Sorin, fostul meu sot, nu m-a iubit nicio clipa din viata lui. M-am indragostit de un om al carui singur tel era doar sa profite cat mai mult de pe urma mea. Si a reusit din plin!

Inima, bat-o vina! Ea este cea care ne impinge la cele mai necugetate gesturi si ne face adesea viata un calvar… si totusi, multa lume spune ca un om, daca nu iubeste macar o data in viata, nu e om. Da, asa este, dar atentie de cine va indragostiti!
stiu ca nu sunt o frumusete, dar am sperat ca asta nu ma va impiedica sa-mi gasesc o pereche. Am fost la nuntile mai tuturor prietenelor mele, de cateva ori am prins si buchetul miresei, dar… doar l-am prins si atat!

Acum cinci ani, s-a insurat si fratele meu, iar eu imi pierdusem deja speranta ca am sa fiu vreodata la casa mea si incercasem sa pun pe picioare o afacere. Mi-am zis ca macar din punctul asta de vedere sa ma simt realizata…

Cu ani in urma, dupa ce am terminat facultatea, am lucrat la Tricodava si am reusit sa-mi fac niste relatii, mai ales cu niste clienti straini. Dupa ce fabrica a ajuns pe butuci, m-am gandit sa incropesc un mic atelier de confectii, fara prea mari pretentii, pe gustul oamenilor de toate categoriile, asa incat marfa sa se bucure de cautare si sa se vanda usor. Am vorbit cu un fost client din Germania, care m-a invatat cum sa obtin niste fonduri europene destinate intreprinderilor mici si mijlocii si m-am apucat de treaba.

Pe urma, am adunat o parte din fostii angajati ai fabricii pe care ii cunosteam bine de ani de zile, care nici nu au stat pe ganduri sa accepte propunerea mea. impreuna cu unul dintre fostii ingineri, un tip trecut de prima tinerete si foarte priceput, m-am dus in Germania si am achizitionat masinile de care aveam nevoie, dupa care am intrat in legatura cu o alta firma germana, de unde am obtinut tiparele si mare parte din materiale, pentru inceput, urmand ca o vreme sa ne ocupam numai de productia impusa de client.
Atunci a intrat in viata mea Sorin, un tip cu vreo cinci ani mai mic decat mine, dar cate femei nu umbla in ziua de azi cu barbati mai tineri?! El era angajat pentru reparatii tehnice de orice fel, facuse o postliceala si avea niste maini de aur. E adevarat ca-i placeau tare mult fetele, dar asta nu-l impiedica sa-si vada de treaba.

Secretara mea, Ileana, ma tinea la curent cu toate barfele din atelier si povestea, printre altele, si despre aventurile galante ale lui Sorin. Numai ca baiatul era orientat, ca sa zic asa, si a tintit bine, adica pana la urma, dupa ce au trecut prin patul lui mai toate angajatele mele, a inceput sa-mi faca mie o curte tot mai asidua…

Multa vreme m-a deranjat asta, gesturile lui parandu-mi-se deplasate; ma trezeam in fiecare dimineata cu un buchet de flori pe birou, fara niciun bilet, dar felul in care Sorin ma privea de cate ori ne intalneam imi dadea de inteles ca el este autorul. Pe deasupra, Ileana, cand am intrebat-o daca stie ce se petrece, mi-a confirmat totul.
Am incercat sa-l ignor, ar fi fost oricum nepotrivit sa ma incurc cu unul dintre angajatii mei. Numai ca Sorin a devenit tot mai insistent, iar la un moment dat chiar m-a amenintat ca, daca continui sa-l ignor, pleaca si-si gaseste altundeva de lucru.

Atelierul avea nevoie de el si a trebuit sa gasesc un pretext sa-l pastrez. Sigur ca nu pot nega ca atentia lui imi facea placere, dar, totodata, mi-era clar ca are ganduri ascunse. si poate era mai bine sa-mi ascult instinctele…

Din pacate, incet, incet, complimentele lui si-ai atins scopul: inima mea s-a inmuiat si am inceput sa-l privesc altfel, ca pe un indragostit. si cum de ani de zile asteptam sa traiesc o mare pasiune, am dat frau liber inimii… Dupa cateva luni, Sorin s-a mutat la mine. Am convenit de la bun inceput ca ar fi bine sa nu stie nimeni de la atelier, dar cum puteam ascunde asa ceva, mai ales ca el era mandru ca un cocos in acea perioada? Pusese practic mana pe gaina cu oua de aur, nu?
Eu m-am indragostit cu usurinta de el, flatata de atentia pe care mi-o acorda, si din acel moment a facut ce a vrut din mine si cu mine. Pentru inceput, l-am avansat, facandu-l peste noapte director la firma mea, si astfel a ajuns sa conduca atelierul in locul meu. Era nelipsit de la toate intalnirile cu clientii importanti, concedia si angaja dupa cum avea chef si asa am pierdut, in scurt timp, cateva dintre fetele cele mai bune. Asta numai pentru ca, vezi Doamne, el nu voia sa mai existe in preajma mea femei care trecusera prin patul lui! Una dintre ele a fost atat de afectata de faptul ca a concediat-o, incat m-a sunat si mi-a spus ca asteapta un copil de la el si ca trebuie s-o ajut macar sa-si gaseasca alt loc de munca. Am ajutat-o, dar in loc ca tot ceea ce se intamplase sa fie pentru mine un semnal de alarma, eu m-am lasat in totalitate in mainile lui Sorin.
S-a inscris la o facultate particulara, sa studieze managementul, pentru ca voia sa fie si mai eficient, pe banii mei, fireste, iar dupa aceea a avut ideea sa se inscrie si la un MBA M-am mirat atunci si l-am intrebat pentru ce are nevoie de un MBA intr-o firma atat de mica si neinsemnata ca a noastra, dar el mi-a raspuns:

