News Flash:

Scrisoarea unei judecatoare. Cum se vede justitia de dincolo de bara

17 Martie 2016
634 Vizualizari | 0 Comentarii
Judecator Florica Roman
Florica Roman, judecator la Curtea de Apel Oradea, publica pe blogul personal o impresionanta scrisoare care, pe langa o radiografie realist-deprimanta a sistemului judiciar autohton, este si un indemn la mobilizare si combatere a anomaliilor care dau viata peste cap multor romani ce ajung sa-si caute dreptatea in instanta.

Vezi mai jos textul integral publicat de aceasta:

"Scrisoare adresata tuturor judecatorilor din Romania despre cum se vede justitia de catre un judecator care-si cauta dreptatea in instanta asemenea milioanelor de romani.

11 martie 2016,
Oradea

Stimati colegi,

Ma numesc Florica Roman si sunt judecator la Curtea de Apel Oradea.

Revin dupa aproape doi ani cu un nou mesaj pentru a va spune cum se vede justitia si de dincolo de bara, unde milioane de romani cauta dreptate si se roaga sa fie judecati de un judecator independent, impartial, cu rabdare si determinare sa afle adevarul, un judecator supus numai legii.

Am trecut in aceasta perioada de doi ani de la pozitia de judecator, la cea de inculpat pentru trafic de influenta – ca as fi primit foloase necuvenite o „suma nedeterminata” de bani, cantitati neprecizate de pastravi si whisky si as fi pretins un ceas cu cuc vechi (sic!) –, la cea de suspendata din magistratura de catre CSM pana cand, recent, ICCJ a restituit definitiv dosarul la DNA Oradea.

Acuzati alaturi de mine au mai fost inca trei judecatori care au trecut prin aceeasi experienta.

Pentru ca sunt judecator de 20 de ani si nu as fi putut fi fara a crede in ceea ce fac, consider ca este de datoria mea sa va spun cum arata justitia de dincolo de bara.

In multii ani in care am fost judecator am auzit, direct sau indirect, despre abuzuri, oameni hartuiti, umiliti, anchetati fara a li se respecta drepturile procedurale, insa mi-am spus ca nu am ce sa fac sa schimb asta. Ma gandeam ca, atata vreme cat eu imi gestionez dosarele civile, nu era responsabilitatea mea sa rezolv problemele din justitie.

A fost o greseala.

Problemele din justitie ne privesc pe fiecare dintre noi, iar tacerea noastra a facut ca azi intregul discurs public despre justitie sa fie controlat si manipulat de catre jurnalisti si persoane care au alta agenda decat buna functionare a justitiei si statul de drept.

Decizia recenta a CCR este doar varful unor multe disfunctionalitati din justitie si care explica increderea scazuta pe care oamenii o au in noi.

Vorbind despre decizia CCR, nu credeti, stimati colegi, ca ar fi momentul sa ne intrebam fiecare de ce am acceptat ani de zile ca executarea mandatelor de supraveghere tehnica, care reprezinta evident un procedeu probatoriu, sa fie facuta de SRI, in conditiile in care art.13 din Legea 14/1992 le interzice expres sa faca acte de cercetare penala?

Sa ne intrebam daca am avut remedii procedurale pentru astfel de situatii si, mai ales, de ce nu am uzat de ele, noi, cei mai bine pregatiti juristi din Romania.

Revenind la dosarul meu, iata pe scurt derularea faptelor care ma privesc.

In luna noiembrie 2012, un amic al sotului meu ne-a spus ca un procuror de la DNA Oradea, Man Ciprian, l-a luat cu mascatii si face presiuni asupra lui sa declare mincinos ca mi-a dat bani pentru a „rezolva” un dosar la Tribunalul Bihor.

Am fost revoltata si nu intelegeam ce se intampla. Nedumerirea mi-a fost cu atat mai mare cu cat sunt judecator in sectia civila de peste 15 ani si nu il cunosteam deloc pe acest procuror, deci nu avusesem ocazia sa ii contrazic solutiile.

M-am adresat a doua zi presedintelui CSM de atunci, doamna Alina Ghica, pentru ca ma simteam amenintata si cui puteam sa ma adresez altcuiva decat garantului independentei justitiei, adica CSM-ului.

