eram in niciun caz genul de baiat la care s-ar fi uitat una ca ea.

Drumurile noastre s-au despartit la un moment dat. in anul II de facultate, eu am obtinut o bursa si am lipsit din tara aproape doi ani. intre timp, Raluca s-a maritat cu unul dintre fostii ei iubiti, fiul unui om de afaceri. Mai nimeni nu avea o parere prea buna despre Raluca, chiar si prietenii mei ma avertizasera inca de la inceputul relatiei noastre ca n-are rost sa-mi fac iluzii. Eram constient ca nu sunt o partida si nici un barbat fatal, asa ca mi-am vazut de viata mea.

Sora mea a pastrat insa legatura cu Raluca. Deseori, cand venea in vizita, imi povestea, fara s-o intreb, ce mai face Raluca. Mi-a dezvaluit ca sotul ei este un barbat brutal, ca se poarta urat cu ea, iar dupa fiecare episod, o copleseste cu daruri, ca sa-si ceara iertare.

— Raluca e nefericita, dar e convinsa ca-si merita soarta.,,Nu degeaba are toata lumea o parere atat de proasta despre mine”, asta repeta tot timpul. Ea isi doreste copii, dar sotului ei nu-i plac copiii. E si foarte gelos si de multe ori nici nu-i da voie sa iasa din casa, trebuie sa ma duc eu s-o vad, n-o lasa nici sa lucreze. E prizoniera intr-o colivie aurita. Singura ei bucurie este ca-si ajuta parintii. Nu spui nimic?

— Ce-as putea spune? A fost alegerea ei.

— De ce nu i-ai spus niciodata ca o iubesti?

— Pentru ca, asa cum ti-am spus de atatea ori, am crezut ca m-a acceptat in viata ei numai din recunostinta.

— Ea chiar te iubeste, sa stii.

Sora mea a fost intotdeauna o romantica si nu puteam pune mare pret pe impresiile ei. intamplarea a facut insa ca eu si Raluca sa ne revedem tot intr-o imprejurare nefericita. Ori de cate ori aveam timp liber, cand eram plecat la bursa, incercam sa calatoresc. imi dorisem asta dintotdeauna. La un moment dat, am ajuns in Italia, impreuna cu niste colegi. Ne-am cazat la un hotel si faceam excursii in apropiere in fiecare zi. La un moment dat, ceilalti s-au dus sa viziteze „Casa Julietei”, din Verona. Eu le-am spus ca n-am chef si raman sa-mi odihnesc picioarele. Dupa plecarea lor, am pus ceva usor pe mine si am iesit sa beau un espresso. in celalalt capat al terasei pe care stateam, un cuplu se certa de zor, indeajuns de zgomotos incat sa atraga atentia. Am avut senzatia ca vorbesc romaneste, dar nu m-am intors sa ma uit la ei. Strigatele lor au continuat, iar la un moment dat, l-am vazut pe unul dintre baietii care serveau repezindu-se intr-acolo. M-am intors si eu si l-am va-zut pe barbatul de la masa lovindu-si sotia. Ea suporta supusa loviturile. Doi italieni au intervenit, iar patronul l-a rugat politicos pe individ sa plece.

— Misca-te, ce mai stai?! l-am auzit spunand pe individ.

Dintr-un salt, am ajuns langa masa. Abia atunci am vazut ca femeia era Raluca. Am parat o noua ploaie de lovituri a sotului ei si, adunandu-mi toate puterile, l-am ajutat pe unul dintre italieni sa-l alungam pe individ de pe terasa. Raluca statea nemiscata la masa, cocarjata de durere. intr-un tarziu, dupa ce a mai strigat de cateva ori la ea, sotul Ralucai s-a urcat intr-o masina si a plecat.

— Vorbim noi acasa! a mai amenintat-o inainte sa dispara.

— imi cer scuze ca a trebuit sa asisti la asa ceva. M-ai salvat a doua oara!

— Nu ai de ce sa te ; scuzi. Stai linistita!

Abia atunci am privit-o mai atent. Afara era cald, iar Raluca purta maneci lungi… Mi-am dat seama de ce. Chiar si fata purta semnele i violentei pe care o suporta fara sa cracneasca.

— De ce faci asta? De ce trebuie sa-l suporti? Te-ai putea intretine si singura, ce Dumnezeu?!

Raluca n-a spus nimic.

— Sa nu vorbim despre asta. Daca ai putin timp liber, stai cu mine, povesteste-mi despre tine.

Ne-am plimbat pana spre seara. Am vorbit aproape tot timpul numai eu. Mobilul ei suna din cand in cand si primea intruna mesaje.

— Ar trebui sa plec, a spus la un moment dat. 0 sa-mi inchiriez o masina.

— Te intorci la bruta aia?!

— Ce altceva as putea face? Unde sa ma duc?

— Tu n-ai auzit de divort?

— Lucrurile sunt mai complicate…

— Cum adica? in ce fel?