— Draga mea, omul trebuie sa fie pregatit pentru orice in viata! Sunt tanar, nu poti sa stii niciodata de unde sare iepurele…

Cum-necum a terminat si MBA-ul, apoi a tinut mortis sa ne facem o casa mai ca lumea, „doar n-o sa locuim o vesnicie intr-un apartament amarat de bloc”! El s-a ocupat de absolut tot, a cumparat teren, a tratat cu muncitorii si, in mai putin de un an, ne-am mutat in casa noua. Nu m-am intrebat niciodata in tot acest timp de unde provin banii pe care-i baga in casa si nici nu m-a lasat sa ma apropii de aceasta pana cand n-a fost gata.

Trebuie, totusi, sa recunosc ca totul arata impecabil. Am dat o petrecere mare de inaugurare si inca de atunci am avut impresia ca e foarte apropiat de una dintre invitate. Mi-am spus ca, probabil, doar mi se pare, ca sunt geloasa ca fata este mai tanara decat mine, iar lui Sorin oricum nu aveam ce sa-i reprosez. El continua sa-mi aduca zilnic flori, ma ducea la munte la fiecare sfarsit de saptamana, imi cumpara tot felul de parfumuri scumpe, spunandu-mi tot timpul ca vrea ca viitoarea lui sotie sa fie cea mai eleganta femeie. imi spunea, de multe ori, ca am niste ochi fermecatori, ca se pierde in adancul lor intunecat si ca, de cate ori ma priveste, uita de toate necazurile si de toate lucrurile urate care ne inconjoara.
Atelierul mergea bine si, chiar dupa ce semnele crizei au inceput sa se faca simtite si la noi, comenzile nu au scazut, ba chiar Sorin mi-a spus ca ar fi momentul sa ne extindem. Aveam incredere deplina in el, asa ca, in ziua in care mi-a daruit un splendid inel cu diamant, am acceptat sa fiu sotia lui. Parintii mei au fost socati de alegerea mea, desi nu-si doreau nimic mai mult pe lume decat sa ma vada maritata, iar fratele meu mi-a soptit printre dinti:

— Nu crezi ca te manipuleaza cum vrea el si are sa te lase, intr-o zi, in fundul gol?

Desi aveam 35 de ani, varsta la care ratiunea ar trebui, cel putin in mod normal, sa ne domine pasiunile, m-am lasat luata de val si m-am maritat cu Sorin. Am avut o nunta ca-n povesti, totul a fost organizat de el, in cele mai mici detalii. Mult timp a vrut sa ma tina cat mai departe de problemele plicticoase de la serviciu, asa ca venea uneori cu tot felul de hartii pe care eu trebuia sa le semnez si, in rest, nu voia decat ca eu sa ma simt bine. Dupa o vreme, a inceput sa plece din ce in ce in ce mai des la diversi furnizori, isi gasise niste clienti si in Italia si aproape de fiecare data o lua cu el Natasa, care devenise intre timp avocata firmei.

— iti dai seama, trebuie sa fiu in cunostinta de cauza cand semnez ceva, iar tu nu vreau sa-ti mai bati capul cu nimic din toate astea! Du-te si plimba-te, intalneste-te cu prietenele tale, petrece-ti timpul in cat mai placut mod posibil. Ma ocup eu de toate, n-ai grija!

Dupa ce s-a intors dintr-o delegatie, am petrecut o seara minunata in doi si atunci am indraznit sa-i spun ceea ce ma framanta deja de multa vreme.

— Sorin, mi-as dori foarte mult sa avem si noi un copil. Mi-as dori enorm sa fac un copil cu tine…

— Scumpa mea, si eu imi doresc la fel de mult ca tine un copil, dar trebuie sa recunosti ca momentul nu e prea bine ales… Acum suntem in plina criza, eu alerg de dimineata pana seara, sunt coplesit de tot felul de probleme, ar fi pacat sa nu pot fi un tata disponibil, nu crezi? Un copil are nevoie de un mediu de familie echilibrat, trebuie sa se simta iubit de la bun inceput. Hai sa mai asteptam o vreme si pe urma mai vorbim! Nu crezi ca am dreptate?