Doamna Ghica a trimis sesizarea mea la Inspectia Judiciara care, fara sa faca verificari efective, mi-a raspuns, in doua randuri, ca: in dos. 37/P/2012 se fac cercetari cu respectarea dispozitiilor procedurale. Semnat indescifrabil.

Am sunat la doamna Cravelos, care atunci era sefa Inspectiei Judiciare. Aceasta mi-a spus ca nu pot afla numele inspectorului care a dat solutia, ca asa este procedura, iar Legea 317/2004 prevedea ca solutia de clasare este definitiva (intre timp textul a fost declarat neconstitutional).

Asadar, la sesizarea mea perfect justificata, nu doar ca mi s-a raspuns in batjocora, fara sa se faca nicio verificare, dar nici macar nu am avut dreptul sa cunosc numele celui care a dat solutia si, dupa lege, nici dreptul de a ma plange in instanta.

Apoi in luna ianuarie 2013, intr-o sedinta de judecata din penal, in care am intrat intrucat eram pe completul de permanenta dupa ce toti judecatorii din sectia penala au fost declarati incompatibili, acelasi procuror Ciprian Man, pe care atunci l-am vazut prima oara, m-a recuzat invocand ca si el mi-a facut sesizare la CSM si nu pot fi obiectiva cu privire la cauzele pe care el le instrumenteaza. M-am abtinut si prin incheiere penala definitiva s-a stabilit ca suntem in relatii de dusmanie, conform art. 48 lit. d din vechiul Cod de Procedura Penala.

La scurt timp am aflat din presa locala ca exista un dosar penal la DNA Oradea care ma vizeaza pe mine si alti trei colegi judecatori. Din acelasi articol de presa am aflat si ce ni se imputa, probele si starea de fapt.

A fost doar inceputul campaniei de presa si linsajului mediatic impotriva noastra.

Am sesizat Inspectia Judiciara si cu aceasta situatie, invocand ca nu este posibil sa aflu din presa ca sunt cercetata penal si tot din presa sa aflu probele, acuzatiile, dar mi s-a livrat o noua clasare. E adevarat ca dupa mai mult de un an, dar cine ar putea spune ca Inspectia Judiciara nu isi face datoria (chiar daca intarziat), nu?

In luna septembrie 2013 am fost citata pentru prima oara la DNA si am dat declaratie in calitate de faptuitor in fata procurorului Man Ciprian.

In luna martie 2014, s-a inceput urmarirea penala impotriva noastra, in dos. 37/P/2012 al DNA Oradea.

Procurorul Ciprian Man ajunsese intre timp sef al Serviciului Teritorial DNA Oradea si l-a desemnat pe procurorul Dan Chirculescu sa faca ancheta. A facut aceasta cu scopul vadit de a nu il putea recuza, data fiind incheierea penala definitiva despre care am vorbit mai sus.

Colegilor judecatori din dosar li s-a imputat ca hotarari judecatoresti pronuntate de ei sunt rezultatul unui abuz in serviciu, fiind date in baza unor acte false si ca la deliberari nu au tinut cont de opinia unui alt judecator care a ramas cu opinie separata.

Actele erau, zice-se, false nu pentru ca ar fi fost declarate astfel de vreo instanta de judecata ci pentru ca asa spuneau domnii procurori.

La audieri colegii judecatori au fost intrebati de procurori despre ce s-a discutat in deliberari.

Fata de acest mod de ancheta, care incalca grav secretul deliberarii consacrat de art. 392 Cod de procedura penala, garantie a impartialitatii si independentei judecatorului, totii judecatori de la Curtea de Apel Oradea si de la Tribunalul Bihor au adresat intrebari CSM, printre ele daca judecatorul poate fi chestionat de procuror in cadrul unei anchete penale cu privire la ce s-a discutat la deliberari. Cu alte cuvinte daca judecatorul, intrebat fiind de procuror, poate incalca secretul deliberarii.

Va invit sa cititi Hotararea plenului CSM nr. 846 bis din 2014. Aceasta hotarare este reprezentativa pentru modul  cum intelege actualul CSM sa apere independenta sistemului judiciar.

Nu pot sa nu remarc ironic primul raspuns din dispozitivul hotararii: judecatorii care, in exercitiul functiunii, comit fapte care ar putea avea caracterul unor infractiuni in orice circumstante (de exemplu, accepta mita) nu pot beneficia de imunitate fata de procesul penal ordinar.