— Am nevoie de bani, de multi bani. Sotul meu nu stie, dar am un copil. E la parintii mei, il cresc ei. Trebuie sa le trimit bani tot timpul, sa nu-i lipseasca nimic. Cand aveam 15 ani, am ramas insarcinata, m-am culcat cu unul dintre profesori, un barbat insurat, fireste. L-am iubit, am pastrat secretul, n-am vrut sa pateasca nimic, dar nici la copil n-am vrut sa renunt. Am reusit sa trec neobservata, am lipsit de la liceu doar o luna, la sfarsit, cand nu mi-am mai putut ascunde burta. Fetita mea are acum 6 ani. De dragul ei trebuie sa suport orice. Cine si-ar complica viata cu una ca mine?

Am fost las, n-am avut puterea sa-i spun ca eu as lua-o asa cum e, cu copil cu tot. O sa-mi regret lasitatea de atunci cate zile oi avea. Am strans-o in brate, dar am lasat-o sa plece. Am privit in urma masinii… Am mai aflat cate ceva despre Raluca doar de la sora mea, singura persoana pe care sotul ei o accepta. Marilena nu stia insa nimic despre fiica Ralucai. Nici macar ei nu-i vorbise despre secretul ei. De groaza ca nu cumva sotul ei sa afle, probabil. Raluca imi spusese ca e foarte „norocoasa” ca sotul ei nici macar nu vrea sa-i cunoasca parintii. Bataile si umilintele au continuat, fireste. Au trecut de atunci mai bine de zece ani. Eu m-am intors in tara pentru cateva luni, apoi mi-am depus CV-ul la tot felul de universitati si am fost acceptat pentru doctorat la una dintre ele. Chiar si gandul ca as putea-o intalni intamplator pe Raluca imi facea rau, ma simteam vino-vat fata de ea si am dat bir cu fugitii. Am muncit, mi-am facut prieteni… Timpul a trecut… Am preferat sa-i chem pe ai mei la mine, sa le arat si lor lumea. Am revenit in Romania pentru cateva zile cand s-a maritat Marilena, dar Raluca n-a aparut la nunta ei, desi fusese invitata. Am rasuflat usurat. Dupa ce sora mea a devenit mama, n-a mai avut timp de vizite, iar daca ea n-a mai cautat-o pe Raluca, ea nici atat. Acum sunt profesor la universitatea unde mi-am dat doctoratul si imi petrec cea mai mare parte din timp in campus cu studentii.

Acum vreo luna, intr-o noapte, dupa miezul noptii, ma intorceam de la un meci de baschet prelungit si ma indreptam agale spre apartamentul meu. Eram frant de oboseala, avusesem o saptamana grea, iar efortul din timpul meciului ma pusese la pamant. Abia asteptam sa pun capul pe perna. Dintr-odata, am auzit niste zgomote ciudate si niste gemete. M-am oprit si am ascultat. Nu s-a mai auzit nimic. Mi-am continuat drumul, dar am auzit iar gemete.

M-am repezit spre locul de unde veneau zgomotele, cineva mi-a pus insa piedica si am primit o lovitura zdravana la cap. Din fericire, in seara aceea primisem cadou de la un coleg de catedra o bata de baseball.

M-am sprijinit in ea, am reusit sa ma ridic si, inainte sa primesc o noua lovitura, am apucat sa lovesc eu primul. Am auzit un trup cazand la pamant si am vrut sa lovesc din nou.

— Nu, opriti-va! 0 sa-i spargeti capul! am auzit un glas de femeie. 0 vreme nu se va putea ridica de jos.

Am vazut ridicandu-se o tanara, o studenta, probabil. Vorbea americana cu un accent ciudat. Cand i-am vazut fata, am inlemnit, semana teribil cu Raluca. As fi putut jura ca e ea. Mi-a intins mana si a spus in romaneste:

— Buna seara, domnule profesor!

— Ne cunoastem? am intrebat.

— E mult spus, vin la cursurile dumneavoastra. Ma simt ca acasa, desi nu vorbiti romaneste.

— Sunteti de mult aici?

— De aproape doi ani. Mama a tinut mortis sa vin aici. Am avut norocul sa fiu printre putinii studenti care au obtinut bursa. Anul trecut era cat pe ce sa pierd bursa. Sunt cam nabadaioasa si m-am luat in gura cu sefa catedrei de… De fapt, ce va plictisesc eu cu povestile mele? Mersi ca m-ati salvat! Nu era mare lucru, iubitul meu s-a imbatat, a mai si fumat ceva iarba. Voia sa facem dragoste sub cerul liber. Oricum, i-ati aplicat o corectie zdravana! si-a meritat-o.

S-a aplecat, l-a ajutat pe iubitul ei sa se ridice si au pornit incet spre camin. Am incercat sa fiu mai atent la cursurile urmatoare, sa vad daca este printre studentii mei. inca n-a aparut. Ma tot intreb de atunci: sa fie lumea atat de mica, incat sa fie fiica Ralucai?
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2418 (s) | 22 queries | Mysql time :0.082305 (s)