Atunci cand vorbim despre normalitate – si despre tot ceea ce ar trebui sa nu fie o surpriza in viata de zi cu zi -, descoperim foarte multe exemple negative care transmit doar ca am uitat sa ne comportam firesc si consideram… nefirescul ca fiind la ordinea zilei.

Un barbat care statea la coada, dupa ce facuse cumparaturi intr-un magazin din Iasi, a observat ca in fata sa se afla un domn care se pregatea sa plateasca dupa ce ii fusesera scanate produsele. A asteptat, rabdator, ca acesta sa numere banii, numai ca mainile respectivului tremurau atat de tare, incat nu putea sa faca socoteala exacta. Stiind ca asteapta si alti clienti pentru a plati produsele la casa, omul si-a cerut scuze, atat celui din spatele sau, cat si casierei. Spre surpriza barbatului care astepta la coada, casiera nu s-a enervat, ba chiar a avut rabdarea de a astepta pana cand clientul caruia ii tremurau mainile a reusit sa numere banii. Mai mult, aceasta a spus si ”am uitat sa ne iubim unii pe altii”. Iata cum normalitatea ne surprinde, inca o data, asa cum s-a intamplat de foarte multe ori.

 ”Produsele acestui domn au fost scanate… S-a uitat scuzat la mine si a inceput sa scoata banii din buzunar. A facut cateva greseli si inceput sa se incurce. Uitandu-se la mine, mi-a spus: “Imi pare atat de rau”. Mainile si vocea ii tremurau. Angajata magazinului, i-a spus: “Nu este o problema, domnule, vom face asta impreuna”. El a continuat sa-si ceara scuze amandurora, chiar daca il asiguram ca este in regula. M-am uitat la angajata magazinului si i-am spus: “Multumesc, fiindca ai avut rabdare cu el”. Ea clatina din cap si imi raspunde: “Nu ar trebui sa-mi multumesti. Din pacate, am uitat sa ne iubim unii pe altii”

coral