News Flash:

Povestea incredibila a Floarei Baica, eroina din Muntii Gilaului care a mitraliat horthysti in Cel de-al Doilea Razboi Mondial

31 Iulie 2017
1512 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.6478 RON (+0.0043)
USD: 3.9793 RON (-0.0072)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Floarea baica o adevarata eroina

Despre Pelaghia Roşu, supranumită Ioana d'Arc a moţilor, „amazoana" care a condus la Mărişel oştile lui Avram Iancu la 1848 au curs fluvii de cerneală. Dar despre umila Floarea Baica - o săteancă din cătunul Păltinei, sat Muntele Rece, comuna Măguri Răcătău - prea puţină lume în afară de localnici mai ştie ceva. Am aflat povestea femeii ajunsă la 95 de ani,din relatările unui clujean rătăcit în zonă, iar eroismul ei s-a manifestat în cadrul luptelor împotriva horthyştilor, desfăşurate în septembrie-octombrie1944, în Munţii Gilăului, aceasta contribuind decisiv la victoria armatei noastre şi la capturarea a sute de duşmani, arata Sorin Grecu in Gazeta de Cluj.

Cătunul cu eroi ai neamului

Ajungem, ghidaţi de către fostul viceprimar al comunei Măguri-Răcătău, Ioan Maxin - Precup pe o culme de  deal, la o altitudine de peste o mie de metri. Revăd cu această ocazie, în trecere, gospodăria urmaşilor lui Vasile Petrişor -„a Parteni", poate cel mai celebru „haiduc" anticomunist al zonei - decedat în urmă cu doar cinci ani, la vârsta de 95 de ani. Acesta a ispăşit ani grei de puşcărie la Canal şi în Deltă  pentru că şi-a confecţionat un tun din lemn de cireş şi ghiulele din piatră, asemeni lui Avram Iancu, cu care urma să tragă în securişti. Era fiul secretarului lui Iuliu Maniu, născut în zonă, dar şcolit la Cluj, „bariţist", căruia comuniştii i-au confiscat gaterele,iar familia lui a suferit urmări crunte de pe urma apartenenţei sale la P.N.Ţ. A fost „ascuns" de către comunişti pentru o perioadă de peste şapte ani. Împreună cu un alt celebru anticomunist, bun prieten - decedat şi el în urmă cu un an - renumitul medic legist şi jazz-man clujean, Pitty Vintilă, acesta pentru că-şi intitulase o pictură, expusă la Galeria UAP de pe fosta 6 Martie, „Mama lui Lenin a fost curvă" şi pe 24 ianuarie 1959- centenarul Micii Uniri, prima sărbătoare permisă a fi sărbătorită după decenii de interdicţie - urcase pe statuia lui Matei Corvin unde, în entuziasmul general a scandat sloganuri patriotice şi naţionaliste. Cât despre Floarea Baica, eroina noastră în vârstă de 95 de ani locuieşte chiar în vecinătate, la vreo două sute de metri de gospodăria urmaşilor lui Partenie. În clipa în care o înştiinţez despre motivul vizitei mele îmi spune doar atât: „Abia acum veniţi, după ce s-au dus toţi: vecinul Partenie, soţul şi atâţia alţi oameni adevăraţi din zonă"?Fâstâcit, m-am justificat că abia acum am aflat despre existenţa ei şi doresc să recuperez cumva toţi acei ani pierduţi în care, în ciuda faptelor sale a rămas doar o anonimă. Mărturiseşte că se simte slăbită datorită bolii şi vârstei înaintate, însă bucuria sa - chiar tardivă - e nedisimulată. Începe să-mi povestască, asistată şi de nepoata ei în vârstă de 54 de ani, Viorica Stan cum a decurs bătălia la care a participat din plin, ajungând mitralior din pură necesitate, de pe urma căruia sute de ostaşi horthyşti au fost făcuţi prizonieri de o mână de voluntari şi câţiva sergenţi: „Aveam 22 de ani pe atunci şi eram femeie „pogană", solidă, nu ca acum, bolnavă şi amărâtă, iar soţul meu se afla pe front. Trecuseră câteva zile de la Ziua Crucii (n.n. - 14 septembrie) 1944 şi se tot auzea că ungurii lui Horthy făcuseră graniţă la Someşu-Rece" şi vin spre noi. Vin, vin, vin - se tot auzea. Atunci i-a pândit plutonul fix al românilor, compus din sătenii zonei şi s-o pregătit să-i întâmpine şi armata noastră, în zona actualei mănăstiri din Muntele Rece".
Flarea Baica

„Astăzi beau sânge de români" - şi a încasat un glonte în cap!

Femeia trage puternic aer în plămâni, de parcă ar porni la luptă, exact ca în urmă cu mai bine de şapte decenii, după care îşi continuă mărturia: „Ungurii veneau pe vechiul drum al lui Antonescu, de la mănăstire spre Gura Râştii. Atunci s-o pregătit şi ai noştri. Sute de soldaţi unguri mergeau tot pe jos, numai în căruţe aveau muniţia luată din Gilău. Luaseră români cu ei, ca prizonieri - şi-i amestecaseră cu ai lor, ca să nu fie atacaţi. Eu eram pe una din cele patru culmi unde aveam mitraliere, în zona Corabiei şi îi aprovizionam pe militari cu muniţie şi cu ce mai trebuia. Atunci am auzit clar cum striga un prizonier, din vale: „Nu trageţi, că-s ficiorul Nonului din Gilău"! Cum vă spuneam, ai noştri erau pregătiţi pe partea dinspre Gura Râştii şi în zona Corabiei să atace". Femeia îi şochează apoi pe toţi cei aflaţi în încăpere cu un pasaj teribil: „Ajuns la Gura-Râştii şeful ungurilor o zis atât: „Astăzi beau sânge de români"! Şi-a scos apoi chipiul şi s-o pieptănat, moment în care - parcă l-ar fi pedepsit Dumnezeu - un  militar de pe deal l-a nimerit exact în frunte! Am văzut mai târziu, după bătălie, că glontele zburase şase dinţi de la pieptenul comandantului înainte de a-i intra în ţeastă... A  urmat apoi o luptă pe viaţă şi pe moarte - ai noştri, puţini de tot, de pe deal şi ei de jos trăgând spre noi,- care a durat de la zece dimineaţa până la înnoptate. Eu mă oferisem să aduc militarilor noştri, muniţie, cu şorţul, de la Uzina de apă care era ascunsă în nişte bodi (n.n. - căpiţe). Lângă mine, Cadiş Dumitru avea o puşcă mitralieră şi trăgea cu ea de-şi înroşise ţeava - iar eu eram lângă el, îl aprovizionam cu muniţie, că avea un automat cu încărcător rotund, cu 32 de gloanţe, cred. Şi numa' văd că un cartuş dum-dum al duşmanului îl nimereşte în braţ şi i-l rupe complet! Atunci eu am trecut în locul lui şi am început să trag după inamic, mai ales când încercau să vină spre noi, pe după bodi. Iar când mi se termina muniţia, fugeam şi-mi aduceam alta, nouă. Până la urmă ungurii s-au predat, necondiţionat...Însă când au văzut că în luptă mai rămăseseră din partea armatei române doar patru sergenţi, restul fiind localnici, au început să-şi smulgă, de supărare, părul din cap. Dar era prea târziu, fiindcă erau dezarmaţi deja", arata sursa citata.


Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

Galerie Foto

floarea_ai_ioan_baica_300x225
floarea baica razboi mondial muntii gilaului mitraliera
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1107 (s) | 32 queries | Mysql time :0.029031 (s)