|
 Toată lumea-i în vacanţă. Ziarele colorate sunt pline de vedete venite pe
litoralul românesc. De ce?, mă întreb eu născută şi crescută lângă minunata
mare.
Am iubit întotdeauna întinderea verde-albăstruie care mi-a liniştit şi cele
mai negre gânduri. Mereu mi-a fost prietenă, aliată, confidentă, loc de linişte
şi de apropiere de... mine. Am spus mereu că mă duc lângă mare ca să mă apropii
de mine. Şi ştiu că turişti caută altceva atunci când vin aici. Eu urăsc marea
vara. Pe cât de des o văd iarna, pe atât de rar o privesc atunci când este
pângărită de toaţi cei veniţi de fiţă pe aici. Pentru că, din câte mi-am dat eu
seama, marea a devenit o fiţă. Plaja la fel. E trendy să fii bronzat cu urme...
sau nu. Dar te poţi lăuda că ai fost la mare. Eu urăsc sezoniştii pentru că nu
au grijă de marea mea. Pe plajă nu mai găseşti scoici, ci gunoi, faleza nu te
mai ajută să respiri aer curat, ci miros de mici, algele nu mai sunt fireşti,
ci scârboase. Poate ar trebui să facem educaţie ante-plajă. Să le spunem că
marea noastră, a constănţenilor, nu merită murdărită. Că ea este frumoasă şi
iarna, că este superbă toamna iar momentul ei de glorie este pe timp de ploaie.
Nu ne distrugeţi marea, dragi dorobanţişti!
 |
| Joi, 9 Septembrie 2010
Print
