Citeam în urmă cu ceva zile un panseu de-al Nikitei (domnişoară, doamnă,
mamifer, trestie gânditoare... nu ştiu cum să-i zic).
„Prostia face audienţa", a decretat... chestia blondă în emisiunea lui Luis
Lazarus de la Kanal D. Bun, admitem că individa are dreptate şi că prostia face
audienţa. M-am gândit: prostia cui face audienţă? A noastră, a celor care ne
uităm la toţi „deştepţii" sau a lor, a celor care fac ca toţi dracii pe la
emisiuni. Evident, mai există o variantă: deşteptăciunea mascată în prostie a
celor care îi invită. Mi-am răspuns singură, fără să stau prea mult pe gânduri.
Mi-am amintit imediat cum am fost nevoită să ascult acum vreo două săptămâni
parlamentări lungite pe durata unei ore referitoare la Zăvoranca şi
Columbeanca. Şi cum, vezi Doamne, s-au certat şi s-au ţigănit cele două. Aşa,
şi?! Trebuia să ne intereseze atât de mult. A, da... am uitat. Pe român îl
interesează orice scandal. Dacă nu-i sămânţă de ceartă nu se vinde, nu se
vizionează... una peste alta, nu este bun. Dacă totu-i roz şi frumos este
regizat. D-apăi, regizat să fie, dar să o ştim şi noi. Şi dacă este făcătură
măcar să se lase cu niscaiva scandal. Că altfel nu merge treaba, neicuşorule!
Şi aşa au ajuns copiii să o recunoască pe Nikita, da' să nu-şi aducă aminte prea bine cine-i Eminescu. La
naiba, de ce să ne umplem memoria cu tâmpenii, nu? Că măcar ştim să ne uităm cu
spor la televizor pentru că „acum avem, nu ca pe vremea lui Ceauşescu". Corect!
Dar atunci eram mai citiţi, mai înţelepţi, mai învăţaţi. Acum... vai de capul
şi de Nikitele noastre.
|