Cel mai grav accident rutier din istoria României a avut loc pe data de 29 iunie 1980, în jurul orei 14.00, în județul Botoșani, în apropiere de localitatea Huțani. Acest sat aparține de comuna Vlădeni și a devenit faimos în istorie cu un record negativ. Această tragedie care a îngrozit România la momentul respectiv a fost ascunsă de către Nicolae Ceaușescu de opinia publică. Puțini locuitori ai țării din anul 1980 au aflat despre ea.
Detalii despre cel mai grav accident din istoria României
În cel mai grav accident rutier din istoria României – care a avut loc pe actualul Drum European E 58, în zona pe care localnicii o numesc Șapte poduri – a fost implicat un autobuz cu muncitori, care venea de la Fălticeni. Oamenii erau navetiști care lucrau în fabricile din Suceava, majoritatea dintre ei la Consuc. Pentru că era o zi de sărbătoare, autobuzul a fost plin până la refuz aproape.
În localitatea suceveană Dumbrăveni, şoferul a mai „cules” câţiva pasageri, reușind să dubleze capacitatea totală a mijlocului de transport în comun. Autobuzul avea la bord un număr de 83 de pasageri (bătrâni, tineri, femei, copii), în condițiile în care autovehiculul avea doar 40 de locuri disponibile. O practică des întâlnită și în zilele noastre, mai ales în cazul microbuzelor.
Șoferul autobuzului a pierdut controlul după ce un cauciuc a explodat în momentul în care a trecut podul peste Siret, în drum spre Huțani. Informația a fost furnizată de anchetatorii care au venit imediat la fața locului. În acel moment, autobuzul a ieșit de pe șosea, a intrat în balustrada unui pod și s-a răsturnat de la înălțimea de 6 metri într-o mlaștină ce măsura adâncimea de 5 metri. Din păcate, greutatea excesivă a autobuzului și a celor 83 de oameni aflați în el au dus la o scufundare rapidă a autovehiculului.
Din tot autobuzul, doar 35 de pasageri au reușit să iasă și să se salveze din această capcană a morții. Norocul lor a fost faptul că stăteau lângă geam și, când acestea s-au spart în urma impactului, au ieșit mai repede.Cei mai mulți pasageri navetiști nu au mai reușit să iasă la suprafață și au murit înecați, bilanțul morților fiind de 48 de oameni.
Tragedia a fost una uriașă la momentul respectiv. Printre cei care au murit s-a aflat și șoferul autobuzului, care a scăpat cu viață, inițial, dar s-a întors în mlaștină pentru a își salva soția. A reușit să o scoată pe ea din mlaștină, apoi s-a întors și după fiul lui și a murit înecat. Șoferul urma să fie tras la răspundere pentru această faptă dar, cum și-a pierdut viața, nimeni nu a fost tras la răspundere.
Trupurile neînsuflețite ale pasagerilor au fost scoase cu greu la mal. După recuperarea lor din mlaștină, autoritățile au transportat corpurile neînsuflețite la o morgă, cu camionul. De acolo, familiile au venit să le ridice, fără însă a primi explicații despre accident. După ce operațiunea de recuperare a fost finalizată prin secarea mlaștinii, autoritățile de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu au cărat pământ pe care l-au aruncat peste mlaștină, încercând astfel să șteargă orice urmă a accidentului.
La vremea aceea, în anul 1980, presa nu a relatat adevărul despre accident. Nu s-a dorit. Ziarele au titrat doar că un autobuz, care se deplasa de la Suceava la Botoșani, a fost implicat într-un accident.