Nu stiu cum se facea, dar Sorin avea intotdeauna dreptate, avea raspuns la toate, stia sa iasa cu brio din orice situatie. intr-o zi, am primit un telefon. Era fosta mea angajata, aceea despre care v-am spus ca urma sa aiba un copil cu Sorin, iar el o concediase, sa scape de ea si sa o indeparteze de mine. Fata a vrut neaparat sa ne intalnim, spunea ca are sa-mi zica multe, iar la telefon nu e foarte indicat sa vorbim. Am acceptat si ne-am vazut a doua zi intr-un parc, intr-un loc destul de retras.

— Poate nu ar trebui sa ma amestec in viata dumneavoastra, stiu ca-l iubiti pe Sorin, am trecut si eu prin asta… Din nefericire, am pierdut copilul, uneori imi spun ca poate a fost mai bine asa. Dar altceva voiam sa va zic… Dupa ce el m-a dat afara si am pierdut copilul, m-am ambitionat si am facut Facultatea de Drept. Acum sunt angajata la o firma particulara, unde intamplarea face sa lucreze cu jumatate de norma si avocata de la firma dumneavoastra. Nu vreau sa va supar, dar am auzit-o laudandu-se ca in foarte scurt timp se va marita cu Sorin. Nu mi-a spus mie nimic, fireste, dar are acolo o buna prietena, cu care discuta orice si, intr-o zi, cand s-au dus sa fumeze o tigara, eram si eu prin preajma si am auzit ce zicea…
Detaliile mi s-au parut sordide, iar daca ceea ce spunea ea este adevarat, trebuie sa incercati sa faceti ceva cat mai aveti timp. Sorin v-a pus sa semnati tot felul de acte, prin care practic acum totul ii apartine. in caz de divort, doar un avocat cu puteri supranaturale ar reusi sa mai scoata ceva de la el, mai ales ca hartiile sunt semnate de dumneavoastra. Am inteles ca se pregateste de mult pentru toate astea si ca fiecare pas a fost bine calculat dinainte… Din punct de vedere juridic, e perfect acoperit. Nici nu-mi dau seama cum ati mai putea evita dezastrul. Va intrebati poate de ce am venit sa va spun toate astea. Pentru ca mi se pare nedrept, pentru ca v-ati purtat cu fiecare dintre noi absolut ireprosabil, iar el tocmai de persoanele care va erau apropiate a incercat sa scape concediindu-le. Cred ca meritati o soarta mai buna. si, ca sa fiu sincera pana la capat, as vrea sa ma si razbun pentru toate mizeriile pe care mi le-a facut. Am strans mult din dinti si am plans multe nopti pana sa ajung sa realizez si sa ajuns ceea ce sunt astazi. Eu cunosc multi avocati cu experienta. Poate ar fi bine sa ne grabim sa i-o luam inainte… Ce ziceti? Sa nu va lase chiar fara o letcaie. Cat despre suferinta dumneavoastra, credeti-ma, nimeni nu va intelege mai bine. stiu ca poate, in sinea dumneavoastra, nu ma credeti, m-am asteptat si la asta, asa ca am tras la xerox niste documente dintr-un dosar pe care l-am gasit pe masa escroacei aleia. in cardasie au facut totul…

si mi-a intins dosarul. Am recunoscut semnatura mea pe multe dintre hartiile pe care le semnasem fara sa ma intreb vreodata ce semnam.

M-am simtit ingrozitor, tradata, injosita, tarata in cele mai oribile noroaie. Iar cel mai cumplit lucru era ca-l iubeam pe Sorin si, desi aveam toate dovezile negru pe alb in fata ochilor, sufletul meu refuza sa creada ca acest om a putut fi atat de josnic si si-a batut in asemenea hal de dragostea mea.

Am acceptat propunerea fetei si m-am intalnit cu niste avocati foarte priceputi, care mi-au promis ca vor face tot posibilul sa obtina ceva si pentru mine, dar faptul ca semnasem era un argument in defavoarea noastra.

in perioada urmatoare, Sorin a continuat sa se poarte la fel de frumos cu mine ca intotdeauna, nu parea ca ar ascunde nimic. Apoi, in preajma zilei mele de nastere, am primit un telefon, prin care am fost anuntata, de catre o avocata, ca au fost inaintate actele de divort si ca voi primi toata documentatia necesara si pentru partaj.

Din ziua aceea, Sorin nici n-a mai dat pe acasa macar, nu mi-a mai dat niciun telefon, niciun semn de viata, iar pe culoarele Tribunalului s-a purtat de parca nici nu ma cunostea.

Divortul s-a terminat rapid, culmea este ca tot el imi facea mie diverse reprosuri, unul dintre ele fiind faptul ca am refuzat sa avem copii, iar partajul a durat ceva mai multa vreme. Probabil ca, daca nu as fi fost pregatita si nu as fi beneficiat de serviciile unor avocati foarte buni, ceea ce Sorin nu luase calcul, as fi pierdut totul. Asa am putut pastra si eu cate ceva, dar, totusi, sufletul imi este zdrobit si acum… coral