La Cluj, în comuna Florești, funcționează o biserică ortodoxă amenajată într-un spațiu neconvențional, o hală industrială din tablă. Imediat după ce ieși din Cluj-Napoca, pe DN1, spre comuna Florești și faci stânga, la primul sens giratoriu, într-o mare de blocuri un preot ține slujba de duminică.

Sunt zeci de persoane la intrare și câțiva în interior. N-ai crede că sunt la biserică, dacă n-ai auzi predica în boxele puse la intrare.

„Venim cu cei mici în fiecare duminică, fiindcă aici se joacă, este loc de joacă, copiii se bucură, sunt liniștiți”, spune Daniela, mamă a doi copii de 5 și 7 ani.

-Nu vi se pare ciudat ca o biserică să funcționeze într-o hală industrială?

– De ce? Ce importanță are unde este amenajată? Nu ai nevoie de un bloc turn pictat ca să te poți ruga.

Preotul Chiș Ioan Tănase este cel care a amenajat hala industrială, după cinci ani în care a slujit la biserica din comuna Jucu, unde a făcut  naveta din Cluj, câte 60 de kilometri la fiecare drum. În vara anului 2017,  Consiliul Eparhal a înființat o nouă parohie, având în vedere dezvoltarea urbanistică accentuată din Florești, unde creștea firesc și numărul locuitorilor.

Hală industrială la preluarea de către biserică

„Am venit aici, fiindcă și eu locuiesc în Florești. S-a înființat parohia cu hramul Sfântul Prooroc Daniel și am luat-o de la zero, practic. Am căutat inițial foarte multe terenuri, am încercat să iau legătura cu proprietari, cu dezvoltatori, dar n-au vrut să vândă. Apoi am găsit acest spațiu. Comunitatea are nevoie de un loc în care să se poată ruga. Ah, nu e tocmai convențional? Din multe puncte de vedere are exact tot ce îi trebuie, ba chiar ceva în plus.”

Preotul Tănase completează: „avem jucării și spațiu de joacă amenajat pentru copii, de exemplu. Avem acest spațiu destul de mare și-am spus să facem ceva pentru copii, fiindcă trebuie să se simtă și ei bine, să se joace, au nevoie de joacă, e normal.”

Tot pentru copii s-au organizat în biserică spectacole cu actori de la Teatrul de Păpuși Puk din Cluj-Napoca. Biserica a fost neîncăpătoare.

„Am discutat cu fostul meu profesor de la Studii Europene, cu Ovidiu Pecican, care scrisese o piesă de treatru. L-am sunat, el m-a pus în legătură cu Teatrul de Păpuși și am avut două spectacole, Fata Moșului și Fata Babei și Croitorașul cel Isteț. Pentru copii este nemaipomenit, dar și pentru cei mari, să știți. A fost plin de fiecare dată. Să aducem teatru pentru copii în biserică nu mi se pare ieșit din comun și vom continua să facem aceste spectacole dedicate atunci când se va putea.”

Tot pentru copii, în biserică s-a ținut un spectacol de magie cu magicianul Cristian Guna, cu apariții surpriză, cu levitații de obiecte, cu iepurași care apăreau ca prin minune. „S-au bucurat, evident, mai ales că este 100% interactiv și îi integrează pe cei mici în diverse jocuri.”

Cei mai mulți locuitori din Florești sunt tineri mutați din Cluj-Napoca, din rațiuni financiare. Comuna a ajuns să aibă zeci de mii de locuitori datorită prețurilor mai accesibile la apartamente față de oraș. Și comunitatea din jurul bisericii e formată în mare parte din tineri de 30-40 de ani.

„Înainte mergeam în Cluj, dar acum, în fiecare duminică venim aici. Copiii se joacă, e liniște. I-am dus și la spectacole, sper să se poată organiza din nou. Ce-i fain, e că aici preotul e mai deschis decât alții, față de ce înseamnă secolul în care trăim. Nu-i atât de strict și de blazat cum am văzut în alte părți. Ați mai auzit să facă biserica teatru înăuntru pentru cei mici? „, spune Marius, tatăl a doi copii.

Cât despre slujbele religioase, iată, ele  se pot ține și în construcții considerate, poate, improprii, în special de ortodocșii mai conservatori sau chiar de anumiți preoți. „Lor le-aș spune foarte simplu: << În jurul căror principii s-au construit comunitățile creștine? În case particulare, în catacombe și pe fugă. În jurul căror principii s-au slujit liturghiile din inchisorile comuniste, în condiții precare? Nu contează cantitatea, numărul de lumânări pe care îl aprinzi, esențială este credința. Nu este nici o diferență între cel mai neînsemnat preot și cel mai important ierarh. Chestiunea este valabilă și dacă ne referim la locul propriu-zis. La prima slujbă pe care am oficiat-o aici a fost o persoană, un domn. A doua zi, chiar de Crăciun, au fost două persoane. În doi ani și jumătate s-a format o comunitate, au venit tot mai mulți. Uneori oamenii sunt surprinși dacă ajung pentru prima dată și spun: Doamne, dar ce e asta, asta-i biserică? Sunt și curioși, sunt uimiți, dar apoi prind drag de loc„, adaugă preotul.

Când nu slujește la biserică, el face muncă de teren și la birou. E senior manager într-o multinațională care se ocupă cu distribuția de energie elctrică și gaz. Face munca asta din 2008. coral