News Flash:

Si-a amintit ca ma iubeste dupa ce m-am maritat

25 Aprilie 2017
3892 Vizualizari | 0 Comentarii
M-am intrebat de multe ori daca soarta nu ne pune intentionat la incercare, sa vada daca meritam cu adevarat sa fim fericiti. M-am grabit cu maritisul, e foarte adevarat. Ma despartisem de fostul iubit, Adrian, ne-am certat prosteste, iar el s-a insurat cu prima venita, asa ca m-am gandit ca cel mai bun lucru ar fi sa fac si eu la fel.

imi placea un coleg de serviciu si imi dadusem seama ca nici eu nu-i eram indiferenta, asa ca am facut eu primul pas si nu am regretat. Victor este un om minunat, un sufletist, un familist, un barbat asa cum si-ar dori, probabil, orice femeie. Relatia noastra a progresat foarte rapid si, in mai putin de sase luni, ne-am casatorit, iar peste un an eram parinti. Eram convinsa ca viata alaturi de el si de copilul nostru este „fericirea”.

Dupa ce am nascut si al doilea copil, i-am multumit lui Dumnezeu ca mi-a daruit ceea ce atatia alti oameni cauta uneori o viata intreaga fara sa gaseasca. Am stat acasa cativa ani, sa-mi cresc copilasii, sa-i pun pe picioare, cum s-ar spune, iar cand am simtit ca am curajul sa-i dau la gradinita, m-am intors la firma, sa-mi fac o cariera si sa-mi asigur o pensie, fireste.

Intre timp, Victor avea propria afacere. Trebuie sa recunosc ca nu sunt una dintre femeile care tin cu tot dinadinsul sa se simta implinite pe plan profesional, ba chiar dimpotriva, mie mi se pare ca o femeie e femeie cu adevarat daca iubeste si face copii. Sunt, probabil, de moda veche.

Sotul meu este un perfectionist, un om descurcaret, un om caruia ii place sa puna umarul pentru bunul mers al lucrurilor, care viseaza sa schimbe in bine viata in societatea noastra. A refuzat cu indarjire sa plece la munca in straina-tate si a reusit sa le demonstreze prietenilor lui ca se pot face si aici lucruri bune si se poate trai decent, daca ai vointa si imaginatie.

Nu am sa va vorbesc acum despre afacerile lui, ceea ce pot sa va spun este ca are succes si numele lui a ajuns sa fie cunoscut si pe meleaguri straine. De multe ori, cand prietenii lui vin in tara, ii invitam la noi – locuim intr-o casa super-ba, asa cum ati vazut numai in revistele sau documentarele despre casele vedetelor, avem o gradina imensa, plina de flori, o livada cu tot felul de pomi fructiferi si o vie cu vita nobila. Sotul meu se ocupa personal de producerea unei tuici si a unui vin care sunt numai pentru prieteni.

Sunt convinsa ca va spuneti deja ca, intr-adevar, am toate motivele sa fiu o femeie fericita si ca nu mi-as mai putea dori nimic in plus, caci l-as putea mania pe Dumnezeu, mai ales ca atatea alte femei se multumesc sau au parte de mult mai putin. Da, aveti dreptate, numai ca… asa suntem noi, oamenii, schimbatori si nerecunoscatori.

Cand eram insarcinata cu al doilea copil, umblam prin magazine dupa hainute. Medicii imi spusesera ca voi avea o fetita de data asta si cautam lucrusoare potrivite. imi place la nebunie sa cutreier magazinele pentru copii. Nu o data mi s-a intamplat sa cumpar ceva numai ca pentru ca acel lucru mi-a placut mie, nu pentru ca as fi avut nevoie de el. Asa se face ca cei doi copii ai nostri au avut mult mai multe jucarii decat multi altii si hainute mult mai multe decat ar fi putut purta.

Am indreptat insa lucrurile si le-am daruit unor copii fara parinti, nedreptatiti de soarta. De altfel, chiar si acum, in fiecare weekend vin in vizita la noi cativa copii de la un camin de copii, de care ne ocupam eu si sotul meu, iar copiii nostri ii iubesc de parca ar fi fratii lor.

Asadar, intr-o dimineata, in timp ce hoinaream prin magazine, am simtit o mana atingandu-ma bland pe umar. Am tresarit, dar nu m-am speriat.

— Sper ca nu te-am speriat!

M-am intors si l-am vazut pe fostul meu iubit, pe Adrian. tinea un copilas de mana, care privea vrajit la rafturile cu jucarii.

— Nu, nu m-am speriat… Ce copil frumos! Sa-ti traiasca!

— si tie! Sa ai o nastere usoara! Cateva clipe s-a lasat tacerea. Ce ne mai puteam spune? in mod normal, ar fi trebuit sa o luam fiecare in alta parte si gata. Dar nu a fost asa.

— stii… m-am purtat oribil atunci si regret si in ziua de azi ca te-am pierdut…

M-am uitat la el ingrozita, apoi la copil.