Adanca asta, nu? Trebuia sa ne spuna CSM, printr-o hotarare de plen, ca raspundem penal daca luam mita.

De altfel, intreaga hotarare este o insiruire de platitudini, fara concluzii clare, fiecare sa inteleaga ce vrea.

Asta in timp ce, de cativa ani, CSM se autosesizeaza si apara reputatia profesionala si independenta procurorilor DNA, dar numai a acestora, niciodata a restului procurorilor.

Evident, judecatorii nici nu intra in discutie.

Cititi hotararile CSM din ultimii ani in aceasta materie si o sa vedeti cator judecatori le-a fost aparata reputatia profesionala si independenta, prin comparatie cu procurorii DNA care sunt vreo 100 in toata tara.

Si tot la capitolul activitati definitorii ale CSM: trebuie remarcat ca nici pana in prezent, de peste un an de zile, nu au luat in discutie si lamurit problema Anexei 3 din Raportul DNA pe anul 2014, anexa in care au fost criticate hotarari judecatoresti definitive, care au fost apreciate ca fiind nelegale si netemeinice.

Vajnicul nostru CSM, aparatorul independentei justitiei, dupa un de zile an nu a dat nici o hotarare in care sa se spuna limpede: DNA poate critica hotararile definitive sau a incalcat independenta justitiei?

Revenind la dosar, in luna aprilie 2014 s-a pus in miscare actiunea penala impotriva noastra. Desi am facut nenumarate cereri sa consultam dosarul toate ne-au fost respinse nemotivat.

De asemenea, nu mi s-au admis nici un fel de probe in aparare.

Celorlati din dosar li s-a spus ca sunt „victime colaterale” si fie li s-a sugerat, fie li s-a spus direct sa dea declaratii mincinoase impotriva mea, asta fiind singura lor scapare.

Am facut mai multe cereri de preluarea a dosarului de catre alt parchet, in baza art. 326 Cod Procedura Penala, avand in vedere, printre altele, ca prin incheierea penala definitiva de care am vorbit mai sus, s-a constatat ca eu si procurorul sef al DNA Oradea, Ciprian Man, suntem in relatii de dusmanie.

Toate aceste cereri ne-au fost respinse nemotivat. Si mai grav, cand una a fost motivata, a reiesit limpede ca nimeni nu a citit de fapt ce am scris noi in cereri.

Intre timp linsajul mediatic impotriva noastra a ajuns la apogeu: am fost terfeliti, umiliti, ridiculizati in toate felurile posibile de ziare, redactiile TV, presa on-line.

Eram frecvent pe prima pagina a ziarelor locale. Pe standurile de ziare din magazine ma intampina poza mea insotita de comentarii acide cu privire la ceasul vechi cu cuc.

In toata aceasta perioada in presa locala dar si cea centrala au aparut fragmente din dosarul penal la care noi nu aveam acces.

Cumparam ziare sa citesc ce acuzatii si probe are DNA impotriva mea.

Cand v-am scris in anul 2014, am scris si presei, mai multor televiziuni, celor mai reprezentative ziare centrale. In afara de site-ul luju.ro, nimeni nu a publicat nimic.

Niciun jurnalist din Romania nu a avut curiozitatea, profesionalismul de a asculta macar si ce avem noi de spus. Crezusem pana atunci ca jurnalismul este despre a pune intrebari, a gasi raspunsuri, a cauta adevarul, a informa corect. Am constatat insa ca jurnalismul nostru este despre a da copy-paste la ce li se serveste din dosare si la a-si da cu parerea despre tot, prea putin despre a cauta adevarul, a face anchete jurnalistice si a prezenta lucrurile echidistant.

A fost o experienta trista sa realizez ca, mai ales pentru cei din presa care scriu despre justitie, demnitatea omului nu are valoare, nu conteaza. Comunicatele DNA si scurgerile din dosare devin pentru acestia adevar absolut.

In ochii presei devii nu doar inculpat, ci esti suspendat din calitatea de cetatean si de om, nu mai ai nici un drept, devii un paria a carui voce este ori ignorata ori luata in deradere.

Esti nu doar acuzat penal, ci diabolizat si executat sumar, in public, fara proces, in aplauzele multimii insetate de „sange de corupt”.

