News Flash:

Sindromul Obrazului Gros Dobandit

7 Iulie 2014
723 Vizualizari | 0 Comentarii
Sunt convins ca la intrebarea: “care este diferenta dintre un politician si un hot?”, mi-ati raspunde: “nici una”. Si totusi, exista o diferenta majora: “pe primul il aleg eu, in timp ce al doilea ma alege el pe mine”. Si-atunci, cum se face ca, pe votul si pe banii nostri, am ajuns sa trimitem in Parlament o serie de panarame – iar relatia noastra cu acestia este de dispret reciproc: noi suntem pentru ei “populime”, ei sunt pentru noi “tot o apa si-un pamant”… Cum s-a ajuns aici?

Un raspunsul la indemana ar fi saturatia de promisiuni neonorate ale politicienilor. Te si miri ca n-au facut febra musculara la buze si limba de cate promisiuni au rostogolit pentru a obtine votul celor care s-au mai ostenit sa voteze. Doar imediat ce s-au trezit cu sacii in caruta, au uitat tot. Asa ca putem zice si noi: “m-ai mintit o data? Sa-ti fie rusine! M-ai mintit si a doua oara? Sa-mi fie rusine!”. In Romania, dupa atatia ani de democratura (dictatura democratiei originale), pana si adevarul are parfum de minciuna. Toti cei interesati se straduie sa-l manjeasca asa.

Sa pornim de la ceea ce avem, si anume ca, macar in teorie, pana la proba contrara, trimitem in politica oameni sanatosi moral – cel putin asa arata la primul contact. Si, dupa o vreme, acestia se imbolnavesc de Sindromul Obrazului Gros Dobandit – o boala ce le distruge caracterul/personalitatea, ii aduce in situatia de a se incardasi cu mafioti (de la tigani cu vile cu turnulet si limuzina “chiu-sasa”, pana la functionari superiori din politie, magistratura samd) si/sau sa devina varful de lance al afacerilor dubioase ale unor afaceristi verosi facuti la apelul epoletilor? Sau pur si simplu sistemul despre care tot vorbim, cel numit generic sistemul ticalosit ii extrage dintre noi (ca-i simte) si-i impinge in fata voturilor noastre? Inseamna ca si noi, votantii, suntem “bolnavi”. Suferim de lipsa de selectie unii, de lipsa de discernamant si nepasare majoritatea.

Iar boala de care ajung sa sufere atat cei pe care-i trimitem sa ne reprezinte in Parlament si la Guvernare este veche si tine si de selectia pe care si-o fac partidele in interiorul lor. Scria Mihai Eminescu, candva intre anii 1870-1889:

“Nu exista alt izvor de avutie decat munca, fie actuala, fie capitalizata, sau sustragerea, furtul. Cand vedem milionari facand avere fara munca si fara capital nu mai e indoiala ca ceea ce au ei a pierdut cineva. Mita e-n stare sa patrunza orisiunde in tara aceasta, pentru mita capetele cele mai de sus ale administratiei vand sangele si averea unei generatii. Oameni care au comis crime grave se plimba pe strade, ocupa functiuni inalte, in loc de a-si petrece viata la puscarie. Functiunile publice sunt, adesea, in mainile unor oameni stricati, loviti de sentinte judecatoresti.” (Articole politice).

Cine ne vorbeste azi despre “eliminarea coruptiei prin decuplarea clientelei politice de la banul public si transparentizarea folosirii acestuia”? Exact campionii capitalismului de cumetrie si ai democratiei de carton: exact “bugetofagii si gheseftarii”. O gasca care promoveaza, agresiv, demagogia, bocetul si impostura doar pentru a induce apatia/scarba fata de sistemul democrat si institutiile legitime ale acestuia. Sa ramana in jocul de-a democratia doar acei votanti usor de manipulat, aceia pentru care “mult” reprezinta extrem de putin. In schimb, “putinul” din conturile acestei gasti reprezinta exact faptul ca Romania n-a aderat la Uniunea Europeana din primul val, mineriadele anilor ’90, actualele zvarcoliri „democratice” de strada, dosarele de mare coruptie blocate intr-un sistem juridic usor de controlat/manipulat prin legile date in interes de grup/de gasca.

Ca jurnalist, cu peste un sfert de veac vechime in meserie, am habar de unde se plodesc toate aceste specimene politice si credinta lor ca, fara ei, pana si Pamantul isi pierde gravitatia: sunt urmasii (directi sau prin diviziune) ai propagandistilor de pe vremea socialismului-multilateral-dezvoltat – acelasi orizont lipsa al credintei intr-o munca depusa cu sudoarea fruntii, si nu a limbii, o au si ei. Devine clar faptul ca numarul de mandate al alesilor trebuie stabilit/limitat, prin lege, la maximum doua: sa nu devina indispensabili/de neinlocuit in functii. Stiu ca exista si oameni care isi aleg meseria de politician din pasiune, dragoste fata de comunitate, Tara samd (trebuie sa existe si asa ceva, altfela ma trait degeaba ultimii 25 de ani). Din pacate, sunt mult prea multi cei care se duc in politica de puturosi, papagali si chititi pe furt ce sunt.

Ne este greu – stiu. Romania, dupa atatia ani de clientelism (anii de dinainte, de creare a statului roman, extrem de bine descrisi de catre Caragiale, Eminescu si altii, plus anii de comunism), cu tentaculele balcanismului de tip “Inalta Poarta” infiltrate pana in maduva constiintei unora, nu avea/are cum sa se ,,trezeasca” doar in acei preconizati 20 de ani. Si in nici un caz cu indivizi care cred ca numai din ei izvoraste reforma si democratia – vesnic pierdanti din cauza faptului ca insusi Universul conspira impotriva atot-uimitoarei lor inteligente.

Dar pentru a sti ca suferim, trebuie sa definim, sa constientizam boala si, mai ales, cauzele acesteia – nu sa ne ascundem chiar si in ziua votului si sa zicem: “astia nu ma reprezinta”.

Pentru ca va reprezinta, chiar daca nu i-ati ales.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

politician hot diferenta votul jurnalist
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1009 (s) | 23 queries | Mysql time :0.012062 (s)