News Flash:

OPINIE. Andrei Pleşu şi autodenunţul lui cu talc. Insuficient.

28 Martie 2017
540 Vizualizari | 0 Comentarii
Emil Aluas

Am avut un fel de admiraţie pentru Andrei Pleşu. Nu am avut alte modele literare româneşti în copilăria, tinereţea şi maturitatea mea. Pe Andrei Pleşu l-am citit sporadic. Întreaga mea viaţă spirituală a fost marcată de lecturile marilor clasici occidentali: Jules Verne, Thomas Mann, William Faulkner, Garcia Marches, şi alţii cu zecile. Iar pe partea de "lectură uşoară" nu a lipsit Raymond Chandler, Graham Green, Aghata Christi. Andrei Pleşu mi-a atras atenţia mai ales după 1990 prin apariţiile lui în viaţa politică a României. Îmi place la el bogăţia limbii româneşti şi frumuseţea folosirii acesteia în fraze. Uneori sclipitoare. Într-un fel chiar biografia mea este legată de Andrei Pleşu. În vara lui 1990 am fost chemat din SUA de către Filarmonica din Satu-Mare (mai am încă telegramele), iar Andrei Pleşu, pe atunci Ministrul Culturii, m-a numit director şi prim-dirijor al instituţiei. Mă aflam la Bucureşti, la o întâlnire cu el, în iulie 13-15 când Grotesca Mineriadă era în plină desfăşurare. Am fost încremenit de frică văzând brutele umane care au invadat B-dul Magheru (locuiam pe B-dul Magheru, deasupra magazinului Eva). De atunci nu mă mai pot considera compatriot cu acei humanoizi, zişi "mineri".

În aceşti peste 27 de ani trecuţi din 1990 până în prezent, mi s-au dezvăluit însă fapte care au diminuat aureola lui Andrei Pleşu. Prima a venit din mass-media care, bine documentată, a dezvăluit că literatul nostru a devenit membru PCR încă de la 19 ani. Oare de ce ? Nu avea nevoie. Erau şi atunci mii de literaţi şi artişti deja recunoscuţi în ţară şi străinătate care nu au avut nevoie de „sprijinul" PCR. Nici acum nu este clar pentru mine de ce de la acea vârstă să devii membru PCR. A doua a avut anul trecut, în primăvară, când o listă de vre-o 85 de literaţi şi artişti, în frunte cu Andrei Pleşu, Mircea  Cărtărescu, Gabriel Liiceanu, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Dan Grigore, etc., au semnat o declaraţie, inaintată către preşedentie în care ei, toţi, avertizează, că îşi vor depune doctoratele, (cu excepţia celor care nu au doctorat), dacă preşedenţia nu face nimic pentru a se retrage toate doctoratele plagiate (furate) din România. Până în ziua de azi nimeni nu şi-a depus nici un doctorat, si, (cu excepţia celor deja condamnaţi ca Victor Ponta şi Gabriel Oprea, etc.) nu s-a descoperit nici un doctorat plagiat (furat). Deşi noi toţi ştim că peste 90 % din toate doctoratele luate în România sunt plagiate (furate). Structurile occidetale sunt obiective în acest verdict dat în dezvăluirea acestui furt ajuns un cancer naţional la români. (Ca şi corupţia de altfel). Se reconfirmă, a milioana oară, că în istoria neamului românesc nimeni, niciodată, nu a terminat o treabă începută. Şi că suntem incapabili să ne ţinem cuvântul dat.

Am amintit doar două din alte câteva zeci de fapte care umbresc faima acestui literat al românilor. Ironia lui Andrei Pleşu în "Autodenunţul" lui din Adevărul, 27. 03. 2017, este de fapt exprimarea deschisă despre neputinţa neamului nostru, "cel românesc".

Prof. Emil Aluaş


Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

emil aluas editorial andrei plesu
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.0982 (s) | 33 queries | Mysql time :0.025014 (s)