— Am divortat de mama lui, dar il pot vedea oricand. inca nu intelege el mare lucru, dar e destept, traieste clipa, se bucura de orice, iar eu si fosta mea sotie avem relatii prietenesti, slava Domnului! Ea s-a recasatorit, cu un prieten al meu, si deseori imi petrec weekendurile cu ei. Mie mi-a fost greu sa-mi refac viata. Nu mi te pot scoate din suflet. imi pare rau, nu trebuia sa spun asta acum, cand tu… Iarta-ma! Am vrut sa plec, sa-l las balta acolo, stiam ca nu trebuia sa-l incurajez in niciun fel, dar n-am putut. Parca mi se lipisera picioarele de pardoseala. Din fericire, atunci, in ziua aceea, a facut el ce trebuia, m-a salutat, si-a mai cerut o data scuze si a plecat.

Numai ca intalnirea aceea nu mi-a mai putut iesi din minte. Cum am ajuns acasa, am deschis calculatorul si l-am cautat pe Facebook. Avea cont. Nu am aflat mare lucru, postase doar cateva fotografii cu fiul lui si imagini din diverse calatorii. Printre prieteni se numarau si cateva nume pe care le cunosteam. Fosti prieteni din perioada in care fuseseram impreuna, cu care eu nu mai pastrasem legatura, fireste.

Am simtit cum ma napadesc gandurile si trairile de atunci, mi-am amintit de dragostea noastra care mi se parea atunci unica, si mi-am dat seama ca, de fapt, nu uitasem mai nimic. Am revazut in minte locuri si chipuri, l-am revazut pe Adrian declarandu-mi dragostea pe varf de munte si punandu-mi la picioare un covor de flori de camp. Apoi, am simtit copilul miscand si l-am auzit pe sotul meu strigandu-ma. Victor imi adusese bunatati, cum facea in fiecare zi. si-a pus urechea pe pantecul meu, sa stea de vorba cu fiica lui, si l-a luat in brate pe Luca, sa vada lumea de sus. Sotul meu… un om admirabil. „Ce ma fac?”, imi rasuna in minte. Mi-am promis ca o sa incerc sa-l evit pe Adrian, orice-ar fi. intr-o zi, m-a sunat insa pe mobil.

— De unde ai numarul meu? l-am intrebat, artagoasa.

— De la sora mea.

— Cum adica? Cine e sora ta?

— Flavia C, colega ta de serviciu de la contabilitate. L-am gasit in telefonul ei. Sa nu te superi pe ea, nu stie nimic. Am aflat intamplator ca sunteti colege.

— Flavia e sora ta?

— Da.

Ce ghinion! 0 vreme, Adrian nu m-a mai sunat, imi trimitea doar mesaje si se interesa de sanatatea mea. I-am raspuns politicos si atat. A venit insa sa ma vada la spital, dupa ce am nascut. Mi-a fost jena sa-l reped, dar am simtit ca nu e bine nici sa-l incurajez. A venit cu fiul lui, probabil ca sa nu ma sperie. Dupa ce am inceput sa ies in parc cu Alice, venea si el cu fiul lui, la cele mai neasteptate ore, de parca mi-ar fi stiut programul pe dinafara. stiu ca aveam unde sa-mi plimb copilul, dar am continuat sa ma duc in parc. Cu timpul, nu s-a sfiit sa-mi marturiseasca, evident, ca el inca ma iubeste, dar nu vrea sa-mi distruga casnicia, mai ales ca e limpede ca sunt fericita. Daca lipseam cateva zile din parc, imi trimitea mesaje disperate, ca nu poate trai fara mine, ca ma implora sa-l las macar sa ma vada, pentru ca nu vrea sa ma forteze in niciun fel. Schimbul nostru de mesaje a inceput sa ma faca sa ma simt vinovata fata de Victor, care trudea pentru familie si nu mai stia ce sa faca sa ne fie bine.

Uneori imi era jena sa-l privesc in ochi.

— S-a intamplat ceva? ma intreba de fiecare data. imi ascunzi ceva?

Victor ma cunoaste mai bine ca oricine, pentru el sunt ca o carte deschisa. Cel mai greu mi-a fost insa dupa ce am revenit la serviciu, pentru ca, vrand-nevrand, o vedeam pe Flavia, iar uneori chiar trebuia sa lucram impreuna. Ea nu stia povestea noastra si-mi vorbea ingrijorata de soarta fratelui ei. Flavia este o femeie linistita, corecta si credincioasa. E mult mai in varsta decat Adrian si n-a fost maritata nicio-data. stiu sigur ca n-ar face voit vreun rau cuiva. Flavia incercase sa-i prezinte lui Adrian, dupa divort, tot felul de pri-etene de-ale ei, de la biserica, dar el n-o placuse pe niciuna.

