Luni, 14 Septembrie 2009
Corina SAMOILAPrint

Tag-uri: Sectiuni Interviu BZC Mircea Cazan: „Bidineaua este melodia preferată de petrecere a lui Mazăre"
(6477)

Spune că nu poţi cânta bine dacă nu ai har. Iar el, Mircea Cazan, a avut grijă să-şi ducă harul în toată lumea şi să-mi încarce desaga culturală pentru a se reîntoarce acasă, la publicul său. Vorbeşte cu atâta drag despre toate instrumentele pe care ştie să le facă să cuvânte, însă recunoaşte că unul îi este mai drag: grecescul bouzouki.

Cum aţi ajuns să cântaţi?

Acesta este un har dobândit. De mic îţi dai seama dacă eşti predestinat sau nu pentru muzică. Am început la 5 ani. Mi-a luat tata acordeon, vorba cântecului, şi am început să cânt imediat. Deci, la 5 ani cântam la acordeon, care este un instrument greu. Am învăţat singur, în casă, cu tata acolo. Era şi el muzicant amator. Prin clasa a V-a am intrat la Clubul Pionierilor, cum era pe vremea aia, la instrumente de suflat. Între timp am început să studiez singur chitara, fără niciun profesor, fără nimic. De aici vine harul. Dacă nu ai har de la Dumnezeu, nu poţi învăţa. Sau poţi, dar cu forţa, mecanic. Harul este har, poţi să faci cu uşurinţă ceva ceea ce alţii fac după ani de studiu. Mi-a cumpărat tata chitară de la Bucureşti şi am învăţat singur. Pe chitară este mai simplu. Mi-a fost foarte folositoare chitara pentru că am tranzitat cu ajutorul ei, după ani de zile, la bouzouki, instrumentul care îmi aduce şi acum foarte multe satisfacţii şi „succesuri". Apoi am aprofundat, am început să cânt la instrumente electronice... chitară electrică, orgă. Pentru orgă m-a ajutat mult acordeonul, pentru că are claviatura la fel. Totul s-a legat. Muzica este ca un limbaj. Dacă înveţi o limbă dintr-o grupă, poţi să le înţelegi şi să le vorbeşti pe toate.

Şi la câte limbi străine aţi ajuns?

A (râde). Le-am pierdut numărul. Prima a fost rusa, în şcoala generală. Apoi engleza. Când am început să plec pe afară, pe vase de croazieră, engleza a devenit de bază. Apoi am învăţat greaca, spaniola, italiana...

În ce limbă spuneţi te iubesc?

Ştiu în toate limbile. Până şi în estoniană, letoniană sau indoneziană. Lucrând pe afară, am avut colegi de toate naţiile şi automat, când intri în contact cu oameni de altă naţiune, înveţi cuvintele mai ciudate, înjurăturile, să numeri.

Din punct de vedere muzical, la câte limbi străine aţi ajuns?

Foarte multe. Dar nu am stat să le număr niciodată. Cânt la ce este nevoie.

Care instrument vă este cel mai drag?

În anii din urmă, instrumentul meu de suflet este bouzouki, instrumentul acesta grecesc. Dar şi clarinetul. Bouzouki e mai reprezentativ, pentru că am mai multă exprimare cu ajutorul lui. Este un instrument mai rar la noi, în România. Este mai exotic, mai căutat. Acum am găsit bouzouki irlandez. Nici măcar nu ştiam că există. Este un instrument foarte interesant. Vreau să-mi cumpăr acum.

În ce an aţi început să cântaţi afară?

Prin '95. Impactul a fost unul foarte puternic fiindcă în România cântam pe atunci în restaurant, care este cea mai bună rampă de lansare. Dacă nu treci pe acolo, eşti puţin limitat. Acolo îşi formezi un repertoriu vast, înveţi să cânţi de toate pentru toţi. În plus, te văd mulţi ochi. Aşa am şi ajuns să cânt afară. M-a văzut cine trebuia, la momentul potrivit. Am cântat în multe limbi, multe genuri de muzică, însă una dintre cele mai de succes piese a fost Saeroma, o melodie ţigănească. Oriunde mă aflam, veneau oamenii şi mă întrebau în ce limbă am cântat.

Care este cea mai cerută melodie grecească?

Eu am o colaborare foarte bună cu Ionuţ Galani, un foarte bun cântăreţ de muzică grecească. Cred că cea mai cerută piesă este Maria me ta kitrina sau Maria cea îmbrăcată în galben. Este un cântec cunoscut în toată lumea. Şi, bineînţeles, Zorba.

În viaţa fiecărui artist există modele care inspiră...