Am scris si la ambasade. Citisem de-a lungul timpului in presa despre lectiile de „stat de drept” pe care diplomatii straini in tranzit prin Romania ni le dadeau, despre cum ne spuneau ca trebuie sa functioneze justitia, cum sa se judece dosarele, cum sa se lupte cu coruptia. Mi-am zis ca oamenii aceia stiu ce vorbesc, ca la ei e altfel decat la noi, ca inteleg ce inseamna respectarea drepturilor procedurale si anchete profesioniste. Din pacate, si ei ca ai nostri: teoria ca teoria (sau sloganele ca sloganele), dar practica ii omoara.

Cert este ca in afara de Ambasada Olandei, care mi-a confirmat amabil ca a primit memoriul meu si imi ureaza sa imi rezolv problemele judiciare, nu am primit nici un  raspuns de la nimeni.

Din multiplele abuzuri comise impotriva noastra, despre care voi mai scrie, as puncta unul care scoate in evidenta o vulnerabilitate in modul cum este dusa lupta anticoruptie: superiorii ierarhici din DNA nu verifica profesionalismul  procurorilor  din subordine. Daca ar face-o, ar evita esecuri jenante.

In luna mai 2014 ni s-a permis sa vedem dosarul pentru prima data si, dupa ce am vazut „probele”, adica barfe colportate intre niste oameni pe care nu ii cunosc, m-am adresat structurii centrale a DNA. Am sperat ca cineva impartial din DNA central va fi atent la probemele pe care le ridic si va verifica acel dosar pentru a scuti institutia de un esec rasunator.

Cererea de a fi ascultata de cineva din conducerea DNA mi s-a respins. Nu doar ca nimeni nu a fost atent la problemele pe care le-am ridicat, dar in luna iunie 2014, procurorul sef Popovici Gheorghe, de la structura centrala DNA, a confirmat rechizitoriul nostru facut de procurorii Dan Chirculescu si Ciprian Man, intemeiat pe barfe si inovatii juridice ce au fost ulterior demontate de instante.

Dosarul s-a inregistrat pe rolul Curtii de Apel Cluj sub nr.834/33/2014 si a fost trecut in Raportul DNA din 2014 la capitolul realizari marete in combaterea coruptiei din sistemul judiciar. Repet, acuzatiile includeau primirea unei „sume nedeterminate”, pesti si whisky, nu se stie in ce cantitate, si pretinderea unui ceas cu cuc, vechi (sic!).

Va mai spun ca in acelasi timp cu ancheta  penala, Inspectia Judiciara a declansat cercetarea disciplinara impotriva mea pentru ca grefiera a uitat sa introduca in ECRIS motivarea unei hotarari si s-a emis partii o copie fara motivare. Din fericire am putut dovedi ca hotararea a fost motivata in termen. Va rog sa sesizati „gravitatea” faptei ce mi s-a imputat si sa o comparati cu faptele pentru care eu am sesizat Inspectia Judiciara si nu s-a facut nimic.

In acelasi timp, pentru ca am intarziat o zi cu depunerea declaratiei de avere, ANI mi-a aplicat amenda maxima prevazuta de lege, de 2.000 lei, si a declansat din oficiu verificarea averii mele, desi nimic nu justifica asta. A trecut un an si jumatate de atunci si ANI tot cerceteaza.

Ajuns dincolo de bara, constati ca nu cunosti atat de bine sistemul in care ai lucrat de 20 de ani. Cufundat in propriile dosare, de regula ignori ce se intampla in jur.

Primul lucru pe care-l constati cand ajungi dincolo de bara este ca te-ai aliniat unei multimi de mii, zeci de mii de justitiabili care se roaga pentru un singur lucru: sa fie judecati de un judecator corect si profesionist.

Nu cer mare lucru, doar sa fie ascultati si judecati de un om normal, un judecator drept, competent si impartial.  Nu de  un judecator care se crede aparatorul dreptatii in univers, ci un judecator echilibrat care asculta detaliile, se uita la toate probele din dosar si judeca fiecare caz conform legii.

O cerere legitima, chiar banala, ai spune din partea noastra de bara. Realizarea unei minuni, spun multi  din cealalta.

Te rogi sa nu dai peste un judecator plictisit, agasat, nervos, ostil, sfidator cum se intampla poate prea des. Am auzit istorii si am cunoscut oameni care au intrat cu incredere in instante, intai au fost umiliti de judecator si apoi nauciti de solutiile primite.