— Sunt niste fete atat de bune, cu frica lui Dumnezeu, sunt sigura ca una dintre ele l-ar putea face fericit, dar e atat de incapatanat…

Uneori, ma simteam cumplit si fata de ea, ma ajutase de multe ori in probleme de serviciu, si aveam impresia ca, nespunandu-i ce se intampla intre mine si Adrian, o mint. Dar mi-era teama ca m-ar judeca gresit, poate prea aspru, daca i-as fi spus. incepuse sa-mi fie tot mai greu. Nu mai aveam somn, eram tot timpul nelinistita, iar cand imi suna mobilul sau primeam vreun SMS tresaream si ma speriam. Sigur ca Victor si-a dat seama ca se petrecea ceva. si a procedat cum a crezut el ca e mai bine. Adrian ma sunase cu cateva zile in urma si ma rugase sa ne vedem in parc, cu copiii, dar eu pretextasem ca voi fi plecata. Victor a aranjat sa ne petrecem weekendul urmator singuri, iar mama lui urma sa ramana cu copiii. Era o surpriza. Mi-a vorbit despre asta vineri dimineata, chiar in ziua in care Adrian ma rugase sa ma vad cu el in parc, dupa-amiaza, dupa ce luam copiii de la gradinita, iar eu ii spusesem ca plec din oras.

Victor aranjase sa plecam vineri seara cu o cursa de noapte spre Italia si sa petrecem weekendul la Venetia. Nu stiu ce cuvinte ar putea fi mai potrivite sa descriu cat de mult s-a straduit sotul meu ca totul sa fie perfect. Nu mai fuseseram singuri de dinainte de nasterea copiilor. Am simtit clipa de clipa cat de mult ma iubeste, cu fiecare por al trupului meu. M-am simtit si mai vinovata, desi, practic, nu facusem nimic.

— Spune-mi adevarul, draga mea! stiu sigur ca e ceva cu tine, dar ma cunosti, nu-mi place sa iscodesc. Am deplina incredere in tine si vreau sa-mi spui tu…

Am izbucnit in plans.

— Victor, nici in visele mele cele mai frumoase nu mi-as fi putut imagina ca voi avea un sot atat de bun ca tine… Esti…

— Draga mea, stiu ca ma iubesti. Sunt un om responsabil, care-si iubeste sotia si copiii, nu sunt o fiinta supranaturala. Ce se intampla cu tine? Asta e tot ce vreau sa aud acum.

si i-am vorbit despre Adrian, despre povestea noastra de dragoste, despre disperarea care m-a cuprins cand ne-am despartit, despre graba cu care s-a casatorit cu alta si despre dorinta mea de a ma razbuna, de a-i plati cu aceeasi moneda.

I-am spus ca l-am revazut intamplator si ca trecutul a dat buzna peste mine si nu stiu incotro s-o apuc, nu inteleg ce se petrece cu mine. I-am vorbit despre framantarile mele, despre gandurile mele, spaimele mele. I-am spus tot, ca unui preot in confesional. Victor m-a ascultat si mi-a spus un lucru uimitor.

— Trebuie sa-ti dai seama ce simti si apoi vei sti ce sa faci.

Nu mi-a facut niciun repros, nu m-a amenintat. S-a purtat absolut firesc, de parca nimic nu s-ar fi intamplat. A fost la fel de atent si de iubitor ca pana atunci. Dupa ce ne-am intors acasa, mi-am luat doua zile libere si m-am plimbat pe strazi pana mi-au sangerat picioarele. Trebuia sa ma lamuresc. stiam ca le datorez adevarul lui Victor, lui Adrian, copiilor, stiam ca imi sunt datoare mie insami cu adevarul.

M-am framantat si am intors lucrurile pe toate partile. Singurul neajuns era faptul ca relatia mea cu Adrian se terminase brusc, de parca imi fusese amputat un brat si, nici dupa atatia ani, nu intelesesem cu ce gresisem. Din fericire, mi-am dat seama ca asta e singura problema si ca, de fapt, eu incetasem de mult sa-l iubesc pe Adrian. El imi ramasese dator cu un adevar, sau poate ca nici el nu stia de ce pusese atunci capat relatiei. Poate ca a fost un simplu impuls si nimic mai mult.

Cantarind atat de bine lucrurile – cred ca ar fi foarte potrivit sa ne facem fiecare bilantul, din cand in cand -, am inteles ca Victor este barbatul pe care il iubesc si ca numai langa el as vrea sa imbatranesc, pentru ca doar langa el ma simt in siguranta, ma simt eu insami. L-am sunat pe Adrian, m-am intalnit cu el si i-am spus toate astea.

Mi-a multumit si mi-a promis ca va ramane o amintire.

— Sper sa voi ramane o amintire placuta pentru tine. Sa fii fericita!

De atunci, nu l-am mai vazut. Sper sa-si gaseasca si el fericirea, e tot ce pot sa-i doresc. Victor nu m-a mai intrebat nimic, a inteles ca mi-am facut ordine in ganduri si sentimente si stiu sigur ca locul meu este alaturi de el si de copiii nostri.

sursa
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1356 (s) | 32 queries | Mysql time :0.049033 (s)