Eu nu am avut neapărat un model. Sau nu am avut numai unul. Mie îmi place orice. Ascult orice. Mi-a plăcut mereu tot ce este mai bun: Roşu şi Negru, Phoenix, Carlos Santana, Elton John, dar chiar şi Paraziţii. Sunt foarte talentaţi băieţii ăştia. Eu îi respect. Este muzică de nişă, underground, dar sunt valoroşi. Am găsit întâmplător un CD cu ei şi chiar mi-au plăcut foarte tare. Au ritm, au rimă, au text bun. Ca şi Eminem, care este un artist mare, pus pe acelaşi loc cu toţi artiştii de renume. Este un artist pe val.

La un moment dat, regretatul Gil Dobrică reclama „valul de fustiţe" din muzica românească.

Din păcate, aşa este. Se vede cu ochiul liber. Sunt promovate non-valorile pentru rating şi atât.

Dar fustiţele fac bani!

Da, este adevărat. Exemplul cel mai elocvent: Britney Spears. Ca şi cântăreaţă, este mediocră. Însă s-a investit foarte mult în ea. Şi la noi, Loredana Groza, care este o artistă extraordinară, dar are în spate o întreagă echipă. Se investesc mulţi bani pentru ea. Probabil, dacă nu ar fi aşa, ar fi în rând cu toţi ceilalţi. Uite, Andra. Andra nu este „împinsă" aşa cum ar trebui să fie pentru valoarea ei. Ar putea mult mai mult, dacă s-ar investi în ea. Este o voce deosebită. Este socotită în lumea muzicii cam cea mai bună voce de la noi. Cunoscută, că mai sunt şi artişti necunoscuţi super valoroşi care nu au şansa să fie remarcaţi o viaţă întreagă. Sunt nişte artişti de geniu care nu prind trenul. Uite, am cunoscut o solistă din Constanţa, Gabriela Jindoveanu.

Extraordinară. Însă s-a lăsat de muzică pentru că a fost întotdeauna ghinionistă. Nu a reuşit să-şi găsească drumul şi nu mai face muzică.

Cum îşi câştigă artistul român existenţa? Nu vorbim despre cei cu o „industrie" în spate.

Pentru muzicantul român, cel mai bun mod de a-şi asigura existenţa este să fii polivalent, să poţi cânta la nunţi. Nunta românească este cea mai bună rampă de lansare. Toţi artiştii cântă la nunţi. Nunţile nu se vor opri niciodată. Tinerii se căsătoresc şi pe vreme de criză, şi în orice condiţii.

Ce spectatori celebri aţi avut?

L-am avut pe Băsescu în public, cu soţia, pe Geoană, Mazăre, Guşă.

Care dintre politicienii locali v-au chemat la petreceri?

Păi, domnul primar Mazăre, mare fan al muzicii greceşti. Şi la petrecerile dânsului vin toţi.

A dat braziliencele pe Cazan la ziua lui, anul acesta?

Anul acesta nu am cântat la ziua lui pentru că nu eram în oraş. Dar am fost în anii trecuţi.

Care este melodia lui preferată?

Eee... nu are o melodie preferată. Îi place muzica grecească şi cea cu mesaj care să-l facă să râdă, la ore târzii, aşa. Are gusturi, îi place tot ce înseamnă muzica bună.

Ce melodie i-aţi dedica lui Traian Băsescu?

Este greu. Ceva legat de marinărie. „Sunt marinar crescut pe mare, n-am nicio grijă, n-am nici un dor".

Lui Mazăre?

El e mai pe stilul meu, aşa. Am mai multe pentru el, îi plac multe melodii d-ale mele. Una este mai specială. Mi-o cere cu insistenţă, este preferata lui. Este mai underground, aşa. (râde). Se cheamă „Bidineaua".

Lui Boc?

Ceva legat de Cluj. „M-am suit în dealul Clujului".

Lui Mircea Geoană?

E tizul meu. I-aş cânta o melodie armânească pentru că ştiu că este căsătorit cu o machedoancă. „Natalis" a lui Ţăndărică sau „Armâna mea".

Lui Crin Antonescu, că tot se însoară?

„Ginerică, ginerel, Roagă-te de bărbier să-ţi mai lase un firicel. Să-l lase sub bărbioară, să fii plăcut şi la toamnă".

Viceprimarului Gabi Stan?

Ceva cu fotbalul, că asta e pasiunea lui.

Elenei Udrea?

Ceva de Benone Sinulescu, că e buzoian de-al ei.

În ce proiecte sunteţi implicat acum?

S-a format un proiect nou, încă nu are nume, de muzică grecească. Este o formaţie mare. Liderul este Nicu Coman. Va fi ceva deosebit, aşa cum se găseşte în Grecia.

Comentarii (16)