Prima sambata din Postul Sfintelor Pasti este cunoscuta sub denumirea de Sambata Sfantului Teodor Tiron sau a colivelor. Cu aceasta zi incep pomenirile din Postul Mare pentru cei trecuti la cele vesnice. Aceste pomeniri se vor face in fiecare sambata din Postul Sfintelor Pasti, pana in sambata lui Lazar sau a Floriilor.
In timpul domniei imparatului Iulian Apostatul (361-363), acesta a ordonat sa se stropeasca cu sangele animalelor sacrificate idolilor toate produsele vandute in cetate pentru a intina astfel prima saptamana din Postul Mare al crestinilor. Sfantul Mucenic Teodor s-a aratat arhiepiscopului de atunci, Sfantul Eudoxie (360-369), descoperindu-i planul imparatului si l-a sfatuit sa fiarba graunte de grau (coliva) si sa le distribuie locuitorilor Constantinopolului pentru ca acestia sa nu mearga sa cumpere nimic de la piata.
Astfel, au fost izbaviti de intinarea idolatriei crestinii din Constantinopol. In urma acestei minuni, arhiepiscopul a stabilit sa serbeze in fiecare an, la incheierea primei saptamani a Postului Mare, sambata Sfantului Teodor. De atunci, in amintirea minunii sfantului, se aduc in sambata aceasta la biserici colive de grau fiert, fie in amintirea unor sfinti, fie intru pomenirea celor adormiti.
Minunea Sfantului Teodor Tiron legata de coliva are o adanca insemnatate. Coliva, prin multimea boabelor de grau, reprezinta mai intai de toate unitatea tuturor crestinilor, prin credinta si dragoste. Iar faptul ca ea se face din grau fiert inseamna calirea credinciosilor in focul ispitelor, mai ales din timpul postului. Este o ofranda ce se aduce pentru sufletele celor adormiti la zilele randuite de Biserica intru pomenirea lor si o expresie materiala a credintei in nemurire si inviere. Mantuitorul nostru Iisus Hristos a infatisat bobul de grau ca simbol al invierii trupurilor celor adormiti. Dupa cum bobul de grau ca sa incolteasca si sa aduca roada trebuie sa se ingroape mai intai in pamant, tot asa si trupul omenesc mai intai se ingroapa pentru ca sa invieze apoi intru nestricaciune la a doua venire a Domnului.
Coliva mai are o semnificatie profunda si tainica: boabele de grau, care sunt adunate laolalta, simbolizeaza Biserica lui Hristos si pe membrii ei, cei vii si adormiti, care se gasesc impreuna in rugaciune. Biserica a hotarat sa se faca pomenirea celor plecati din lumea aceasta, mijlocind pentru odihna si pentru iertarea pacatelor lor. Pomenirea celor care nu mai sunt printre noi este o dovada de iubire nemarginita fata de cei adormiti. Prin rugaciunile noastre se manifesta comuniunea cu cei trecuti la Domnul. Ii pomenim, ii aducem in fata lui Dumnezeu, mijlocim pentru ei, ii includem intr-un dialog al rugaciunii cu Dumnezeu, dialog care revarsa foloase si asupra lor.
Pe langa coliva, in aceasta zi se imparte mancare pentru sufletele celor adormiti, dar si alte prinoase, lucruri folositoare pentru semenii nostri. De asemenea, in unele locuri exista traditia ca in aceasta zi, in casele crestinilor, sa se faca o masa de pomenire la care sunt chemati cei apropiati si mai ales oamenii nevoiasi.
Astfel, prin pomenirea inaintasilor in aceasta zi, Biserica isi exprima speranta raspunsului bun pe care il vor primi la Judecata de Apoi toti oamenii adormiti intru nadejdea Invierii si vietii vesnice din Imparatia cerurilor.