In al doilea rand, cand esti dincolo de bara, constati ca pentru cei ce aplica legea, procedurile si termenele devin relative, nu mai sunt imperative ca in cazul celor judecati. Acestea devin mai mult un fel de ghid cu recomandari,  decat un cod.

Iar de la avocati am auzit istorii despre cum functioneaza sistemul judiciar care m-au lasat perplexa. Istorii si exemple despre arbitrariu, toane, umori, amenzi maxime aplicate abuziv. Mi-e greu sa inteleg de ce avocatii nu se revolta.

I-am indemnat si ii indemn sa vorbeasca public despre ceea ce se intampla in justitie. Unii au spus ca au retineri de teama sa nu afecteze sansa clientului lor, altii cred ca nu se poate schimba nimic.

Toti asteapta ca noi sa facem ceva. Eu zic ca asteptarile lor sunt juste.

Concluziile la cele de mai sus va las sa le trageti dumneavoastra.

600 zile a durat procedura de camera preliminara in dosarul nostru, desi art. 343 Codul de Procedura Penala prevede ca „durata procedurii in camera preliminara este de cel mult 60 de zile de la data inregistrarii cauzei la instanta”.

Dosarul a fost restituit la DNA, printre altele pentru ca faptele ce mi se imputa nu sunt determinate, nu se stie cand, cum, in ce imprejurari am facut trafic de influenta iar foloasele necuvenite sunt o „suma nedeterminata” de bani si cantitati neprecizate de pastravi si whisky.

Ar fi hilar, daca la capatul acelor insailari nu am fi noi, oameni trimisi in judecata, suspendati din functii, umiliti public.

Dosare penale cu inculpati magistrati nu prea am gasit restituite la parchet in ultimii 25 de ani. Mai am cunostinta de cel al procurorului Alexandru Lele si inca unul, de aceea nici legiuitorul nu a prevazut ce se intampla in astfel de cazuri.

Dupa restituirea dosarului la DNA ne-am adresat CSM cu cereri pentru clarificarea statutului nostru juridic.

Sectia de judecatoria CSM nu ne-a produs vreo mare surpriza.

Nu in unanimitate, ci cu majoritate au votat sa fim repusi in functie, desi nu exista lege. Judecatorii ramasi in minoritate presupun ca voiau sa ramanem suspendati din functie pe vecie, din motive doar de ei stiute.

Si tot cu majoritate au votat sa ni se respinga cererea de repunere in situatia anterioara suspendarii, cu motivarea ca legea nu prevede o astfel de situatie.

Viata le-a produs membrilor CSM o surpriza, a luat-o inaintea reglementarilor, iar ei au gestionat situatia fiecare dupa ce fel de judecator si om este.

Dumneavoastra sunteti cei mai in masura sa apreciati legalitatea unei astfel de solutii.

Despre cum a fost sa fiu magistrat, inculpat si iar magistrat in mai putin de doi ani voi mai scrie.

Ce vreau sa mai spun este ca am avut privilegiul in aceasta perioada sa cunosc oameni deosebiti si sa-mi fac prieteni pe masura. Cu toate ca experienta nu a fost placuta, nu o regret pentru ca am invatat si am evoluat enorm.

Ce urmeaza?

Procurorii DNA au libertatea sa faca ce vor cu dosarul care li s-a restituit.

Unii oameni din jur imi spun sa nu fac nimic, sa tac, ca e mai bine pentru noi sa nu facem valuri.  Zic asta gandindu-se ingrijorati si la persecutiile ce ar putea urma.

Dupa o experienta ca a noastra, a tacea  inseamna a sta pasiv in fata raului.

In ceea ce ma priveste nu pot sa tac, nu doar pentru mine si pentru colegii mei, dar si pentru alti oameni care au avut aceasta experienta.

Matematic este imposibil sa fi trecut numai noi printr-o astfel de situatie.

O sa uzez de lege pentru a ne face dreptate.

Voi vorbi public nu doar despre experienta pe care am avut-o dar si despre problemele pe care le vad in sistemul judiciar.

De prea mult timp discursul despre justitie a fost acaparat de persoane care, in numele justitiei, isi promoveaza agenda proprie.

A venit timpul ca si vocea noastra sa se auda. Eu voi vorbi. Va invit si pe dumneavoastra sa o faceti."

florica roman instanta
Distribuie:  
Incarc...

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.0885 (s) | 35 queries | Mysql time :0.022734 (s)

loading...